„Cu ani în urmă, „trompetele” autoproclamatei societăți civile independente declanșau „Cătușiada” și făceau din România un stadion al urii și al delirului justițiar. „DNA să vină să vă ia!”, „Cine nu sare, ia cu suspendare!”, vă amintiți aceste sloganuri urlate cu spume la gură de oameni care confundau Justiția cu răzbunarea și arestul preventiv cu democrația. Era epoca în care orice adversar politic trebuia ridicat, încătușat, umilit public și executat mediatic înainte să deschidă gura în fața unui judecător”, scrie national.ro.
„Atunci, „reziștii” se îmbătau cu propriile lozinci și se visau stăpânii moralei publice. Țara visată de ei era atât de simplă: cine nu gândește ca noi trebuie anchetat! Cine votează greșit trebuie făcut prost! Cine nu pupă globalismul pe frunte trebuie scos din joc!
Cazul vicepremierului Oana Gheorghiu nu este o simplă anchetă, ci vedem acolo fotografia perfectă a unei epoci infecte în care ONG-ismul militant s-a confundat cu puterea de stat. Ani la rând ni s-a vândut povestea „societății civile curate”, chipurile formată din oameni dezinteresați, care luptă pentru binele comun. În realitate, descoperim acum o șleahtă de activiști transformați peste noapte în administratori ai influenței și relațiilor de putere.
Să se ajungă până la presiuni exercitate asupra STS și ADR, cum sună acuzele aduse Oanei Gheorghiu, este ceva de neînchipuit într-un stat de drept, așa cum se pretinde România! Și aici apare adevăratul șoc, care sperie: dacă oamenii ăștia făceau asemenea jocuri din afara statului, imaginați-vă ce pot face după ce au pus mâna pe Palatul Victoria!
Efectul scandalului Oana Gheorghiu este devastator nu neapărat juridic, cât simbolic. Se prăbușește un întreg mecanism de propagandă construit ani întregi pe ipocrizie. Exact cei care țipau că politicienii sunt corupți sunt acuzați că, de fapt, împingeau interese private prin birourile statului. Toate vuvuzelele globaliste care vorbeau despre „transparență” se ascund când sunt întrebate de sponsorizări, finanțări și relații externe.
Iar reacțiile lor sunt savuroase. Când DNA ridica politicieni cu mascații, vorbeau despre „victoria statului de drept”. Acum, când procurorii deschid dosar în zona ONG-istă, brusc sunt „abuzuri” și „campanii de denigrare”. Cu alte cuvinte: justiția este bună doar cât timp lovește în cine trebuie!
Această panică are la bază legea privind finanțarea ONG-urilor. Dintr-odată, apostolii transparenței nu mai vor transparență. Ce ironie superbă – cei care zbierau „DNA să vină să vă ia!” fac acum alergie la întrebarea simplă „Cine vă dă bani?”.
Românii încep să înțeleagă mecanismul. ONG-uri finanțate generos, influență în presă, presiune asupra instituțiilor, activism ambalat frumos în sloganuri despre „democrație” și „valori europene”, iar la capătul drumului – acces direct la putere și la decizie. Când organele statului începe, timid, să curețe propria curte, urletele se aud până la Bruxelles. De ce? Pentru că se umblă la conducte, adică la banii publici și, astfel, se deranjează rețelele.
„Societatea civilă” nu era, de fapt, chiar atât de civilă, iar „salvatorii democrației” s-au dovedit a fi doar niște fripturiști cu insigne în piept și conexiuni la multinaționale străine”, scrie national.ro.
Sursa: Ecopolitic.ro
