Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului referitoare la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în penal au fost acordate preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau judecătorului anume desemnat de către acesta competenţe ce revin Parlamentului, arată Curtea Constituţională în motivarea deciziei de admitere a sesizării privind acest act normativ.
Pe 16 februarie, CCR a admis sesizările privind proiectul de lege pentru aprobarea OUG 6/2016 referitor la unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal.
Potrivit motivării deciziei, care a fost publicată miercuri, singurele dispoziţii care reglementează punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică sunt cele ale articolului 142 din Codul de procedură penală, iar punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică se circumscrie activităţii de strângere a probelor necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată, aspect ce ţine, potrivit articolului 3 alineatul (4) din Codul de procedură penală, de exercitarea funcţiei de urmărire penală.
‘Curtea reţine că norma criticată dă dreptul preşedintelui ÎCCJ ori unui judecător anume desemnat să exercite un control asupra anumitor elemente ce ţin de activitatea de urmărire penală, în condiţiile în care, potrivit art. 55 alin. (6) din Codul de procedură penală, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea şi supravegherea procurorului. În acest context, Curtea constată că este dificil de distins între aspectele ce ţin de competenţa de verificare a preşedintelui ÎCCJ/judecătorului anume desemnat de către acesta şi aspectele ce ţin de competenţele organelor de urmărire penală ori ale judecătorului de cameră preliminară’, se explică în motivare.
CCR a constatat că reglementarea competenţei preşedintelui ÎCCJ sau a unuia dintre judecătorii anume desemnaţi de către acesta de a verifica modul de punere în aplicare, în cadrul Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor (CNIC), a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmărire penală încalcă articolul 1 alineatele (4) şi (5), articolele 124, 126, 131 şi 132 din Constituţie.
Curtea a evidenţiat, totodată, că, în conformitate cu Codul de procedură penală, punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică va fi realizată, întotdeauna, de organul de urmărire penală, în exercitarea funcţiei de urmărire penală, fiind exclus ca această competenţă să aparţină altor persoane/entităţi.
‘Aşa fiind, Curtea conchide că, din perspectiva componentei umane, verificarea efectuată, în temeiul art. 301 din Legea nr.304/2004, de preşedintele ÎCCJ sau de judecătorul anume desemnat de către acesta vizează, de fapt, activitatea organului de urmărire penală care pune în executare mandatul de supraveghere tehnică. Însă, Curtea constată că o verificare a îndeplinirii parametrilor (tehnici şi umani) specificaţi în rapoartele întocmite de către preşedintele ÎCCJ nu poate fi realizată prin verificarea exclusivă a activităţii organelor de urmărire penală care pun în aplicare în cadrul CNIC supravegherile tehnice’, au explicat magistraţii constiuţionali.
Curtea a menţionat că verificarea îndeplinirii anumitor parametri esenţiali ce ţin de activitatea factorului uman, specificaţi în rapoartele întocmite de către preşedintele ÎCCJ, precum modalitatea concretă în care se asigură separarea circuitelor de date sub aspectul persoanelor implicate, nu poate fi realizată fără a analiza activitatea personalului CNIC, adică şi a acelor persoane care nu au calitatea de organe de urmărire penală.
Prin urmare, au indicat judecătorii constituţionali, în cadrul verificării efectuate în temeiul articolului 301 din Legea 304/2004, preşedintele ÎCCJ sau judecătorul anume desemnat de către acesta va exercita atribuţii de control şi verificare atât asupra organului de urmărire penală, cât şi a personalului SRI.
‘Aşa fiind, Curtea constată că, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 6/2016, au fost acordate preşedintelui ÎCCJ/judecătorului anume desemnat de către acesta competenţe ce revin, potrivit Constituţiei, Parlamentului, fiind încălcat astfel principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat consacrat de art.1 alin. (4) din Constituţie’, se completează în motivare.
