„În ceasul monstruos al unei istorii care refuză să se regleze, România alunecă pe o sfoară întinsă între stagnare și uitare. Guvernarea, născută nu din visul unei renașteri, ci din panica unei prăbușiri, se zbate fără inimă și fără nord. O coaliție de circumstanță, crescută pe solul fricii de alegeri, bântuie Palatul Victoria cu pași de lemn și gesturi fără răspuns”, scrie cotidianul.ro.
„Președintele N. Dan – siluetă protocolară într-un decor care-l domină – pare prins în labirintul unui rol pe care nu-l înțelege ori nu vrea să-l joace. Privește cu timiditate instituțiile, evită deciziile ca pe oglinzi și se ascunde în spatele unor formule seci, pe care le rostește fără convingere. În loc să fie vocea trează a cetății, devine ecoul slab al unei confuzii care crește.
Iar alianța ce ne guvernează – acel hibrid PSD-PNL, binecuvântat odinioară de președintele-umbrelă Klaus Iohannis – a învățat să tacă în cor și să decidă în șoaptă. Este o majoritate fără măsură, un simulacru de pluralism ce strânge laolaltă cinismul, obediența și interesele. Un mecanism de reglaj autocrat, vopsit în democrație parlamentară, care strivește fără zgomot orice tentativă de dialog viu, orice opoziție reală.
Nicio țară nu poate merge departe cu o hartă mincinoasă și un volan în mâinile celor ce privesc doar în oglinzile retrovizoare. România de azi pare guvernată ca o proprietate de familie, unde cetățeanul este invitat doar la plată, niciodată la decizie. Unde legea este menționată, dar nu urmată, iar drepturile devin simple concesii, retrase oricând, fără explicații.
Nu doar anticipatele ne-ar putea salva – ci o trezire colectivă. Avem nevoie de alegeri care să conteze, de dezbateri în care ideile să sune ca adevăruri, nu ca lozinci. Avem nevoie de partide care nu se tem să piardă, pentru că înțeleg că a câștiga înseamnă a reprezenta, nu a acapara.
Până atunci, România plutește ca o corabie fără steag, pe o mare unde tăcerea devine din ce în ce mai adâncă, iar lumina democrației – un far îndepărtat, tremurând, aproape stins.
Speranța? E tot acolo unde a fost mereu: în oameni. Dar va trebui, curând, să-și regăsească glasul. Și să-l ridice”, arată sursa citată.
Sursa: Ecopolitic.ro
