Un loc aparte în peisajul cultural şi ştiinţific ieşean, care păstrează şi acum parfumul seratelor organizate de-a lungul timpului de personalităţi ale vremii, se află pe strada Mihail Kogălniceanu, aici fiind deschis publicului Muzeul ‘Poni-Cernătescu’, unde vizitatorul intră în fascinanta lume a ştiinţei şi artei.
‘Pe această stradă ne învăluie nostalgia trecutului prin prezenţa fraţilor Păstorel şi Ionel Teodoreanu, care au locuit chiar la capătul străzii şi pe care, parcă, îi auzim cum ne şoptesc din scrierile lor. Coborând strada, compoziţiile lui Enrico Mezzetti ne împresoară cu armoniile lor şi ne amintesc de seratele pline de farmec ale Matildei Poni, unde se cântau romanţele vremii compuse de Eduard Caudella, Ciprian Porumbescu, Carol Decker sau de filologul Grigore Scorpan, acesta din urmă fiind unul dintre locatarii străzii. Ceva mai sus se afla casa lui Mihail Kogălniceanu, unde personalităţile vremii se adunau în salonul oval. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, aici se împodobea cel mai frumos brad din Iaşi. Peste drum de casa Kogălniceanu se afla locuinţa familiei criticului literar Petru Comarnescu, ai cărei membri sunt descendenţi ai familiilor Poni şi Cernătescu. Tot pe această stradă se află şi casa filologului Alexandru Philippide, iar la intersecţia străzilor Kogălniceanu şi Buna Vestire, identificăm casa în care a locuit, o vreme, George Topîrceanu’, a dezvăluit muzeograful Oana Florescu.
Pe strada Mihail Kogălniceanu, ştiinţa are reprezentanţi de seamă: chimiştii din familiile Poni şi Cernătescu, biologul Nicolae Leon – nimeni altul decât fratele mai mare al lui Grigore Antipa, inginerul Aurel Cernătescu, medicii Vârnav, Ciobanu, Mârţu.
‘Dacă paşii ni se opresc în faţa clădirii colegiului care poartă, din 1960, numele poetului Mihai Eminescu, ne amintim că aici a fost Palatul Mavrocordat, cunoscut sub numele de Curtea Domnească din Sărărie. Aici şi-a mutat reşedinţa domnul Moldovei, Alexandru Mavrocordat, în 1786. Tot aici s-a semnat, în 1792, Pacea de la Iaşi, în urma războiului ruso-turc. Din 1869, clădirea devine sediu de liceu particular, înfiinţat de profesori universitari ieşeni, dintre care amintim pe savantul Petru Poni, care a predat lecţii de chimie elevilor acestei instituţii de învăţământ. Mai întâi a purtat numele de Institutul Academic, apoi Institutele Unite. Din 1909 devine Externatul de fete ‘Oltea Doamna”, a explicat Oana Florescu.
Peste drum de Colegiul Naţional ‘Mihai Eminescu’ se află o clădire construită în 1839, în apropierea Bisericii Buna Vestire, pentru familia mitropolitului Veniamin Costachi. Douăzeci de ani mai târziu, prin 1859, clădirea de pe strada denumită acum Mihail Kogălniceanu nr. 9 era locuită de sărdarul Nicolae Goncescu, care o vinde mitropolitului Calinic Miclescu. În anul 1874, casa este cumpărată de către avocatul Dimitrie Telemaque, care la rândul său o vinde profesorului Petru Poni.
Astfel, din 1880, clădirea, care se învecina cu proprietatea marelui Mihail Kogălniceanu, a devenit proprietatea familiei savantului Petru Poni, cel care era căsătorit din 1876 cu scriitoarea junimistă Matilda Caterina Cugler.
‘Oameni de ştiinţă şi de litere au vizitat deseori acest imobil. În timpul plimbărilor pe ‘Aleea Academiei’, Petru Poni se sfătuia cu foştii săi elevi Emil Racoviţă, Nicolae Iorga, Nicolae Costăchescu, Petru Bogdan şi mulţi alţii. Fiind membră a societăţii literare Junimea, Matilda Poni organiza saloane literare la care participau, de multe ori, poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Veronica Micle, Ion Creangă, Ciprian Porumbescu’, a afirmat Oana Florescu.
În 1925, după moartea lui Petru Poni, casa din Strada Kogălniceanu nr. 9 revine succesorilor şi ulterior se face un act de vânzare-cumpărare a drepturilor la succesiune pe numele a două fiice. De asemenea, prin acest contract i-a fost cedată lui Aurel Cernătescu o parte din teren.
După decesul scriitoarei Matilda Poni, cele două fiice ale sale, Margareta şi Lucia, au locuit împreună cu nepotul lor, Radu Cernătescu. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Margareta Poni şi Lucia Poni, alături de Radu Cernătescu, se refugiază timp de doi ani în judeţul Alba, casa fiind lăsată în grija familiei unor apropiaţi.
‘În noaptea din 5-6 iunie 1944, Iaşiul a fost puternic bombardat, în special în zonele Copou, Păcurari şi gară. Casa din Păcurari a profesorului Radu Cernătescu a ars în acea noapte, iar casa familiei Poni a suferit deteriorări majore. În anul 1971, ultima locatară a casei, Margareta Poni, donează statului locuinţa savantului Petru Poni, cu scopul de a fi transformată în muzeu memorial dedicat familiei Poni şi chimiştilor ieşeni. Alte obiecte importante pentru păstrarea memoriei membrilor familiei Poni au fost introduse, prin donaţii, în patrimoniul mobil al viitorului muzeu’, a precizat muzeograful.
Transformarea casei în muzeu memorial nu a fost deloc uşoară.
‘Pentru a completa patrimoniul mobil al noului muzeu memorial, Facultatea de chimie, prin Laboratorul de chimie anorganică de la Universitatea ‘Alexandru Ioan Cuza’ din Iaşi, a transferat Complexului Muzeal ‘Moldova’ douăzeci şi nouă de obiecte de laborator cu care au lucrat profesorii Petru Poni şi Radu Cernătescu de-a lungul anilor. Locuinţa familiei Poni a devenit obiectiv muzeal după o perioadă mare de timp, aproximativ 15 ani. Lucrările de refacere a casei s-au finalizat în anul 1990, partea de amenajare interioară fiind atribuită, prin licitaţie, Întreprinderii ‘Decorativa’ Bucureşti. La 7 noiembrie 1991 îşi deschidea porţile, pentru vizitatori, Muzeul Chimiei ieşene ‘Petru Poni’, instituţie care omagiază şi astăzi memoria unor personalităţi din domeniul chimiei’, a mai spus Oana Florescu.
În circuitul muzeal sunt incluse şase dintre încăperile clădirii – holul de primire, sufrageria, biroul profesorului Petru Poni, camera Radu Cernătescu, camera personalităţilor din învăţământul chimic superior ieşean şi camera întreprinderilor chimice din oraşul Iaşi.
‘În camerele memoriale au fost expuse obiecte autentice ale familiei Poni: mobilier, fotografii, tablouri, piese de artă decorativă şi orologerie. Ulterior, camera învăţământului chimic ieşean, beneficiind de o amplă reorganizare, s-a transformat în salonul destinat memoriei poetei Matilda Cugler-Poni. Camera întreprinderilor chimice locale a primit altă destinaţie odată cu amenajarea expoziţiei dedicate personalităţilor ieşene în domeniul chimiei. Începând cu anul 1994, muzeul este cunoscut sub numele ‘Poni-Cernătescu’. Denumirea chioşcului fusese dată de profesorul Poni, spre a-l deosebi de ‘aleea academiei’, loc al pelerinajului intelectual, unde renumitul chimist purta discuţii despre chestiuni care nu aveau de-a face cu poezia, cu agronomul Ion Ionescu de la Brad (unchiul său), cu filologul Ion Bianu, cu chimistul Constantin Istrate, cu istoricii A.D. Xeonopol, Nicolae Iorga sau cu mineralogul Vasile Buţureanu. În 1998, a fost turnat în bronz şi montat, în apropierea casei, bustul profesorului Petru Poni’, povesteşte Oana Florescu.
În anul 2012 a fost inaugurată actuala expoziţie permanentă a Muzeului ‘Poni-Cernătescu’.
‘Atât arhitectura, cât şi tehnicile de construcţie sunt specifice acelei perioade şi se bazează pe zidărie din cărămidă. Sufrageria etalează mobilier din lemn masiv de stejar, obiecte de artă, fotografii. Biblioteca şi biroul păstrează cărţi de specialitate şi beletristică, manuale şcolare, colecţii de reviste. Cele mai importante lucrări sunt cele care demonstrează contribuţia adusă de Poni în domeniile chimiei petrolului, mineralogiei, meteorologiei, în agricultură şi istorie. Recunoaşterea internaţională ca om de ştiinţă este subliniată de diploma de membru al Ordinului Francez ‘Legiunea de Onoare’, primită de Petru Poni în anul 1902, diploma de membru al Academiei Imperiale de la Moscova, pentru studiul comparativ al chimiei petrolului românesc, american şi rusesc, Ordinul ‘Franz Joseph’, gradul Marea Cruce, care i-a fost acordat în 1903 din partea Imperiului Austro-Ungar, Ordinul ‘Sf. Sava’ i-a fost acordat din partea Regatului Sârbesc şi Ordinul ‘Steaua României’ în 1905′, a menţionat Oana Florescu.
În camera destinată Matildei Cugler-Poni sunt etalate obiecte de mobilier şi de artă decorativă care au aparţinut poetei, dintre acestea distingându-se o casetă argintată pentru bijuterii, o trusă de scris pentru birou, volumul de versuri denumit ‘Poesii’, editat de Casa Şcoalelor în anul 1927. Versurile Matildei au fost sursă de inspiraţie pentru compozitorii Ciprian Porumbescu, Eduard Caudella şi Grigore Scorpan, care au scris partituri de romanţe.
În sala dedicată academicianului Radu Cernătescu sunt expuse obiecte de mobilier, pianul pentru orchestră, patefonul ‘His master’s voice’ cu discurile de ebonită şi cărţi de specialitate care subliniază pasiunea pentru chimie şi muzică.
Dotat cu mese de lucru şi diferite substanţe, sticlării şi ustensile necesare efectuării unor experimente distractive, laboratorul de chimie din casa de pe Kogălniceanu nr. 9 mai este dotat cu un smart-TV cu ecran tactil şi un soft de chimie, vitrine care prezintă documente, cărţi de specialitate, diplome, fotografii şi obiecte personale ce au aparţinut unor reputaţi oameni de ştiinţă precum Nicolae Costăchescu, Anastasie Obregia, Constantin V. Gheorghiu, Ilie Matei, Gheorghe Alexa, Mihai Dima, Ion Zugrăvescu, Cristofor Simionescu. Mai sunt prezentate manuale de Chimie şi Fizică din 1869 şi din anul 1874, care îl au ca autor pe savantul Petru Poni.
‘După aceste manuale s-a studiat aproape patruzeci de ani Fizica şi Chimia. Ele erau renumite pentru metoda de prezentare a informaţiilor. Un loc aparte îl ocupă prima teză de doctorat în domeniul chimiei din România intitulată ‘Gazurile cuprinse în sare şi-n vulcanii de glod din România’, susţinută la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi de către Nicolae Costăchescu, în anul 1905, sub conducerea lui Petru Poni’, arată muzeograful Oana Florescu.
La demisol, în sălile cu boltă ce nu au mai fost incluse în circuitul expoziţional înainte de anul 2012, a fost amenajată o expoziţie de minerale care coroborează preocupările lui Petru Poni în acest domeniu.
‘În spaţiul ce cuprinde două săli mari s-a reconstituit o atmosferă minieră care să sugereze locul din care sunt extrase aceste minerale. Colecţia de minerale cuprinde peste o sută de exemplare de flori de mină, minerale şi minereuri extrase din zonele Banat şi Maramureş şi care sunt împărţite în nouă clase. Prin domeniul abordat, pe lângă valoarea memorială, muzeul are şi un rol educativ prin atelierele de pedagogie muzeală propuse publicului’, a conchis Oana Florescu.