Curtea Constituţională a României (CCR) a motivat, joi, că procedura de adoptare a legii referitoare la compensaţiile pentru bunuri rămase în afara graniţelor în urma unor tratate istorice a fost viciată în Camera Deputaţilor iar două articole nu servesc realizării scopului acestui act normativ, existând şi riscul unui paralelism legislativ.
Pe 28 septembrie, Curtea Constituţională a admis sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis asupra legii care vizează stabilirea unor măsuri în vederea finalizării procedurilor administrative de soluţionare a cererilor aflate pe rolul comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru acordarea de compensaţii pentru bunuri rămase în afara graniţelor ţării în urma unor tratate istorice.
‘Curtea reţine că procedura de adoptare a fost viciată prin includerea, direct în faţa Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a prevederilor art.12 şi 13 în cuprinsul legii criticate, texte care nu corespund obiectului reglementării şi scopului originar al propunerii legislative adoptate de Camera de reflecţie, care nu se integrează organic în aceasta şi care, astfel, modifică atât conţinutul juridic, cât şi configuraţia actului normativ analizat. Chiar dacă majoritatea intervenţiilor legislative operate direct de Camera Deputaţilor se înscriu, prin conţinutul lor juridic, în marja proprie de apreciere a fiecărei Camere parlamentare, reprezentând modificări legislative necesare impuse de exigenţele de tehnică legislativă sau din raţiuni de oportunitate asupra formei adoptate de Senat, nu se poate face abstracţie de faptul că două dintre aceste intervenţii, respectiv art.12 şi 13, prin conţinutul lor juridic specific, nu servesc realizării scopului legii adoptate, nu se află într-o minimă conexiune cu domeniul acesteia de reglementare, ci, dimpotrivă, reglementează în alte două domenii total diferite, extinzând sfera de aplicare a propunerii legislative adoptate de Camera de reflecţie’, a transmis CCR în motivarea cu privire la această lege.
Deşi titlul acestei iniţiative legislative se referea, în sintagma finală, la ‘modificarea unor acte normative’, acestea se raportau în mod expres la Legea nr.164/2014 şi la Legea nr.9/1998 – acte normative care, de altfel, se află în directă conexiune cu domeniul de aplicare al legii criticate, au atras atenţia judecătorii constituţionali.
‘A completa o propunere legislativă cu texte care modifică alte acte normative, străine ca obiect şi scop de legea de bază, profitând doar de existenţa sintagmei originare care permite modificarea ‘şi a altor acte normative’, conduce la crearea în mod deliberat a unui act normativ eterogen, fără unitate normativă şi conceptuală, care vizează relaţii sociale variate, în contradicţie cu principiul legalităţii şi al securităţii juridice. De principiu, domeniul reglementat printr-un act normativ emană, în mod sintetic, din chiar titlul acestuia, astfel cum prescrie art.41 alin.(1) din Legea nr.24/2000, iar inserarea unor norme juridice exterioare obiectului şi scopului vizat de acesta este de natură să afecteze calitatea legii sub aspectul previzibilităţii, clarităţii şi accesibilităţii acesteia, conducând, în cele din urmă, la insecuritate juridică, dizarmonie legislativă şi scăderea încrederii cetăţenilor în calitatea actului de legiferare’, argumentează CCR.
Totodată, se mai spune în comunicatul CCR, atât timp cât legea criticată nu abrogă Legea nr.164/2014, ci doar o modifică, rezultă riscul unui paralelism legislativ, ultima lege adoptată vizând, prin definiţie, măsuri de finalizare a acestor proceduri administrative, limitate imperativ la un termen de maximum 60 de luni de la data la care cererile de despăgubire aflate pe rolul comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti se vor înregistra la ANRP spre a fi soluţionate conform procedurii prevăzute de legea supusă controlului de constituţionalitate.
În cazul legii de faţă, punerea de acord cu decizia Curţii Constituţionale nu se poate reduce doar la excluderea normelor ce nu se integrează organic actului de bază, ci impune şi perfecţionarea soluţiilor legislative prin luarea în considerare a tuturor carenţelor de tehnică legislativă semnalate în cuprinsul considerentelor acesteia, subliniază judecătorii.
Şeful statului a trimis CCR o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi a Legii 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 şi modificarea unor acte normative.
Preşedintele arăta că legea a fost adoptată tacit de Senat, ca urmare a depăşirii termenului de adoptare pe 20 septembrie 2021 şi, ulterior, a fost adoptată cu modificări şi completări de Camera Deputaţilor, care a acceptat 36 de amendamente. Printre acestea se numără şi modificarea şi completarea a două noi acte normative, respectiv Legea 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv Legea 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore şi onshore de adâncime, cu modificările şi completările ulterioare.
