Analistul politic Radu Magdin afirmă că desfăşurarea, în premieră, la Bucureşti, a reuniunii miniştrilor Afacerilor Externe din ţările membre NATO reprezintă un succes al diplomaţiei române, venind atât într-un context dificil în regiune, cât şi în continuarea Summitului de la Madrid, unde România a obţinut o serie de succese importante, în special în ceea ce priveşte consolidarea profilului Mării Negre în arhitectura deciziilor şi focusului Alianţei Nord-Atlantice.
‘Este, în acelaşi timp, semnalul pe care Alianţa trebuia să îl transmită în legătură cu angajamentul puternic şi cu atenţia pe care o acordă regiunii Mării Negre. Totodată, organizarea acestei reuniuni la Bucureşti vine şi pentru a arăta în ce direcţie se îndreaptă preocupările Alianţei. Şi aici trebuie să menţionez că, din păcate, am revenit la preocupări legate de est, după ce în urmă cu câţiva ani Alianţa începea să se orienteze mai mult spre sud şi spre Indo-Pacific. Pe lângă faptul că această reuniune vine într-un moment oportun, ea poartă totuşi o nuanţă firească: România este un membru NATO dedicat, ţara noastră a concentrat, în ultimii ani, o mare diversitate de trupe străine, tehnică militară şi contribuţii semnificative la procesele de reflecţie strategică de la nivelul Alianţei’, a declarat, pentru AGERPRES, analistul de politică externă.
Radu Magdin consideră că efortul României pentru ‘stabilitate, rezilienţă, creştere a capabilităţilor şi cooperare regională’ trebuie să continue.
‘Este evident, totodată, că această reuniune nu trebuie interpretată ca un punct culminant al eforturilor angajamentului nostru; mai degrabă trebuie să ne dăm seama că am câştigat suficientă încredere, inclusiv prin modul în care am gestionat până acum provocările de securitate din regiune, cât ea să se întâmple aici. Efortul României pentru stabilitate, rezilienţă, creştere a capabilităţilor şi cooperare regională trebuie să continue. România este acum un actor credibil în cadrul Alianţei şi face eforturi în continuare pentru modernizarea forţelor armate sub toate aspectele. Am fost şi putem rămâne în continuare una din ţările cu un grad de angajament foarte ridicat – ceea ce este important într-un context în care întreaga regiune este sub presiune’, a subliniat el.
În privinţa invitării la reuniune a unor ţări precum Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Finlanda, Suedia şi Bosnia şi Herţegovina, dintre care unele şi-au exprimat dorinţa de a adera la NATO, analistul politic este de părere că acesta a putut sau nu să fie un criteriu în alegerea participanţilor la eveniment, în contextul războiului din vecinătatea Flancului Estic.
‘Răspunsurile sunt şi da, şi nu. Nu – pentru că Alianţa a evoluat spre un model în care nu mai lucrează doar cu statele membre şi câţiva parteneri privilegiaţi, ci antrenează angajamente cu toate ţările relevante pentru securitatea NATO şi, sub acest aspect, toate ţările vecine Alianţei sunt importante şi trebuie prinse într-un cadru de cooperare şi dialog. În acelaşi timp, sunt convins că invitarea anumitor state nu ţine doar de a da semnale politice, ci şi de agenda efectivă a discuţiilor. Da – pentru că, indiferent când vor putea aceste state să adere la Alianţă sau ce curente politice se vor mai desprinde, există dimensiuni de cooperare şi dialog care se pot manifesta şi fără calitatea de membru. De exemplu, remarc faptul că Republica Moldova, un stat neutru, care nu a mai participat la astfel de reuniuni în trecut şi care nu a exprimat intenţia aderării la NATO, se află printre invitaţi, inclusiv ca stat foarte vulnerabil în regiune, în care puterile aliate investesc în sprijin pentru rezilienţă’, a explicat Radu Magdin.
Din aceste două perspective, spune analistul, putem constata şi cât de mult a evoluat NATO în ultimii 20 de ani, când România tocmai făcea primii paşi spre Alianţă şi eram în plin ‘război contra terorii’, până în prezent, când acţionează democratic, incluziv, comprehensiv, NATO extinzându-şi aria de acţiune colectivă şi ca domenii abordate, dar şi prin ţările cu care cooperează, pentru a acorda o şansă cât mai mare păcii şi securităţii.
Radu Magdin a remarcat că, deşi are un mandat limitat în ceea ce priveşte infrastructura şi dezvoltarea de proiecte, pe fondul războiului hibrid, evoluţia NATO a mers şi în direcţia explorării tehnologiilor legate de energie, care să poată asigura un grad mai ridicat de rezilienţă membrilor Alianţei Nord-Atlantice.
‘Pe de o parte, ameninţările la adresa securităţii energetice a unei ţări sunt parte din instrumentarul de război hibrid, cu care se confruntă atât Ucraina, cât şi Republica Moldova. Războiul hibrid, ca şi războiul clasic, face parte din aria de preocupări ale NATO. În această notă, remarc faptul că evoluţia NATO a mers şi în direcţia explorării tehnologiilor legate de energie, care să poată asigura un grad mai ridicat de rezilienţă membrilor Alianţei. Desigur, asta nu înseamnă că NATO începe să se ocupe de centrale nucleare, dar există o sumă de tehnologii şi parteneriate care pot izvorî dintr-o cooperare iniţiată în cadrul NATO. Pe de altă parte, stabilitatea unei regiuni, rezilienţa la şocuri, protecţia rutelor de transport energie fac parte, aş putea spune, din mandatul central al NATO şi, desigur, pentru a aduce resurse energetice într-un spaţiu de conflict sau chiar contestat, este importantă o mobilizare care să asigure siguranţa infrastructurii şi a mijloacelor de utilizare a energiei. În acelaşi timp, nu trebuie pierdut din vedere faptul că mandatul NATO este limitat în ceea ce priveşte infrastructura şi dezvoltarea de proiecte, deci aici NATO vine să lucreze complementar cu eforturile bilaterale şi multilaterale, inclusiv sub umbrela UE’, a detaliat Magdin.
Analistul de politică externă mai spune că o discuţie şi o eventuală iniţiativă de pace în urma reuniunii ‘nu depind numai de România’.
‘România joacă deja un rol important în asigurarea securităţii şi stabilităţii în regiune, pe Flancul Estic al NATO, unde situaţia este critică. Eforturile României sunt majore, inclusiv la nivel politic, însă acest tip de efort de facilitare şi de aducere la masa discuţiilor sunt lucruri care se întâmplă zilnic, pe diferite nivele, în formatele UE şi NATO. Deci, România poate încerca o sumă de lucruri a căror reuşită, însă, nu depinde numai de România. De altfel, modul de luare a deciziilor la nivelul NATO nu rezervă unei ţări capacitatea de a influenţa decisiv un acord sau o soluţie de acest nivel de angajament. Vom avea cu siguranţă, în perioada următoare, mai multe detalii privind agenda reuniunii de la Bucureşti – reuniune care, din nou, este un succes în sine pentru România’, a arătat el.
Referindu-se la o posibilă rezolvare sau la continuarea ‘îngheţării’ chestiunii transnistrene, în condiţiile încetării războiului din Ucraina, Radu Magdin consideră că este neclar dacă o soluţie militară poate cu adevărat să rezolve problemele actuale.
‘Este foarte dificil de spus. Este neclar până şi dacă o soluţie militară poate cu adevărat să rezolve problemele actuale, iar cel mai probabil răspunsul ar fi oricum nu – o victorie militară în Ucraina nu cred că garantează automat şi rezolvarea situaţiei din Transnistria, ci doar, cel mult, o flexibilizare a Federaţiei Ruse şi asta într-un scenariu ideal. Să nu pierdem din vedere că şi dacă armata rusă s-ar retrage atât din Republica Moldova, cât şi din Ucraina, provinciile separatiste, respectiv ocupate, au suferit luni şi ani de zile de bombardament ideologic şi propagandă rusească, ceea ce ar submina în continuare şansele de reintegrare, aşa cum a arătat situaţia şi după căderea URSS. Pe de altă parte, acum putem vedea cu toţii starea în care se găseşte Rusia, iar foştii separatişti acum probabil că îşi doresc mai mult un standard de viaţă similar cu cel din UE mai degrabă decât cu cel din Rusia. Dar asta nu va fi de ajuns pentru ca aceştia să devină imediat lideri-model şi să nu mai dorească să facă notă discordantă’, a susţinut Magdin.
El a adăugat că ‘răspunsul este, deci, complicat’. ‘O victorie militară ar ajuta cu siguranţă în direcţia reconstrucţiei, respectiv stabilizării celor două ţări, care ar dispune în sfârşit pe deplin de suveranitatea lor asupra întregului teritoriu. Însă problema populaţiilor prinse în teritoriile ocupate şi secesioniste este, în cele mai multe cazuri, una multi-generaţională’, a completat analistul politic.
Obiectivele României sunt, după cum a afirmat Radu Magdin, să îşi fortifice capacităţile de care dispune, inclusiv resursele de influenţă politică, să consolideze în continuare prezenţa trupelor aliate în ţară, inclusiv în linia deciziilor Summitului de la Madrid şi să ajungă într-o poziţie din care, la nivel regional, să poată susţine eforturile de pace şi stabilizare.
‘Am parcurs un drum important, de la un punct în care eram mulţumiţi că ţara nu a avut parte de conflicte interne, la graniţe, şi că aveam o armată suficient de pregătită pentru a intra în NATO până în prezent, când dispunem de mijloace moderne, începem să jucăm un rol real în stabilitatea regională şi există gândire românească în Alianţă. Şi asta nu este puţin în 20 – 25 de ani de eforturi. Dintr-o perspectivă mai largă, este foarte important pentru România ca atenţia NATO şi, complementar, a Uniunii Europene să rămână concentrată pe Flancul Estic, ca toate ţările participante să se angajeze într-un parcurs sustenabil de angajamente pentru consolidarea capabilităţilor militare, pentru cooperarea cu vecinătatea estică, dar şi pentru consolidarea câştigurilor, dacă se poate spune aşa, din timpul crizei: independenţa de resursele de energie ale Rusiei, scăderea importanţei pieţei ruse şi, pe cât posibil, câştigarea unei autonomii legate de alte tipuri de resurse din zone de conflict. Războiul din Ucraina a demonstrat că trebuie să avem atât mijloace interne, cât şi parteneri externi de încredere’, a subliniat analistul de politică externă Radu Magdin.
