Trupa VUNK revine pe 13 decembrie în concert la Sala Polivalentă din Bucureşti, după o pauză de trei ani cauzată de pandemia de COVID.
‘Nimic solid nu se construieşte peste noapte. Gloria poate veni foarte repede şi poate dura cât un story de instagram, doar o zi. Dar să ajungi la sufletele oamenilor, să rămâi acolo, să construieşti o carieră, o poveste care să îi inspire şi pe alţii mai târziu, asta se construieşte cu răbdare, dar neapărat cu foarte multă pasiune. Intensitatea pasiunii este decisivă’, a declarat Cornel Ilie, liderul trupei VUNK, într-un interviu acordat AGERPRES.
El vorbeşte în interviu despre concertul de la Polivalentă, despre noul album, despre visuri şi pasiuni.
AGERPRES: VUNK încheie anul 2022 cu un concert la Sala Polivalentă, o revenire în acest spaţiu după o pauză destul de lungă – trei ani de la concertul ‘VUNK – DEJA VU’. La ce să ne aşteptăm?
Cornel Ilie: S-a adunat multă poftă de a pune în scenă un spectacol mare, să venim iar cu o poveste de spus, mai ales că în aceşti trei ani s-au adunat şi multe alte piese noi, pe care nu am apucat până acum să le cântăm în concertele noastre tradiţionale din această sală. Anul acesta, pentru noi, se împlinesc 10 de ani de spectacole la Sala Polivalentă şi cu atât mai mult ne dorim să creăm cel mai bun spectacol al nostru de până acum.
AGERPRES: Aţi ales să numiţi show-ul din 13 decembrie ‘Vernisaj’, un cuvânt folosit la inaugurarea unor expoziţii. De ce aţi ales acest titlu pentru albumul şi concertul vostru?
Cornel Ilie: ‘Vernisaj’ este un spectacol despre dezvăluiri emoţionale, despre scoaterea în lumină a sentimentelor care ne macină sau ne înalţă. Este o propunere de a ne da curajul să fim mai sinceri cu noi înşine şi să nu ne mai pese aşa tare despre ce cred alţii despre noi. Să provocăm oamenii să admire, nu să judece, tot ce văd în cei de lângă ei.
Sufletele noastre sunt toate nişte muzee pline de opere de artă, care mai de care mai superbe sau mai bizare, mai impresionante sau mai abstracte. Tot ce trăim, tot ce adăpostim în noi la nivel emoţional poate fi ca un tablou, o creaţie unică ce, odată scoasă la lumină, poate inspira şi pe alţii să facă acelaşi lucru. Îmi doresc ca după acest spectacol cei care participă să aibă mai multă încredere în a-şi accepta sentimentele şi a le lăsa la vedere.
AGERPRES: Cu ocazia concertului ‘Vernisaj’ veţi lansa şi albumul cu acelaşi nume. Albumul conţine dueturi cu alţi artişti de succes din România. Vom avea şi piese noi? Ce artişti veţi avea invitaţi în show-ul de la Sala Polivalentă?
Cornel Ilie: Acesta este primul nostru album pe vinil şi l-am gândit ca pe un omagiu adus femeii, ca muză a unei majorităţi uriaşe a cântecelor noastre, dar şi ca glas care ne-a însoţit în atâtea duete în cei peste douăzeci de ani de carieră.
‘Vernisaj’ conţine 14 dintre aceste duete. Dintre ele, ‘Românca’ este un cântec nou şi îl cântăm în duet cu cvartetul Amadeus. Este prima noastră colaborare cu o trupă şi este un cântec a cărui stare este alcătuită din mult soare. ‘Mi-e dor de tine’, duetul cu Anastasia, apare pe acest album într-o variantă schimbată complet, cântecul fiind transformat într-un vals clasic, în orchestraţia lui Andrei Tudor. ‘Stai lângă mine’ împreună cu Irina Rimes şi ‘Secretul’ cu Scarlet Aura au şi ele orchestraţiile schimbate faţă de variantele originale, fiind transformate spre o manieră rock simfonic.
Pe 13 decembrie vor veni pe scenă cu noi Ioana Ignat, Irina Rimes, Holy Molly, Amadeus, Anastasia, dar şi Emaa, cu care vom cânta un duet ce nu se află pe acest album.
AGERPRES: Ce a însemnat perioada de pandemie pentru VUNK? Ce aţi făcut voi în toată această perioadă?
Cornel Ilie: Ne-am păstrat calmul şi liniştea, în primul rând. Am scris cântece noi şi am inventat o formulă specială pentru a putea concerta în condiţiile impuse de pandemie în acei ani.
Împreună cu Gabi Maga, chitaristul trupei, am creat formula acustică, ‘VUNK – Numai la doi’, în care eu cânt la pian şi Gabi la chitară şi aşa am mers în foarte multe locuri din ţară să ne ducem muzica mai departe la oameni, să îi relaxăm într-o perioadă atât de ciudată şi apăsătoare cum a fost cea din acea perioadă. Am şi înregistrat un album în această variantă, în sufrageria mea şi exact aşa se şi numeşte ‘Live în sufragerie’ şi poate fi ascultat pe toate reţelele de streaming.
AGERPRES: Ai deja o carte lansată, o autobiografie, iar despre pasiunea pentru muzică nu mai putem spune nimic în plus. Ai timp şi pentru alte hobby-uri?
Cornel Ilie: Îmi fac timp pentru tot ce îmi aduce bucurie. Tenisul este una dintre aceste activităţi. Iubesc sportul acesta şi jucându-l şi urmărindu-l şi vorbind despre el cu prietenii. Scrisul nu cred că mai este un hobby, a devenit o pasiune şi un mod necesar de exprimare pentru mine.
AGERPRES: Muzica este artă, dar trebuie să fie şi industrie. Cum faci să răspunzi ambelor cerinţe? Îngrădeşte, limitează creativitatea, modul de exprimare a artistului cerinţele difuzorilor? Cum faci să răspunzi atât cerinţelor publicului, cât şi criteriilor de difuzare la radio?
Cornel Ilie: Deşi poate suna ciudat, noi am avut norocul să ne dorim să cântăm când nu exista această industrie muzicală românească. Când înregistram primele noastre cântece nu exista nimic din ce există acum: net, posturi comerciale de radio, posturi de televiziune muzicală, social media, case de discuri. Cântam pentru că asta ne bucura şi asta ne făcea să ne simţim liberi şi puternici.
În timp, am înţeles şi care sunt capcanele acestei industrii şi cât este de uşor să pici în ele. Am şi făcut-o de câteva ori, dar am învăţat repede şi am mers întotdeauna mai departe, urmându-ne visul, aşa cum o facem şi acum.
Mai tot timpul încercăm ca piesele noastre să nu fie despre ce vor oamenii să audă, ci despre ce au nevoie să audă. Cântecele noastre mereu au o doză de speranţă, de energie şi emoţie. Suntem printre cei mai constanţi artişti din România tocmai datorită acestui spirit, cântăm pentru că avem ceva de spus, nu pentru că vrem să fim cunoscuţi.
AGERPRES: Dacă ai alege să fii muzician în altă epocă, alte vremuri, care ar fi acelea? Acum 20 de ani, acum 40, acum 60, acum 100?
Cornel Ilie: Mi-ar fi plăcut enorm să prind perioada anilor ’50 şi ’60, perioada când cultura modernă exploda pur şi simplu din toate artele, să simt sărbătoarea muzicii The Beatles chiar în timpul evoluţiei lor. Iubesc şi perioada anilor ’80, pe care am şi prins-o puţin şi mi-ar fi plăcut să fiu contemporan cu Beethoven sau Enescu.
AGERPRES: Pe cine admiri cel mai mult dintre artiştii români contemporani şi din alte timpuri? Dar dintre artiştii din alte ţări?
Cornel Ilie: Dintre artiştii străini, în momentul ăsta îi admir foarte tare pe Jacob Collier, Stromae, Coldplay, Killers, Sparks, Pink, Aurora, în afara lui Paul McCartney, care este un zeu din punctul meu de vedere. În România admir enorm zona clasică a artiştilor noştri – Xenti Runceanu, Andrei Tudor, George Natsis, Bobby Stoica.
AGERPRES: Ce sfaturi i-ai da unui artist la început de drum în industria muzicală românească?
Cornel Ilie: De fiecare dată când mi s-a cerut un astfel de sfat am zis că cea mai importantă este răbdarea. Nimic solid nu se construieşte peste noapte. Gloria poate veni foarte repede şi poate dura cât un story de instagram, doar o zi. Dar să ajungi la sufletele oamenilor, să rămâi acolo, să construieşti o carieră, o poveste care să îi inspire şi pe alţii mai târziu, asta se construieşte cu răbdare, dar neapărat cu foarte multă pasiune. Intensitatea pasiunii este decisivă.
Pe urmă, să fie dispuşi să muncească, să nu aştepte să lucreze alţii pentru ei şi să îşi permită să rişte, să greşească, să experimenteze, să facă alegeri cu sufletul. Mi se pare mai greu acum să reuşeşti în industria muzicală din România decât atunci când am început noi să cântăm, deşi nu aveam absolut nimic din sistemul de acum, nici cel de comunicare, nici de promovare şi nici ca soluţii tehnice sau de scenă.
