Reper al activităţii revoluţionare a moldovenilor, înainte şi după 1848, Palatul de la Ruginoasa devine reşedinţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în anul 1862. Aici, în palatul boieresc şi mai apoi domnesc, s-au petrecut evenimente importante din istoria ţării, printre care amintim întâlniri ale revoluţionarilor români de la 1848 şi plămădirea unora dintre îndrăzneţele reforme din anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
‘Vestigiile istorice în localitatea Ruginoasa sunt numeroase, începând cu cele arheologice descoperite pe dealul Drăghici şi continuând cu vestitul han istoric, biserica de la 1811 şi Palatul domnesc. Cu mult înainte de anul 1800, Ruginoasa era una dintre cele mai frumoase moşii boiereşti din Moldova, întrecând prin întindere şi bogăţii Stânca Roznovanului de lângă Iaşi şi Paşcanii Cantacuzinului. Palatul, care astăzi adăposteşte Muzeul Memorial ‘A.I.Cuza’, a fost construit în primul deceniu al secolului al XIX-lea de vistiernicul Săndulache Sturdza, care a comandat arhitectului vienez Johann Freiwald ridicarea unei luxoase reşedinţe pe locul vechii case boiereşti a strămoşilor săi. În anul 1847, logofătul Costache Sturdza reface casa de la Ruginoasa după arhitectura stilului gotic, angajând pentru aceasta pe arhitectul Johan Brandel’, a declarat pentru AGERPRES Simona Hărmănescu, expert patrimonial cultural.
Clădirea, care păstrează şi astăzi caracteristicile stilului neogotic, inspirat de romantismul german, are forma pătrată, cu un etaj, fiecare din cele două faţade având aceleaşi elemente: peroane largi, balcoane sprijinite pe lespezi de piatră.
‘În aprilie 1857, palatul şi parcul sunt ipotecate pentru împrumutul făcut la Banca Naţională a Moldovei, de fiul logofătului C. Sturdza, vornicul Alexandru Sturdza, în valoare de 60.000 galbeni, pentru o perioadă de 17 ani. Alexandru A. Sturdza nu a putut achita ratele la termenele stabilite, astfel este nevoit să-l vândă’, a precizat Simona Hărmănescu.
Aceasta ne-a explicat totodată că, devenit pentru scurt timp reşedinţa primului domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan I, Palatul de la Ruginoasa – comparativ cu alte construcţii din Moldova ridicate în aceeaşi epocă – ocupă un loc cu totul aparte atât din punct de vedere istoric, cât şi arhitectural.
‘La Ruginoasa, odată cu venirea noului proprietar, pare că începe o nouă viaţă, tăcerea şi moartea redând locul farmecului şi splendorii. Castelul luxos, cu mobilier scump, adus din străinătate, era plin de lume, de viaţă şi de veselie, în special în timpul verii, când boierii stăteau la ţară sau iarna când veneau la vânătoare’, a arătat Simona Hărmănescu.
Totodată, susţine aceasta, Ruginoasa era paradisul soţiei lui Cuza, Elena Doamna.
‘Elena Cuza îi scria adesea mamei sale, la Soleşti, că numai acolo se simte fericită şi binedispusă. Nu se mai sătura de farmecul acelei minunate aşezări de la ţară, care o încânta şi o vrăjea la tot pasul şi în toată clipa cu fiecare colţ din casă. Aici, Doamna Elena a crescut cu mult drag pe cei doi copii ai lui Cuza şi înfiaţi de ea: prinţii Alexandru şi Dimitrie. În testamentul lui Alexandru Ioan Cuza, toată averea lui era lăsată fiilor, ca singuri moştenitori, Elenei Cuza lăsându-i uzufructul unei a treia părţi”, a afirmat expertul.
Elena Cuza se plângea adesea mamei sale de soarta sa, găsind în dragostea ei singurul sprijin. Se pare că Maria Obrenovici s-a sinucis la Dresda, în 1876, când a aflat că este bolnavă de cancer, la 41 de ani. A fost înmormântată la Biserica ”Sfântul Spiridon” din Iaşi, iar în 1907 a fost deshumată şi mutată în cavoul familiei din Cimitirul ”Eternitatea”.
Din anul 1890 şi până în 1900, proprietatea Palatului şi moşia Ruginoasa revin prinţesei Maria Moruzzi, soţia prinţului Alexandru. După moartea doamnei Elena Cuza, moşia şi Palatul Ruginoasa sunt donate Spitalului ”Caritatea” din Iaşi, care înfiinţează aici un spital de copii – ‘Cuza Vodă’.
În anul 1936, spitalul cedează actul de proprietate Regiei CFR care organizează în palat un spital TBC. Aceasta face modificări interioare necesare funcţionării unui spital.
Distrus în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, palatul şi-a recăpătat strălucirea arhitecturală şi farmecul specific, după anul 1982, când a fost restaurat şi amenajat ca Muzeul Memorial ‘Alexandru Ioan Cuza’.
Trupul neînsufleţit al domnitorului Al. I. Cuza a fost adus, în 1873, de la Heidelberg – Germania, şi înmormântat la Ruginoasa, lângă biserică. În 1944, osemintele domnitorului au fost evacuate la Curtea de Argeş, preventiv, însă după război, deoarece biserica a fost grav avariată, acestea au fost depuse la Biserica ”Trei Ierarhi” din Iaşi, unde se află şi astăzi.
‘Spre sfârşitul vieţii, Alexandru Ioan Cuza ar fi dorit să se reîntoarcă în ţară în calitate de ‘simplu cetăţean’, dar a fost refuzat. A murit departe de cei care îl înălţaseră ca Domn, cu gândul mereu la soarta lor, cu dorul de patrie pe buze. Pe măsură ce Alexandru Ioan Cuza se îndepărtează în timp, figura sa ne apare tot mai pregnantă şi strălucitoare. Vestea morţii lui Cuza s-a răspândit foarte repede şi la Ruginoasa, peste care flutura un mare steag negru. S-a adunat foarte multă lume, cu toată opunerea autorităţilor care au interzis să tragă până şi clopotele bisericilor din satele şi oraşele prin care trecea vagonul mortuar, acest privilegiu fiind acordat numai bisericii din Ruginoasa’, a povestit Simona Hărmănescu.
Muzeul Memorial ‘Alexandru Ioan Cuza’, edificiu care a fost principala reşedinţă din Moldova a principelui Unirii, a făcut obiectul unui amplu program de restaurare în cadrul unui proiect guvernamental, care a început la sfârşitul anului 2008. După şase ani de lucrări de reabilitare, reconsolidare şi reamenajare, Muzeul a fost redeschis marelui public în februarie 2013.
‘Această etapă s-a impus firesc având în vedere faptul că muzeele – clădiri de patrimoniu nu trebuie să rămână pentru generaţiile viitoare doar depozitarele unor colecţii de obiecte, ci trebuie să demonstreze că deţin puternice argumente cu care un popor îşi apără originea, individualitatea, tradiţiile şi valorile transmise de la înaintaşi. Importanţa acestei clădiri – monument istoric este indiscutabilă în economia zonei sub aspectul promovării turistice, a dezvoltării durabile, a integrării şi asimilării valorilor europene. Urmând un amplu şi minuţios proces de redefinire tematică a expoziţiei permanente şi reamenajare a spaţiului expoziţional, Muzeul Memorial ‘A. I. Cuza’ de la Ruginoasa revine în circuitul muzeal naţional, mai viu ca niciodată’, a mai spus Simona Hărmănescu.
Din dorinţa de a transforma spaţiul muzeal într-unul accesibil tuturor categoriilor de public, la Muzeul Memorial ‘Alexandru Ioan Cuza’, Palatul de la Ruginoasa, cum este cunoscut, s-au introdus noi funcţiuni şi elemente interactive precum info-touch-ul, plasme multi-touch, proiecţii video. Aceste noi funcţiuni îşi propun să suplimenteze informaţia vizuală. În acord cu noile cerinţe, modalitatea de prezentare a informaţiilor din fiecare încăpere s-a concretizat în diagrame de sală. Urmând circuitul expoziţional, vizitatorul intră totodată în contact cu proiecţia holografică a domnitorului Al.I. Cuza care îl înfăţişează pe acesta în mărime naturală, rostind câteva dintre celebrele sale discursuri.
Bătrânii locului spun că demult, când satul era atacat şi prădat de diverse hoarde, locuitorii se refugiau prin tunel, la adăpostul palatului.
Acum Ruginoasa reprezintă un pios loc de pelerinaj, luminat de amintirea celui care a fost Alexandru Ioan Cuza, primul principe domnitor al României moderne, simbol viu al Unirii din 1859. Aceasta pentru că, aşa cum spunea Mihail Kogălniceanu, cu prilejul înhumării din 1873, ‘câtă vreme va avea ţara aceasta istorie, cea mai frumoasă pagină va rămâne aceea a lui Alexandru Ioan Cuza’.
