Un castel din judeţul Satu Mare, care a cunoscut faima, dar şi decăderea şi care a adăpostit atât poveşti frumoase, cât şi triste, are şansa de a-şi recăpăta strălucirea de altădată. După mulţi ani de procese, în care nu s-a putut interveni deloc, Primăria Livada a devenit proprietarul Castelului Vecsey şi are în plan reabilitarea completă din fonduri europene.
Castelul a aparţinut unei baronese despre care se spune că a fost cea mai bogată din ţinuturile Sătmarului, dar care a pierdut totul în Al Doilea Război Mondial, când au venit ruşii, după care a mai trăit timp de opt ani în sărăcie în casa fostei sale cameriste.
Castelul Vecsey din Livada, construit în perioada 1760-1764, se află astăzi într-o stare avansată de degradare. Construcţia pătrată, cu pereţi groşi, în stil baroc, cu camere uriaşe şi o curte interioară, mai păstrează câteva elemente care amintesc de vechii proprietari. Blazonul familiei Vecsey a rămas şi astăzi deasupra uşii de la intrare. După instaurarea comunismului aici a fost sediu de CAP, apoi a servit drept tabără şcolară pentru copii, după care un urmaş al familiei a venit în ţară şi a revendicat clădirea. Au urmat ani de procese, timp în care nimeni nu a făcut nimic, iar clădirea s-a degradat. Legenda spune că sub castel s-ar afla şi tuneluri secrete.
Primarul oraşului Livada, Arthur Piricsi, a declarat pentru AGERPRES că, după mai mulţi ani de procese, în care administraţia locală nu a avut dreptul să bată niciun cui în clădire, s-a pronunţat sentinţa şi castelul a ajuns în proprietatea oraşului. Adevărata provocare de abia acum începe, deoarece clădirea s-a distrus foarte mult şi este nevoie de cel puţin 6-7 milioane de euro pentru reabilitare.
‘După mai mulţi ani am reuşit să dobândim dreptul de proprietate şi de administrare. Acum suntem în curs de proiectare pentru reabilitare şi de a încerca să prindem fonduri europene pentru reabilitare. Ideea ar fi înfiinţarea unui centru multifuncţional prin care să fie posibilă folosirea de către toate persoanele din jur, începând de la copii mici până la pensionari. Ne gândim la activităţi zilnice. Totul depinde de posibilităţile de finanţare, dacă acestea permit anumite secţiuni, ne dirijăm spre aceste secţiuni, deocamdată nu am detalii concrete până când nu văd pe ce putem depune cerere de finanţare. Încă nu s-a eliberat niciun ghid pe Programul Operaţional Regional, aşa că pe moment nu avem informaţii concrete. Şi noi ne pregătim cu anumite idei, discutăm cu toate cultele, cu instituţiile. Ideea principală este să reabilităm castelul şi să-l dăm în folosinţă. Păcat de clădirea aceea frumoasă să stea aşa distrusă’, a spus Arthur Piricsi.
Deocamdată, nu se ştie ce destinaţie va avea clădirea, însă se cunoaşte faptul că ar fi nevoie de o investiţie de cel puţin 6-7 milioane de euro.
‘În aceşti ani s-a deteriorat foarte mult. Nu am avut dreptul că punem mâna pe el. Am început proiectări şi începem curăţirea pivniţei, curăţirea interioară. Ne aşteptăm la o investiţie de vreo 6-7 milioane euro. Totul depinde de forma de finanţare, dacă putem obţine fonduri şi pentru parcul dendrologic de şase hectare sau doar pentru anumite lucrări. Totul depinde de criteriile de finanţare’, a afirmat edilul.
Bugetul de investiţii al oraşului Livada este de circa 2 milioane de lei pe an. Un calcul simplu arată că ar fi nevoie de toţi aceşti bani de pe următorii 15 ani ca să fie pus la punct castelul, iar administraţia să nu mai facă alte investiţii. Astfel, singura speranţă o reprezintă fondurile europene.
‘Pe vremuri, am umblat la ore de muzică în castel. În anii ’80 era funcţional. Din 1995 a fost abandonat. Când am ajuns la primărie am văzut distrugerile, neglijenţa. Cu mai multe încercări nu am reuşit să găsim soluţie. Acum sperăm că suntem pe un drum pozitiv. Până acum nu am avut dreptul să batem un cui în castel. Din cauza neglijenţei sunt deteriorări mari. Este şi o ruptură de planşeu în partea de etaj, trebuie văzut în ce hal este. Cât sunt eu şi cu echipa cu care lucrez la Primărie neapărat vrem să îl punem la punct. Încercăm să prindem finanţare. Că reuşim sau nu, asta e altă poveste, dacă reuşim să întocmim un proiect, dacă vor fi finanţări, dacă primim punctele necesare… La valoarea respectivă alte surse nu sunt. Noi cam 2 milioane de lei putem folosi anual pe investiţii şi pe finanţări. Ce fac cu 2 milioane de lei când îmi trebuie 40 de milioane? Nici nu pot aduna banii că pe urmă nu facem nimic…’, a precizat primarul.
Despre familia Vecsey se ştie că era una dintre cele mai înstărite din zonă, deţinea circa 8.000 de hectare de terenuri agricole şi a fost prosperă până în 1944, când a fost nevoită să fugă din calea ruşilor, care au devastat castelul. De-a lungul timpului, jurnalistul Iosif Ţiproc a adunat mai multe mărturii ale oamenilor din localitate într-o carte. Aici se află şi mărturia fostului director al şcolii, profesorul Anzik Albert, care a reuşit să afle foarte multe date despre această familie. El a povestit cum baroneasa Eszter a refuzat să plece, motivând că aici s-a născut şi că aici vrea să moară şi cum şi-a pus speranţele în fosta ei îngrijitoare, Bancsi Juliska.
‘În data de 20 octombrie 1944, cu două zile înainte de a intra ruşii în Livada, ea şi-a pregătit un bagaj mic şi a părăsit castelul, mutându-se la familia cameristei sale ce locuia într-o casă modestă în Livada. ‘Dacă trece războiul ne vom muta înapoi’ – a zis baroneasa’, este mărturia profesorului Anzik Albert, din cartea ‘Conace, oameni, destine’ a lui Ţiproc.
Îngrijitoarea s-a căsătorit şi a avut cinci copii, timp în care a avut grijă şi de baroneasă fără să aibă niciun fel de pretenţie. Baroneasa a murit în 1951 şi a fost îngropată în spatele capelei Vecsey din localitate. După Revoluţie, membrii familiei care au îngrijit-o ar fi aşteptat ca fostul conte să se întoarcă şi să le ofere o minimă recompensă, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
‘Au fost propuneri ca măcar cheltuielile de înmormântare să fie achitate cumva la preţurile actualizate. Dar nimic nu s-a concretizat până la urmă. Averea dinastiei Vecsey este într-adevăr uriaşă. Castelul din Livada valorează sigur o avere inestimabilă, clădirile anexe la fel. (…) Moralmente la aceste averi ar avea dreptul şi familia Bancsi-Csuka care s-a îngrijit atâţia ani de baroneasă’, a mai arătat profesorul Anzik Albert.
Cert este că fosta cameristă şi familia ei au avut grijă de baroneasă fără să îi ceară nimic în schimb. Probabil că, dacă baroneasa ar fi lăsat un testament, alta ar fi soarta castelului astăzi.
‘Fosta slujnică şi-a îngrijit baroneasa fără să îi perceapă nicio plată. Din păcate, familia ei nu poate revendica niciun imobil sau teren pentru că nu erau rude. Dacă făceau vreun act de moştenire poate situaţia ar fi fost alta azi. Dar mă gândesc că în urmă cu 50 de ani nimeni nu a crezut vreodată că regimul comunist va cădea şi el şi că fostele averi vor putea fi revendicate’, a mărturisit, în cartea lui Iosif Ţiproc, secretara Primăriei Livada, Maria Popşa.
Astăzi, personajele principale sunt moarte. După baroneasa Eszer a rămas un castel, după îngrijitoarea Juliska o poveste, iar după Iosif Ţiproc o carte cu mărturii. Povestea se pierde odată cu schimbarea generaţiilor. Sarcina de a duce această poveste mai departe este acum a administraţiei locale, care are misiunea de a salva castelul de la dispariţie şi a-i reda strălucirea de altădată.
