Jurnalistul şi analistul politic Ion Cristoiu scrie, pe blogul personal, că anunţul privind trimiterea de tancuri Ucrainei, tancurile fiind arme ofensive, nu defensive, marchează de fapt intrarea oficială a Occidentului în război contra Rusiei, război ce va deveni unul total, pe faţă, fără mănuşi, de tipul „care pe care”.
Iată textul:
„Dacă planeta nu va fi un deșert de cenușă ca urmare a Apocalipsei nucleare spre care se îndreaptă Războiul din Ucraina, dintre Occident și Rusia, intrat deja în faza Care pe care, atunci mai mult ca sigur manualele de Istorie din viitor vor consemna ca fiind cruciale (pînă acum cel puțin) două date:
24 februarie 2022.
23 ianuarie 2023.
Prima dată n-are nevoie de explicații. E ziua în care Federația Rusă a atacat Ucraina.
A doua trebuie neapărat explicată.
Pe 23 ianuarie 2023, Germania a decis trimiterea de tunuri Leopard Ucrainei, iar SUA, urmînd-o, a decis trimiterea de tancuri Abrams. În aceeași zi, alte state europene pînă atunci ținute de înțelegerea cu Germania, au anunțat că trimit și ele Ucrainei tancuri. E vorba de Danemarca, Olanda, Polonia, Finlanda, Spania. Dar nu atît decizia în sine, cît mai ales atmosfera de sărbătoare în care au fost făcute anunțurile conferă datei de 23 ianuarie 2023 dreptul de a intra în Istorie. Și aceasta din simplul motiv că în această zi, prin întregul spectacol mediatic – mai întîi a anunțat decizia Germania, urmată de salvele de tun sărbătorești lansate de Marea Britanie, Franța, Spania, Polonia, Țările Baltice, de zbieretele de bucurie țopăită din studiourile televiziunilor occidentale, și spre seară, de anunțul solemn făcut de America – Occidentul a lăsat deoparte ipocrizia și a recunoscut, în chip oficial, că se află în Război pe viață și pe moarte cu Federația Rusă.
Din punct de vedere militar nu se poate face un prognostic despre efectul deciziei asupra situației de pe front.
Din punct de vedere politic, lucrurile sînt clare:
Occidentul a ținut să semnaleze că s-a implicat oficial în Războiul din Ucraina.
Tancul e o armă ofensivă.
Așa cum au recunoscut mulți lideri occidentali fără nici o prudență, tancurile sînt date Ucrainei pentru a declanșa o contraofensivă avînd drept țel aruncarea rușilor în Marea Neagră. Așadar, fără să se mai pitească după vorbe precum Nu sîntem în Război cu Federația Rusă! liderii Occidentali, în frunte cu președintele Americii, au decis:
-
a) Continuarea Războiului din Ucraina.
-
b) Escaladarea Războiului din Ucraina.
-
c) Renunțarea la orice gînd de a încheia pace.
Mersul pînă la Confruntarea nucleară în Războiul cu Federația Rusă.
Nu putem înțelege aceste trei semnificații fără a arunca o privire asupra situației de pe front.
Războiul dintre Ucraina și Federația Rusă e în realitate Războiul dintre Occident și Federația Rusă. Cauzele conflagrației le-am mai prezentat.
Principala trimite la principala cauză a Războaielor din întreaga Istorie a Omenirii:
Rezolvarea pe calea armelor a problemelor care nu mai pot fi rezolvate pe calea diplomatică.
Acest Război a fost dorit de ambele părți. Atît de Rusia, cît și de Occident. Asemenea Germaniei dinainte de 1914 și dinainte de 1939, Rusia, învinsă în 1991, prin încheierea Războiului Rece, a vrut să-și ia revanșa. Dacă pe vremea bețivanului Elțîn, ușor de amețit cu o sticlă de vodcă, Occidentul a intervenit în diferite locuri de pe Glob, încălcînd dreptul internațional, fără să ia în calcul reacția Rusiei, la un timp după venirea la Putere a lui Vladimir Putin, Rusia a intervenit, la rîndu-i, în situațiile în care Occidentul se credea de unul singur. Pretenții de superputere moștenite de la Uniunea Sovietică. Punctul de conflict l-a reprezentat Siria. Occidentul a vrut să-și impună și aici voința. A eșuat, deoarece a intervenit Rusia. Concomitent între Rusia și China s-a ivit o alianță riscantă pentru Occident. Era limpede că bătălia cu armele nu mai poate fi evitată. Pentru aceasta trebuia căutată o țară care să-și asume nenorocirea de a duce pe teritoriul propriu un Război și de a-și face din popor carne de tun. Și această țară a fost Ucraina lui Volodîmîr Zelenski. O țară suficient de coruptă, lipsită de forțe democratice, o țară supusă dictaturii unui Clan: Clanul Zelenski. E mai mult decît semnificativ că în perioada cînd Rusia masa trupe în jurul Ucrainei, cînd manevrele deveneau tot mai amenințătoare, președintele francez și cancelarul german au fost la Moscova. Deși au stat de vorbă cu Putin ore-n șir, deși au fost contacte dintre Putin și Biden, nici un lider occidental n-a ținut cont de plîngerile lui Putin privind situația minorității ruse din Ucraina, dar mai ales privind admiterea Ucrainei în NATO. Dacă Occidentul ar fi vrut pace, s-ar fi înregistrat măcar semne că se vrea rezolvarea acestor plîngeri. În realitate, Occidentul n-a vrut o clipă rezolvarea pe cale pașnică a disputei.
Jocul a fost simplu.
Sau Rusia, văzînd determinarea Occidentului, renunță la pretențiile de a i se da un loc la masa marilor puteri sau ea va fi înfrîntă printr-un Război în care Occidentul se va bate cu Federația Rusă prin intermediul Ucrainei. Spre Ucraina au început să curgă bani cu nemiluita, armament, informații secrete, mercenari, sprijin politic și mediatic. Totul pus sub semnul lui Facem asta pentru a ajuta poporul ucrainean să-și păstreze integritatea teritorială. Cu tot sprijinul Occidental, Ucraina n-a reușit să-și păstreze integritatea teritorială. După aproape un an, 20 la sută din teritoriu se află sub stăpînirea rușilor, care, de altfel, l-au și anexat. Te-ai fi așteptat, judecînd după declarațiile lui Volodîmîr Zelenski, ca Ucraina să apere fiecare palmă de pămînt, ca rușii să nu poată înainta nici un metru dincolo de Crimeea. Nu s-a întîmplat așa și din simplul motiv că implicarea Occidentului a fost insuficientă. S-a subapreciat forța Rusiei și s-a supraapreciat forța Ucrainei.
Era greu de imaginat ca o țară mijlocie precum Ucraina să aibă forța de a ține în loc o superputere militară. Cînd s-a ivit întrebarea: Și acum ce facem? rușii au anexat 20% din teritorii, Volodîmîr Zelenski a răspuns că Ucraina va declanșa o contraofensivă. Anunțată pentru finele lui august 2022, contraofensiva a avut loc la televizor și nu pe teren. Rușii nu numai că s-au fixat în apărare, dar mai mult, au pornit la ofensivă. Ideea unui Război prin intermediar s-a dovedit dezastruoasă. Ucraina, de una singură, nu va putea angaja o contraofensivă. Așa s-a ivit schimbarea de strategie a Occidentului. Ipocriziile au fost lăsate deoparte. Întreg programul de manifestări dedicate trimiterii de tancuri s-a vrut un mesaj că Occidentul s-a angajat pe față în Războiul din Ucraina. Deocamdată trimițînd tancuri. Nu peste mult timp va trimite avioane de luptă, rachete și, în cele din urmă, oameni sub forma Coaliției mulținaționale.
De ce a fost nevoit Occidentul să dea cărțile pe față?
Pentru că niciuna din așteptările sale nu s-a îndeplinit.
A pariat pe prăbușirea militară a Rusiei.
Nu s-a întîmplat asta.
A pariat pe prăbușirea economică a Rusiei prin valul de sancțiuni economice, indiscutabile arme de luptă și nu expresii ale pedepsirii pentru încălcarea Dreptului internațional.
A pariat pe o revoltă în Rusia provocată de ostracizarea rușilor de rînd:
Campania de diabolizare, prin presă, interzicerea participării sportivilor și artiștilor ruși la manifestări internaționale.
Nu s-a întîmplat asta.
Orice Război din Istorie cunoaște o escaladare în clipa cînd una dintre părți e nemulțumită de situația de pe cîmpul de luptă.
Escaladarea Războiului de către Occident își are cauza în eșecul strategiei de pînă acum:
Dăm doar o mînă de ajutor Ucrainei! Nu sîntem în Război cu Federația Rusă!
Prin manifestările dedicate trimiterii de tancuri împotriva Rusiei, Occidentul s-a angajat oficial în Război.
Tancurile acum, avioanele de luptă și rachetele mai apoi, sînt armament ofensiv. Așa cum liderii occidentali au recunoscut, acest armament e destinat contraofensivei.pe care Ucraina urmează s-o declanșeze. Contraofensiva anunțată va duce automat și la un mai mare efort de Război al Rusiei. Cîtă vreme Armata Rusă cucerea teritoriul ucrainean, și, deci, Armata Ucraineană se apăra, rușii simpli mai puteau fi convinși că Agresorul e Rusia. Acum însă pentru rușii de rînd, Crimeea și Dombasul sînt deja teritorii aparținînd Rusiei. Ceea ce pentru Occident e un Război de eliberare dus de Ucraina, pentru ruși va fi un Război dus de Ucraina pentru cucerirea unor teritorii rusești. De altfel, Rusia a renunțat de mult la mănuși. A renunțat și Occidentul.
Orice Război, o dată început, scapă de sub control, urmîndu-și propria logică. Și primul și al doilea război mondial au pornit de la un Război local. Nu cred că l-a dorit cineva transformat în mondial. Mecanismul orb al împușcăturii de la Saraievo, care a dus la un măcel mondial de patru ani, e valabil pentru orice Război.
Dacă nu se încheie rapid, Războiul impune beligeranților ceea ce am putea numi:
Fuga înainte!
Nici Occidentul, nici Rusia nu mai au altă soluție decît Fuga înainte.
Nici una dintre părți nu mai poate da înapoi acum, după ce fiecare s-a adîncit tot mai tare în Război.
Pînă unde pot Fugi înainte cele două părți?
Pînă cînd vor pica amîndouă în prăpastia confruntării nucleare”.
Articolul Cristoiu: Anunţul, aproape festiv, al trimiterii de tancuri Ucrainei marchează intrarea oficială a Occidentului în războiul contra Rusiei; vor urma trimiterea de avioane de luptă, rachete şi, în final, trupe combatante apare prima dată în Ecopolitic.
