Jurnalistul cultural Ilie Frandăş a reuşit, în urma a 30 de ani de muncă, să realizeze o cronică inedită despre Valea Mureşului Superior, în care a cuprins atât date istorice, cât şi elemente etnografice, pe care le-a grupat în peste 500 de pagini.
‘Vorbim despre Valea Mureşului Superior, file de cronică. De fapt, în această lucrare despre Valea Mureşului Superior am prins o zonă geografică foarte largă, începând de la Gorneşti până în Topliţa sau de la Valea Luţului, să zicem, sau Valea Beicii, Valea Gurghiului. De fapt am început această serie de date monografice cu Valea Gurghiului. Am scris prima dată 480 de pagini, după aia ediţia a doua, 600 de pagini, am scris tot aşa o monografie. Apoi despre Petelea, o localitate extraordinar de frumoasă, pitorească, aici, pe Valea Mureşului, care a avut o comunitate săsească. A avut succes cartea respectivă şi acum am scris despre Valea Mureşului Superior. De 30 de ani tot adun date şi am făcut această carte cu 500 de pagini, în format A4, în care cuprinde date din zeci de localităţi. Este vorba despre o cronică. Am studiat foarte multe documente, foarte multe scrieri, am sintetizat pe date, pe ani tot felul de evenimente. Am pornit de la lucrarea lui Vasile Lazăr, cel care a făcut un studiu arheologic în tot judeţul’, a declarat, marţi, pentru AGERPRES, Ilie Frandăş.
Autorul ne spune că a pornit de la date istorice concrete, de la studii efectuate de specialişti, pe care le-a combinat cu etnografia şi folclorul fiecărei localităţi, reuşind astfel să realizeze o lucrare inedită pe care ar recomanda-o inclusiv pentru studiul în şcoală.
‘Ar trebui studiată în şcoli, dar în ultima perioadă s-au redus orele de istorie. Niciodată n-am fost de acord cu programa la istorie, adică să învăţăm istoria de sus în jos, adică prima dată învăţăm istoria lumii, istoria ţării, în condiţiile în care noi nu ne cunoaştem istoria satului nostru. În această lucrare am pornit de la istoria locală, iar elevii ar trebui să-şi cunoască istoria localităţi în care s-au născut (…) Eu am inclus etnologia, acea parte de istorie trăită de popor în care nu se scriu anii, acolo e viaţa poporului’, a arătat autorul.
Ilie Frandăş a arătat că în timpul documentării cronicii cel mai mult a fost impresionat de modul în care se convieţuia la sfârşitul secolului al XIX-lea în satele de pe Valea Mureşului Superior.
‘În toată regiunea asta, la sfârşitul secol XIX s-au construit aceste biserici mari de piatră, biserica din Ibăneşti, biserica din Topliţa, care e o catedrală cu două turnuri, să nu mai spunem la Stânceni, la Răstoliţa, la Lunca Bradului, toate din piatră, concepute de meşteri italieni, în 1911 biserica românească din Reghin şi aşa mai departe. Eu cred că perioada respectivă până a început războiul mondial a fost cea mai prosperă perioadă din istorie, când s-a putut construi la Ibăneşti, preotul s-a dus la Viena şi a adus clopote din Austria. Deci şi-a permis, exista o posibilitate extraordinară şi oamenii erau mult mai uniţi decât astăzi. Oamenii înţelegeau că trebuie făcută o biserică, se făcea un proiect şi colaborau naţiile între ele, pentru că arhitectul poate era german, meşterul era ungur şi beneficiarul era român. Deci nu era o problemă, dar războiul mondial s-a schimbat lumea’, a subliniat Ilie Frandăş.
În paralel cu documentarea pentru cronica Văii Mureşului Superior, jurnalistul a scris câteva monografii despre anumite localităţi, apoi a realizat o amplă lucrare de monografie pe Valea Gurghiului, a colaborat la scrierea unor cărţi de folclor şi a publicat două cărţi de jurnalistică.
