România este o ţară în care cutremurele de pământ de magnitudini mari se produc, statistic vorbind, cu o anumită ciclicitate, fapt ce ridică problema protecţiei antiseismice la nivel de chestiune politică şi de siguranţă naţională, a declarat prof. dr. ing. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române.
‘În ultima vreme, toată lumea spunea că cutremurele sunt la 40 de ani, trecând de la ceea ce s-a întâmplat în 1940, 1977 şi, împreună cu colegii, am încercat să facem o situaţie statistică, din cărţi vechi, din documente. (…) Din toate aceste cercetări şi studii pe care le-am făcut, se pare, cu un grad de aproximaţie destul de mare, la următorul cutremur să ne aşteptăm în jurul anului 2035. N-am vrut şi nu vrem să spunem mereu acest lucru, pentru că, pe de o parte, mai liniştim oamenii şi asta ar fi bine, dar, pe de altă parte, îi lăsăm în indiferenţă totală pe cei care administrează şi care nu vor să se implice în rezolvarea acestor probleme. Deci, vrem, nu vrem, în România cutremure vor fi şi marea problemă este că un nou cutremur va afecta multe din clădirile peste care au trecut cutremure în 1940, 1977 şi la un nou cutremur marea problemă, după mine, va fi ce se va întâmpla după cutremur’, a declarat Noica într-un interviu acordat AGERPRES.
El a subliniat că un cutremur afectează clădirile, dar, mai mult, distruge vieţile multor oameni şi distruge ‘capacitatea de a rezista la cutremure a altor clădiri’.
‘Asta este o mare problemă – ce se întâmplă după un cutremur? Ar trebui să ne amintim cutremurul din 1977 când, trebuie să recunoaştem, a fost o singură conducere, o singură decizie: a venit Armata şi ea s-a implicat alături de constructori, scoţând pe cei de sub dărâmături. Or, acum, marea problemă este că facem comisii, comitete şi nu ştim cine va decide şi conduce într-un fel. (…) ISU poate să scoată, să ia omul care a fost scos de sub dărâmături, să îl ducă la spital. Dar cine se ocupă de problema eliminării blocurilor de beton, tăierii armăturii. (…) Toate aceste lucruri trebuie bine înţelese – cutremurul, pe de o parte, afectează clădirile, dar distruge vieţile multor oameni şi distruge în primul rând capacitatea de a rezista la cutremure a altor clădiri. (…) Discutăm astăzi că e 4 martie, că s-a întâmplat cutremurul… Păi nu trebuie să discutăm acum. Trebuie să discutăm tot anul, cu anumită ciclicitate’, a precizat specialistul.
Nicolae Noica a apreciat faptul că actualul guvern a hotărât să constituie un comitet care să se ocupe de problema protecţiei seismice.
‘Un astfel de program este binevenit, dar el nu se poate face pentru trei luni (…), trebuie făcut pe o perioadă de 10 – 15 ani, pentru că problema asta, a protecţiei seismice, se întinde de-a lungul timpului. Şi mai este un aspect pe care vreau să îl subliniez: problema protecţiei la cutremur e o chestiune de siguranţă naţională. Un mare profesor italian, ing. Giuseppe Grandori, care a venit după cutremurul din 1977 în România, a spus: ‘gradul de asigurare a construcţiilor la seisme constituie o decizie politică şi nu una tehnică, pentru că depinde de gradul de risc pe care societatea şi-l poate asuma, în funcţie de condiţiile economice, de costuri şi nivelul de cunoştinţe în domeniu’ ‘, a arătat Noica.
Specialistul a punctat că în România, fiind o ţară seismică, siguranţa la cutremure este ‘o problemă de siguranţă naţională’ şi ea ar trebui rezolvată ‘în timp, nu din când în când să vorbim’.
‘Noi nu înţelegem problema aceasta a continuităţii – ce e bun, ce e rău. (…) Problema este foarte serioasă. Repet: ea solicită sume de bani, investiţii, dar pe lângă celelalte şi pricepere. Eu tot spun că, dacă o să mergem pe sistemul de licitaţii care întinde lucrarea respectivă pe nu ştiu ce perioadă, n-o să reuşim să facem niciodată. Şi atunci, am propus, chiar la această comisie de la Guvern, să agreăm un număr de şapte, opt, zece antreprize, care ştiu să facă treaba aceasta, să le dăm nişte termene şi să ne apucăm de treabă’, a afirmat Nicolae Noica.
