Un şir de blocuri de pe o stradă destul de scurtă, care se înfundă undeva în apropierea căii ferate ce traversează municipiul Târgu Mureş, poartă discret numele de Bodor Peter, inventatorul primei fântâni muzicale din lume, construită în anul 1822 şi demolată în anul 1911, când s-a introdus reţeaua de alimentare cu apă.
Despre Bodor Peter, născut în Sângeorgiu de Pădure, cel mai probabil în 22 iunie 1788, s-a vorbit destul de puţin, însă personalitatea acestuia a început să revină tot mai mult în actualitate după ce muzeul dedicat Claudiei Rhedey, stră-stră-străbunica regelui Charles al III-lea, deschis în oraşul natal al inventatorului, a inaugurat o expoziţie în care îi prezintă extraordinara şi palpitanta viaţă.
În acest muzeu aflăm că Bodor Peter şi-a terminat studiile gimnaziale la Colegiul Reformat din Târgu Mureş, unde s-a remarcat prin talentul său la desen şi prin faptul că a confecţionat un ceas de perete cu totul special pentru acea perioadă. A lucrat ca grădinar pentru contele Jozsef Toldalagi, apoi a studiat ingineria mecanică la Universitatea Tehnică din Viena, perfecţionându-se în ceasornicărie şi lăcătuşerie.
S-a reîntors în Transilvania în 1915, iar printre creaţiile sale se regăseşte o grădină ornamentală cu harpe de vânt, după care, la Târgu Mureş, în curtea casei sale, a înfiinţat un parc de distracţii cu leagăne, carusele, un tobogan şi alte structuri aşa cum sunt parcurile de azi.
Mai aflăm că, în 1818, Bodor Peter a construit vechiul pod peste râul Mureş, de 8 metri lăţime şi 63 de metri lungime, realizat în întregime din lemn, fără cuie de fier, care a fost folosit până în anul 1900, când a fost înlocuit cu o structură de fier, iar cea mai importantă operă a sa este de departe Fântâna Muzicală din Târgu Mureş, construită în anul 1922, înaltă de 12 metri, considerată prima de acest gen din lume.
De la muzeul din Sângeorgiu de Pădure ni se mai dezvăluie că această fântână cânta atât de tare, încât putea fi auzită în satele din împrejurimi pe o rază de 10 kilometri, iar în vârful acesteia se afla statuia lui Apollo, care, în decursul a 24 de ore, se învârtea în jurul propriei axe indicând ora exactă.
Din publicaţia britanică ‘Edinburgh Review’ aflăm că bazinul fântânii avea volumul de 3.000 de găleţi de apă, iar pentru construcţia cupolei s-au utilizat 400 de kilograme de cupru. În cupolă se afla un mecanism, o orgă, care genera melodii de origine turcă. Această orgă era pusă în funcţiune de către cilindrii unui ceas.
Muzeografii de la Castelul Rhedey ne-au mai relatat că fântâna avea apă în permanenţă, fiind alimentată printr-o conductă din lemn de stejar lungă de 300 de metri, construită tot de Bodor Peter, iar apa care cădea în forţă datorită diferenţei de nivel de circa 15 metri antrena mecanismul şi astfel fântâna cânta cu ritmicitate de 6 ore.
După a doua condamnare a lui Bodor Peter, în 1836, fântâna nu a mai cântat, în jurul acestei tăceri fiind create câteva legende, însă aceasta a funcţionat până în 1911, în centrul oraşului Târgu Mureş, când a fost demolată.
‘Când conducta de apă a oraşului a fost finalizată, existenţa în continuare a fântânii Bodor a devenit inutilă. Amenajarea oraşului, care s-a realizat cu o viteză incredibilă, a grăbit şi dispariţia fântânii Bodor. În 1911, a fost demolată şi materialul său a fost vândut la licitaţie’, se mai arată în Cronica oraşului Târgu Mureş, realizată de Fodor Istvan.
O replică fidelă a acestei fântâni cântătoare există, din anul 1936, pe insula Margareta din Budapesta.
În jurul acestei fântâni cântătoare sau muzicale au fost ţesute câteva legende, una spunea că această creaţie extraordinară a fost gândită pentru o prinţesă poloneză pe care Bodor Peter o iubea, dar care nu îi împărtăşea sentimentele şi că, deşi acesta a venit la Târgu Mureş pentru a vedea fântâna, s-a dovedit că nu îl iubea. Supărat, inventatorul ar fi luat o piesă din această fântână muzicală, iar muzica acesteia nu a mai putut fi auzită niciodată.
O altă legendă a fântânii muzicale, descrisă în Cronica oraşului Târgu Mureş de către Fodor Istvan, spune că Bodor Peter, fiind condamnat la moarte, a cerut să i se îndeplinească o unică dorinţă înainte de execuţie, aceasta fiind să se bucure de creaţia sa.
‘Dorinţa i s-a împlinit şi a deteriorat mecanismul pentru că s-a gândit că, dacă el nu o mai aude, nu ar trebui să o audă nici altcineva’, precizează legenda.
Din cronica oraşului mai aflăm că Bodor Peter, în anul 1819, a fost condamnat la moarte pentru falsificarea de bani, după ce şi-a montat sub pragul uşii casei o tiparniţă şi fiecare om care îi călca pragul tipărea bancnote prin acţionarea dispozitivului. Documentele vremii speculează că din banii astfel obţinuţi el ar fi încercat să finanţeze o mişcare antihabsburgică şi că acesta ar fi motivul pentru care ar fi fost condamnat la moarte, iniţial.
Totuşi, pentru extraordinarele sale servicii, pedeapsa cu moartea i-a fost comutată la detenţie pe 7 ani. În 1836, a mai primit 10 ani de închisoare şi i-a fost confiscată întreaga avere, inclusiv un motor cu abur sau ‘căruţa care mergea singură’, după cum era consemnat în inventar, un motor construit cu ajutorul fizicianului Bolyai Farkas, tatăl matematicianului Bolyai Janos.
În Cronica Oraşului Târgu Mureş revăzută de Fodor Istvan, ni se dezvăluie însă şi adevăratul motiv pentru care fântâna cântătoare a lui Bodor Peter a încetat să mai cânte.
‘Bodor Peter a început lucrările la fântână în 1822 prin îndepărtarea stâlpului de piatră şi înlocuirea acestuia cu o structură care aminteşte de o pagodă chineză. (…) Primarul József Görög a fost însărcinat cu procurarea tuturor materialelor necesare. A existat o astfel de mişcare şi o grămadă de oameni în jurul construcţiei marii pieţe, de parcă ar fi fost ridicat turnul biblic al Babelului. Toate breslele profesioniste ale oraşului au luat parte la munca publică şi a devenit o datorie pentru fiecare membru al breslei să se sacrifice personal într-o zi. (…) Bodor Peter a instalat o structură în formă de cupolă deasupra fântânii, care cânta piese muzicale din ce în ce mai frumoase în anumite momente ale zilei, la fiecare şase ore, sub influenţa forţei motrice a apei. Muzica era atât de puternică încât sunetele magice se auzeau chiar şi în satele din jur, când nu bătea vântul. Statuia de aramă roşie a lui Apollo montată pe vârf, cu care reţeaua structurii muzicale a lui Bodor păstra o legătură, îşi adapta poziţia, de la răsăritul soarelui până la apus. Cronica nu spune ce piese muzicale sunt cântate, dar minunea ei a fost vizitată de departe şi mulţi străini au venit în oraşul nostru pentru a se uita la această minune mecanică. Bodor a putut să primească un salariu respectabil pentru toate acestea, pentru că la scurt timp după aceea a cumpărat un teren frumos în strada Rózsa, unde şi-a construit o casă de vară în formă de moschee turcească, înconjurată de o grădină frumoasă. Cu toate acestea, această casă a fost distrusă când proprietarul ei a început să decadă. Structura muzicală a funcţionat până la 8 decembrie 1836. În acel moment, o uriaşă furtună de zăpadă a trecut prin oraş, doborând statuia lui Apollo şi rupând structura din interior. Convingerea că Bodor a făcut el însuşi aparatul muzical să tacă, prin îndepărtarea unui şurub, nu este aşadar adevărată, pentru că nu a avut ocazia să lucreze în jurul fântânii în timpul închisorii şi oricum, după închisoare, fântâna a continuat să cânte muzică mult timp”, se aminteşte în Cronica oraşului Târgu Mureş.
După eliberare, Bodor Peter a construit tot felul de orgi pentru biserici, a construit chiar biserici şi conace, a pus bazele unei fabrici de chibrituri şi a confecţionat o brichetă pe care ar fi dorit să i-o prezinte generalului Jozsef Bem, însă nu a mai apucat.
Bodor Peter a decedat la Cluj-Napoca, în 6 august 1849.
