Munţii Făgăraş găzduiesc în prezent 36 de zimbri, care dau culoare locurilor ce au devenit casă pentru aceste animale care se impun în peisajul pădurilor. În această primăvară, acestora li se vor adăuga alte 22 de exemplare, 12 dintre ele aflate în punctul de reintroducere din zona Dobroneagu, comuna Nucşoara, judeţul Argeş.
În prezent, în România se află în libertate aproximativ 200 de exemplare.
Fundaţia Conservation Carpathia, prin programul Life al Comisiei Europene, a început în 2019 un program de reintroducere a zimbrilor în Munţii Făgăraş, reuşind până în prezent să elibereze în sălbăticie 36 de exemplare.
‘Proiectul de reintroducere a zimbrilor a început în 2019, este un proiect realizat cu sprijinul Comisiei Europene prin programul Life, este un program de mediu, iar prin acest program noi ne propunem să aducem, până în iunie 2024, 75 de zimbri. (…) În libertate acum sunt 36 de zimbri care trăiesc deja de câţiva ani în Munţii Făgăraş şi care, conform înregistrărilor noastre şi monitorizărilor, se descurcă destul de bine în acest ecosistem’, a afirmat Victoria Donos, director de comunicare al Fundaţiei Conservation Carpathia.
Programul de repopulare cu zimbri a Munţilor Făgăraş cuprinde trei zone de reintroducere. Primul punct este în zona Rucăr, în preajma lacului Pecineagu, şi cel de-al doilea la Lereşti, în zona Voina. Cel mai nou punct de reintroducere a zimbrilor este în zona Dobroneagu, comuna Nucşoara, inaugurat în noiembrie 2022, unde în această primăvară vor fi eliberaţi în sălbăticie alţi 12 zimbri. De asemenea, vor mai fi eliberate cinci exemplare de la Rucăr şi alte cinci de la Lereşti.
În România, punctul de la Nucşoara, din Argeş, reprezintă al treilea proiect de reintroducere în sălbăticie a zimbrilor. Primul a fost la Vânători, în Neamţ. A început în 2009 şi primul zimbru a fost eliberat în 2012. Al doilea este în Caraş-Severin la Arminiş. Acolo, în prezent, sunt aproximativ 100 de zimbri în libertate.
Drumul zimbrilor în Munţii Făgăraş începe într-unul dintre ţarcurile de carantină şi aclimatizare amplasate pe terenuri aflate în proprietatea Fundaţiei Conservation Carpathia.
Construirea celui mai nou punct de aclimatizare, aflat în apropierea comunei Nucşoara din judeţul Argeş, a demarat în primăvara anului 2022. Acesta este amenajat în mijlocul sălbăticiei, iar condiţiile sunt similare cu cele din libertate. Spaţiul conţine facilităţi de hrănire, depozitare a hranei şi adăpare şi este format din zona de carantină, de aproximativ 3 – 4 hectare, şi zona de aclimatizare, de aproximativ 72 de hectare.
‘Cum a început povestea aici? Am început construirea ţarcului în primăvara anului trecut, primii zimbri au venit începând cu luna noiembrie. Strategia este de a-i ţine într-o perioadă de aclimatizare pentru că ei provin din diverse medii – din ţarcuri de reproducere, din rezervaţii din diverse ţări, şi, schimbându-şi mediul, sigur că este nevoie de o perioadă de aclimatizare. Pe aceştia îi vom ţine până la începutul sezonului de vegetaţie, după care vor fi eliberaţi. Ţarcul are aici o suprafaţă de 76 de hectare, este construit astfel încât să cuprindă cea mai mare parte a habitatelor pe care ei le frecventează în mod natural, în aşa fel încât în perioada de aclimatizare să poată să-şi redobândească cumva aptitudinile de animale sălbatice – să înveţe să-şi caute hrana, să ia contact cu elemente de faună autohtonă, eventual cu prădători. Se creează sigur o relaţie între ele, o structură socială în cadrul grupului, fiindcă sunt animale de turmă’, ne-a spus Adrian Aldea, responsabil de reintroducerea zimbrilor în cadrul proiectului Fundaţiei Conservation Carpathia.
El a amintit că, după Primul Război Mondial, populaţia totală de zimbri număra doar 12 exemplare, aflate în captivitate, iar în prezent, după decizia de restaurare a speciei, s-a ajuns la peste 7.000 de exemplare în toată Europa.
‘Zimbrul este o specie care, la un moment dat, din cauza acţiunilor omului, a cunoscut un declin şi a fost pe cale de dispariţie. La un moment dat, după Primul Război Mondial, ajunseseră să mai fie 12 exemplare din care practic s-a refăcut întreaga populaţie pe care o avem astăzi, undeva la peste 7.000 de exemplare în toată Europa. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la momentul în care s-a luat decizia restaurării speciei pe baza unor exemplare provenite din captivitate. Această idee a avut-o un polonez, Jan Stoltzman, şi începând de atunci s-au făcut eforturi în majoritatea ţărilor europene care au mai avut zimbri în captivitate, în grădini zoologice. S-a agreat această idee şi au început procese de înmulţire a lor astfel încât produşii ulterior să fie eliberaţi în natură. S-a considerat ca fiind singura soluţie viabilă pentru această specie de a-şi reveni’, a explicat Adrian Aldea, precizând că până în 2020 zimbrii erau consideraţi ‘specie vulnerabilă’, dar, datorită eforturilor programelor de reintroducere, s-a trecut la un nivel mai favorabil, acela de specie ‘aproape ameninţată’.
‘Sigur, în continuare sunt necesare măsuri de conservare şi cu cât mai multe iniţiative de reintroducere în natură cu atât mai bine’, a adăugat Aldea.
Potrivit acestuia, din pricina numărului redus de exemplare de la care s-a plecat pentru refacerea populaţiei de zimbri, cercetătorii şi cei care desfăşoară programe de creştere în captivitate trebuie să facă o selecţie foarte atentă pentru a avea o variabilitate genetică.
”Este destul de greu să găseşti acele animale disponibile şi care să aibă şi un bagaj genetic rezonabil astfel încât să fie pretabile reintroducerii. Există o carte de pedigree a speciei, gestionată în Polonia, în care sunt înregistraţi toţi zimbrii existenţi în momentul acesta în captivitate. Cei care sunt în libertate se cunosc sau se aproximează numărul lor, dar nu putem avea o origine genetică. Dar pentru cei care sunt în captivitate, majoritatea ţărilor şi-au înscris zimbrii acolo. Este actualizată an de an, noi analizăm, vedem fiecare zimbru ce istorie are şi în felul acesta facem selecţia’, a explicat Aldea.
Ţarcul de aclimatizare de la Nucşoara este delimitat de un gard electric, fiind creat astfel încât fauna autohtonă să poată să intre sau să iasă din ţarc, iar zimbrii să se obişnuiască cu prezenţa altor specii. Acesta este conectat la un ţarc de carantină. În prima fază, zimbrii stau acolo o lună pentru asigurarea perioadei de carantină, care este obligatorie conform normelor sanitar-veterinare, iar ulterior sunt eliberaţi în ţarcul de aclimatizare şi aici stau până în momentul eliberării.
Zimbrul este considerat specie ”umbrelă”, deoarece creează premisele instalării altor comunităţi de mici vieţuitoare. Grupurile de zimbri sunt conduse de o femelă cu experienţă. Masculii mari se apropie de grupuri şi stau în perioadele de împerechere. Dacă sunt mai multe grupuri de zimbri în apropiere se mută de la un unul la altul. De asemenea, există şi lupte între masculi.
‘În ţarcul de aclimatizare am izolat nişte suprafeţe de teren, cam de un hectar fiecare, în care ei nu pot intra şi se fac analize comparative între speciile de vegetaţie care cresc în interiorul acestor zone izolate şi cele din interiorul ţarcului unde zimbrii au acces, astfel încât se vede ce preferă să consume şi în ce proporţie’, a arătat Adrian Aldea.
În ţarcul de carantină, zimbrii stau 30 de zile, perioadă în care sunt monitorizaţi, se urmăreşte starea de sănătate şi cum îşi revin după transport, a menţionat Aldea.
‘Una dintre metodele de monitorizare este prin colare GPS. De asemenea, avem camere de urmărire plasate în locuri pe care ştim că le frecventează, dar facem şi observaţii directe prin rangerii angajaţi. Colarele GPS sunt conectate la satelit. Acestea emit semnale, un semnal la 16 ore. Fiecare punct oferă informaţii legate de localizare, de altitudine, temperatură, uneori şi activitate, dacă el este în repaus sau în mişcare. Tot colarul emite un semnal pe care să-l putem recepţiona cu antena în teren, astfel încât să-i putem localiza’, a dezvăluit Adrian Aldea.
Acesta a mai spus că în cărţile de specialitate se precizează că zimbrii pot fi găsiţi până la altitudini de 1.500 de metri, dar în Munţii Făgăraş aceştia au fost văzuţi iarna şi la 1.900 de metri, dar vara nu urcă mai sus de 1.000 de metri.
Directorul de comunicare al Fundaţiei Conservation Carpathia, Victoria Donos, a afirmat că prezenţa zimbrilor în zona Dobroneagu este în primul rând ‘un element de mândrie’.
‘Prezenţa zimbrilor este un element de mândrie. Nu oricine în ţara asta are în proximitatea satului lui zimbri, zimbrul care este o specie care a dispărut şi nu s-a mai văzut în aceste locuri de peste 200 de ani. Pentru mulţi a devenit, în timp, şi o oportunitate care să le genereze venituri, pentru că prezenţa acestor animale poate să atragă nişte venituri. Prezenţa zimbrului poate să atragă un anumit tip de turism’, a declarat Victoria Donos.
Zimbrul nu este totuşi un animal pe care să-l fotografiezi sau să stea la selfie-uri, mai spune ea.
‘Noi vorbim despre acel eco-turism, despre acel drumeţ, acel turist care pune valoare pe pădure, pe experienţa pe care o trăieşte pe munte şi atunci, în momentul în care zăreşte şi zimbrul, experienţa lui se îmbunătăţeşte. Deci vorbim despre o atracţie pentru acest loc. Dar, aşa cum mai spus, acest lucru nu se va întâmpla mâine sau într-un an. În primul rând, populaţia de zimbri ar trebui să se adapteze, să vedem că este în creştere, că s-a aclimatizat şi atunci putem vorbi despre o populaţie sănătoasă aici. În acest moment, discreţia este ceea ce noi recomandăm, iar dacă cineva se întâlneşte totuşi cu zimbri, cel mai bun sfat pe care-l dăm este să-l admire de la distanţă, pentru că vorbim totuşi despre un animal sălbatic de aproximativ 1.000 de kilograme, care poate să reacţioneze într-un anumit fel în momentul în care simte prezenţa noastră. Zimbrul este un animal blând, care nu creează probleme, dar nu putem să ştim cum va reacţiona’, a avertizat aceasta.
Considerat cel mai mare mamifer de uscat din Europa, zimbrul este un animal erbivor, cu dieta foarte variată, ocupându-şi până la 80% din zi pentru a se hrăni.
