În centrul comunei Păuneşti, într-un perimetru de circa 2.500 de metri pătraţi, se înalţă falnice zeci de fântâni cu ciutură şi cumpănă, un ansamblu unic în ţară.
Vechimea acestora se pierde în negura timpului. Nimeni nu poate spune astăzi cu precizie când a fost ridicată prima fântână. Unii spun că ar avea circa 100 de ani, dar alţii merg până la 200-300 de ani şi chiar către secolul XVI, de când datează prima atestare documentară a comunei Păuneşti.
‘Nu există dovezi scrise care să ateste vechimea acestora. Bătrânii ştiu că aşa le-au prins şi ei. Putem să ajungem la 100 de ani, poate chiar mai mult. Comuna e atestată din 1551, iar supoziţia mea este că primele fântâni au apărut pe vremea când s-au stabilit aici locuitorii. Cu toate astea, cred că numărul lor a crescut foarte mult în timpul Primului Război Mondial, când aici a fost cantonată parte din armata română şi rusă şi a fost mare nevoie de apă. Au avut şi oameni cu care să le facă. Şi spun acest lucru pentru că sunt făcute toate cu tuburi din ciment. Multe or fi fost din cele vechi, care atunci au fost doar refăcute. Cert e că acolo s-a găsit cea mai bună sursă de apă. Iar mai târziu, comuna fiind mare, având aproape 8.000 de locuitori, a fost nevoie de foarte multă apă, mai ales pentru vii, fiind o zonă viticolă. Oamenii stropeau viile foarte des, uneori săptămânal. Asta ar fi una din explicaţiile numărului mare de fântâni. Poate părea ciudat, dar oamenii stăteau la coadă pentru a se aproviziona cu apă. Iar de-a lungul timpului, cu siguranţă aici au fost mai multe, dar au mai fost acoperite. Şi probabil cele pe care le vedem astăzi ar fi avut aceeaşi soartă dacă nu ar fi intrat în atenţia presei, atrăgând în acelaşi timp şi turişti’, a declarat, pentru AGERPRES, profesorul de istorie Liviu Roman, fondator al Asociaţiei ‘Păuneşti – Prezent şi Viitor’, care militează pentru conservarea patrimoniului material şi imaterial al comunei.
În 2020, s-a declanşat procedura de clasare a complexului de fântâni cu ciutură şi cumpănă de la Păuneşti drept monument istoric, procedură care însă nu s-a concretizat.
‘În anul 2020 s-a declanşat procedura de clasare a fântânilor ca monument istoric, în vederea strângerii informaţiilor pentru elaborarea documentaţiei de clasare, dar primăria Păuneşti nu a răspuns la solicitarea noastră de a ne pune la dispoziţie informaţiile de care dispun în arhiva instituţiei vis-a-vis de acele fântâni. Nu au răspuns nici cu informaţii, nici cu faptul că deţin sau nu aceste informaţii. Este un demers absolut necesar în elaborarea acestei documentaţii, o etapă ce trebuia depăşită pentru ca mai apoi să ne putem îndrepta către alte surse de informare, arhive, bibliografie, lucrări scrise. Astfel că ne aflăm exact în acelaşi punct în care eram în 2020, cu toate că intenţia manifestată a fost a lor, de a întreprinde toate demersurile de care sunt responsabili pentru a asigura clasarea acestor fântâni’, spune Artur Ghinea-Dima, director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vrancea
Între timp, la Păuneşti, în jurul fântânilor s-au făcut o serie de lucrări de reabilitare şi modernizare, fapt care, potrivit reprezentanţilor Direcţiei pentru Cultură Vrancea, constituie un alt impediment în calea declarării lor monument istoric.
‘Solicitarea de informaţii privind fântânile a inclus explicit şi orice informaţii referitoare la intervenţiile efectuate asupra acestor fântâni. Ni s-a comunicat verbal, atunci când am fost la faţa locului, că tuburile fântânilor au fost complet înlocuite în anii 2000, cu tuburi de ciment. Singurele chestii originale care au rămas sunt pietrele pe care stăteau tuburile fântânilor anterior. La câţiva ani după înlocuirea tuburilor din beton, a fost înlocuit integral şi lemnul de la toate fântânile. Am fost informaţi că în zonă există şi un proiect de asfaltare. Actele de reglementare pentru clasarea unui monument istoric spun că din momentul în care există informare oficială privind declanşarea procedurii de clasare, obiectivul respectiv este protejat exact ca un monument istoric, dar pe o perioadă limitată, de 12 luni, iar orice lucrare în zonă necesită avizul Direcţiei de Cultură. Este dificil să mai putem vorbi despre o clasificare ca monument istoric a fântânilor. Dar, din punctul nostru de vedere, este importantă protecţia acestor fântâni. Povestea din spatele lor este reală, iar protecţia lor este de dorit. Şi în acest caz, protecţia lor se poate asigura şi prin Planul Urbanistic General al localităţii, fără a avea calitatea de monument istoric’, a precizat directorul.
Primarul comunei Păuneşti, Gheorghe Popa, susţine că intervenţiile erau inevitabile, pentru că lemnul cumpenei sau furcilor era mâncat de carii, iar găleţile cu ciutură distruse de trecerea timpului.
‘Era normal să le reabilităm. O cumpănă, o furcă nu pot să ţină mai mult de 20 de ani. Apoi trebuie reînnoite. Şi cimentul s-a mâncat. Nu puteam să le lăsăm de izbelişte. Au fost reabilitate prima dată în anii 2000. Anul trecut au fost reabilitate din nou de primăria comunei Păuneşti. Am pus furci noi, cumpănă, găleţi, le-am curăţat de trei, patru ori, le-am acoperit. Am alocat o sumă de aproape un miliard de lei. Foarte greu am găsit lemn pentru cumpănă, că nu puteam pune orice lemn, trebuie lemn de stejar, drept, de o anumită grosime. Nu am putut să punem găleţi cu ciutură, că fiind din lemn, se distrug repede. Cei de la Direcţia de Cultură nu ne-au ajutat prea mult. Au venit o dată pe aici şi cam atât. Acum încercăm să facem noi un proiect. Încercăm să punem pietriş, să facem ceva mai rustic, că nu e acelaşi lucru să pui asfalt printre ele. Încercăm să facem ceva frumos în zonă’, afirmă edilul.
Despre vechimea ansamblului de fântâni, nici primăria nu deţine mai multe date. Ar fi fost ridicate de persoane înstărite şi transmise moştenire din generaţie în generaţie, fiecare fântână purtând de altfel numele familiei care a construit-o.
‘Avem circa 25 de fântâni în acest ansamblu. Nu avem date certe despre construcţia lor, posibil să aibă 200 – 300 de ani. Au fost mai multe probabil, dar în timp s-au mai dărâmat. Nu ştie nimeni când au fost făcute. Lumea aşa le-a apucat. Bătrânii îşi amintesc că erau curăţate din când în când, dar şi ei tot aşa le-au prins, gata făcute. Am găsit documente de prin 1960, care vorbesc despre faptul că atunci când se făcea agheasmă, coborau preoţii de pe coline şi făceau agheasmă la aceste fântâni. Înainte de această dată nu avem alte date în arhivele noastre. Ştim din bătrâni că fântânile acestea au fost făcute de cetăţeni ai comunei care erau mai înstăriţi, cu dare de mână. Se adunau mai multe familii şi făceau o fântână. De aceea şi fântânile purtau numele lor: ‘la Berbece’, ‘la Duman’, ‘la Ifrim”, povesteşte edilul.
Chiar dacă întreaga comună este branşată la sistemul centralizat de apă şi canalizare, iar astăzi populaţia are apă în curte, nu sunt puţini cei care continuă să folosească această apă, şi nu doar pentru udat sau adăpatul animalelor.
‘Fântânile sunt toate sunt funcţionale. Noi avem comuna branşată la sistemul de alimentare cu apă. Avem un anunţ pe ele că apa nu e bună de băut. Şi, deşi toată lumea are apă în curte, sunt oameni care mai consumă, că aşa s-au învăţat. Zic că e mai bună apa din fântână, că fierbe fasolea mai repede. Lumea o mai foloseşte pentru a iriga culturile, pentru a stropi via, pentru a da apă la animale. Pe timp de secetă oamenii vin cu pompă şi scot apă cu cisternele. Eu, ca primar, am datoria să le conserv. Iar ca om, nu mă pun să astup o fântână. Până acum nu am făcut o fântână cu mâna mea ca să pot astupa una. Pe timpuri se făcea foarte greu o fântână şi de aceea am fost mereu contra acestui lucru’, a fost de părere Gheorghe Popa.
Chiar dacă fântânile nu vor deveni monument istoric, în fiecare an, sute de turişti ajung la Păuneşti pentru a le admira. Este un ansamblu unic în ţară, un adevărat muzeu în aer liber. Comuna are peste 50 de fântâni pe cele trei dealuri pe care este situată, Novăceşti, Surlea şi Bostăneşti. Peste 25 dintre acestea sunt amplasate însă de-a lungul albiei amenajate a pârâului Valea Caselor, ceea ce a şi adus Păuneştiului renumele de comuna cu cea mai mare densitate de fântâni. AGERPRES / (A – autor: Dana Lepădatu, editor: Karina Olteanu)
