Tradiţionala ‘Sărbătoare a ouălor roşii de Paşte’, ajunsă la ediţia cu numărul 28, va fi organizată anul acesta în oraşul Întorsura Buzăului şi va cuprinde, printre altele, un concurs şi o expoziţie de ouă încondeiate, precum şi un spectacol cultural-artistic.
Invitata specială a evenimentului este solista de muzică populară Sofia Vicoveanca, iar pe scenă vor mai evolua Ansamblul folcloric ‘Cununa Carpaţilor’, corul ‘Plai întorsurean’ şi corul Parohiei Ortodoxe din Întorsura Buzăului.
‘Sărbătoarea ouălor roşii de Paşte’ a fost iniţiată în anul 1994 de Costică Oltean şi are loc, conform tradiţiei, în cea de-a treia zi de Paşti.
‘Ideea a apărut în 1993, în noapte de Înviere, văzând la biserică ouă deosebit de frumoase încondeiate de gospodinele din zonă. De aici a plecat acest festival-concurs de ouă încondeiate, care are două părţi, cu caracter religios şi folcloric. (…) La concurs participă concurenţi din toată zona Buzaielor, au fost ani în care am avut chiar şi 25 de concurenţi şi ne bucurăm că după câteva femei talentate acum au început şi copiii să facă ouă încondeiate. Noi i-am primit ca să îi stimulăm şi încet-încet să preia şi ei acest obicei deosebit, ca să nu se piardă (…) Am păstrat toate ouăle încondeiate care au participat la concurs începând din 1994, iar unele sunt adevărate capodopere de artă’, a declarat, pentru AGERPRES, Costică Oltean.
În anii precedenţi, festivalul s-a desfăşurat în localităţile Brădet şi Floroaia Mare, iar anul acesta va avea loc marţi, 18 aprilie, de la ora 16,00, la Casa de cultură din oraşul Întorsura Buzăului.
În zona Întorsurii, ouăle se încondeiază, de regulă, în alb şi roşu, cu diferite modele, în special figuri geometrice şi florale, care au diferite denumiri şi semnificaţii – floarea Paştelui, frunza de stejar, coarnele berbecului, răsăritul soarelui, calea rătăcită, coada păunului. Spre exemplu, modelul ‘cărării pierdute’ este interpretat diferit – în unele părţi, se spune că dacă o fată dăruieşte de Paşti fostului iubit un ou încondeiat astfel, atunci acesta se va întoarce la ea, iar în alte părţi se spune că cei care vor primi astfel de ouă nu se vor pierde în lume.
Cosmina Marcela Oltean, specialist în cadrul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, menţionează, într-un material transmis joi AGERPRES, că încondeierea sau ‘scrisul’ ouălor, cum se spune în Ardeal, este o ‘artă a meditaţiei transpusă într-o practică artistică miniaturală’, iar meşteşugul încondeierii e strâns legat de alte două arte – broderia şi cusătura artistică a portului specific fiecărei zone.
Potrivit acesteia, pe vremuri culorile folosite la încondeierea ouălor se preparau în gospodării, numai din plante naturale. Astfel, roşul se obţinea din coji de ceapă sau suc de sfeclă, galbenul şi nuanţele de maro din alior, frunze de dud sau arin, răchită, sunătoare sau coji de ceapă, culoarea albastră se extrăgea din flori de viorele, pentru verde erau folosite drobiţa, frunzele de nuc, coaja de arin şi de măr, iar pentru negru se utilizau coaja verde a nucilor, rădăcina de ştevie şi fructele coapte de boz.
‘Înaintaşii noştri dădeau mare importanţă simbolismului şi atribuirii de semnificaţii. Motivele reprezentate pe ouă au trecut prin diferite etape de dezvoltare şi adaptare în funcţie de zonă, dar în principal erau inspirate din natură şi din viaţa omului, registrul ornamental constituindu-se, în funcţie de comunitate şi de interesele ei, din realitatea rurală şi cea spirituală, toate reduse simbolic la semne şi reprezentări stilizate. Deseori întâlnim crucea, steaua, calea rătăcită, frunza de stejar, crenguţa de brad, spicul de grâu, albina, coarnele berbecului, uneltele de muncă, sau multe motive inspirate din broderii şi cusăturile de pe cămăşile tradiţionale. Compoziţia rezulta din combinarea motivelor, prin simetrie, repetiţie şi alternanţă. (…) Oul încondeiat în Harghita, spre exemplu, este monocrom (roşu închis), iar printre motive regăsim des frunza de fag, crenguţa de brad, trandafirul, trifoiul, ghiocelul, coada rândunicii, potcoava şi grebla. La Livezi, încondeiatul e asociat cu o scriere în ceară, iar motivele predominante sunt soarele, luceafărul, frunza de stejar, iepurele, creasta cocoşului. În Făgeţel, ouăle se scriau cu motive precum florile, frunza de stejar, creasta cocoşului, laleaua, ghiocelul sau forme geometrice. La Corbu, repertoriul străvechi reuneşte motivul crucii, al căii rătăcite, steaua, cupa, spicul de grâu. Există similitudini între ouăle încondeiate pe Valea Ghimeşului şi cele din zona Bacău şi Buzău. În Covasna, la Zăbala şi Araci, atât femeile românce cât şi cele maghiare, învăţau de tinere meşteşugul în familie. Registrul decorativ e strâns legat şi aici de observarea directă şi atentă a naturii, a vieţii de zi cu zi şi a activităţilor specific gospodăreşti’, a precizat muzeograful Cosmina Marcela Oltean.
