O mulţime impresionantă de persoane, venite din toate colţurile lumii, a participat, sâmbătă, la tradiţionalul pelerinaj de Rusaliile Catolice de la Şumuleu Ciuc, locul unde oamenii spun că sunt chemaţi, în fiecare an, de Fecioara Maria, cea care îi ajută şi le linişteşte sufletele.
Încă de la primele ore ale dimineţii, credincioşii, majoritatea catolici de limbă maghiară, au pornit spre locul pelerinajului, altarul în aer liber aflat în şaua dintre muntele Şumuleu Mare şi Şumuleu Mic.
La pelerinaj au venit familii cu copii, unii purtaţi în braţe sau în cărucior, persoane cu probleme de sănătate sau cu dificultăţi de deplasare, oameni de toate vârstele, uniţi în credinţă.
Unii dintre pelerini se opresc preţ de câteva minute la catedrala franciscană de la Şumuleu Ciuc, pentru a se odihni şi pentru a se ruga la statuia făcătoare de minuni a Maicii Domnului, iar alţii merg direct către altarul în aer liber unde se oficiază liturghia festivă.
Pentru cei în vârstă, drumul e anevoios, dar ei sunt cei mai convinşi că Fecioara Maria îi va ajuta să ajungă cu bine şi îi va primi în braţele Sale.
La fel ca în fiecare an, mulţi credincioşi au ales să meargă la altarul în aer liber folosind ‘Drumul Crucii’, care porneşte la câteva sute de metri de Catedrala franciscană, un deal abrupt şi pe care se află 14 cruci ce simbolizează locurile unde Isus s-a oprit pe Golgota.
Oamenii s-au recules la patru vechi lăcaşe din zonă: Capela Salvator, Capela lui Iisus Suferind, Capela Sfântul Anton şi Capela Sfântul Ioan din Nepomuk.
Grupurile de pelerini merg în linişte, se roagă, cântă imnuri religioase. În port popular, cu steaguri ale Ungariei, steagul secuiesc sau cel arpadian.
Sunt credincioşi care au parcurs pe jos distanţe impresionante, de sute de kilometri, dar pentru cei bolnavi chiar şi câţiva paşi par a fi sute de kilometri.
Sprijinindu-se de baston, doamna Rozalia, din Bacău, merge cu greutate la cei 76 ani ai săi, dar spune, cu lacrimi în ochi, că în ciuda problemelor de sănătate, aici se simte atât de bine – şi trupeşte, şi sufleteşte.
Din când în când, din rând ies persoane care au nevoie să se odihnească, se aşază pe mici scăunele aduse de acasă şi îşi iau un răgaz, înainte să pornească din nou la drum.
Două doamne în vârstă, romano-catolice din Focşani, se deplasează încet şi se odihnesc des. Una are 77 ani, iar cealaltă 66 ani şi mărturisesc că vin la Şumuleu Ciuc să-şi uşureze sufletul.
‘Am venit să ne uşurăm sufletul, ne rugăm pentru copii, pentru pace în lume. Am venit de multe ori aici, am urcat şi Calea Sfintei Cruci, atunci când eram mai în putere. Când venim aici, simţim o uşurare, o stare de mulţumire că am mai putut ajunge din nou’, spun ele.
Pe drum este şi o familie din Bucureşti, romano-catolici care vin la Şumuleu de mai mulţi ani şi sunt impresionaţi de eveniment, de liturghie, dar şi de faptul că maghiarii şi românii se roagă aici împreună, ambele popoare fiind ‘copiii Maicii Domnului’.
‘Suntem din Bucureşti, romano-catolici, obişnuim să venim aici de mai mulţi ani, numai pandemia ne-a oprit. Venim pentru Maica Sfântă şi pentru Rusalii şi aşa cum s-a întâmplat în Biserica Primară, aşa simţim şi acum. Ne rugăm împreună cu fraţii noştri, chiar dacă sunt maghiari. Nu înţelegem, dar slujba e exact ca atunci când Evanghelia se citeşte (…). Harul este deosebit. Ne rugăm pentru pace şi binele comun, binele tuturor (…). E frumos să fii popor lângă popor şi, până la urmă (…), noi suntem copiii Maicii Domnului, o cinstim şi îi aducem veneraţie şi ne bucurăm că ne cheamă aici, mereu’, spune Carmen Ivan.
Mai multe persoane vând, de-a lungul traseului, steaguri ale Ungariei sau steaguri secuieşti, iconiţe cu statuia făcătoare de minuni a Fecioarei Maria de la Şumuleu Ciuc, ba chiar şi bâte din lemn, care să-i ajute pe oameni în timpul urcuşului.
În faţa altarului este pe Biro Andras, din Ditrău, care vine din 1994 la pelerinaj şi care spune că Fecioara Maria a ajutat-o pe soţie să treacă peste o problemă gravă de sănătate, motiv pentru care, în fiecare an, urcă Dealul Şumuleu să-i mulţumească că ‘familia e împreună’.
De altfel, recunoştinţa e sentimentul pe care îl încearcă cei mai mulţi dintre pelerini. Pentru că au reuşit să ajungă, pentru că sunt împreună, pentru că Fecioara Maria îi ajută de fiecare dată.
O femeie născută la Miercurea-Ciuc a venit la pelerinaj, ‘la chemarea Fecioarei Maria’, tocmai din Australia, ţară devenită a doua sa casă, şi mărturiseşte că se roagă pentru pace în lume.
Un alt bărbat, originar din Gheorgheni, dar care este plecat în Ungaria, spune că ‘oamenii sunt atât de departe de Dumnezeu’, încât e nevoie să vină aici, ‘pentru a deveni mai buni’.
După drumul lung şi anevoios, oamenii se odihnesc, îşi refac puterile, mănâncă şi se pregătesc pentru liturghia de Rusalii. Mulţi rostesc rugăciuni, merg să se spovedească şi se bucură de întâlnirea cu prieteni, apropiaţi sau chiar necunoscuţi.
Rectorul bisericii franciscane din Şumuleu Ciuc, părintele Timar Sandor Asztrik, e vizibil emoţionat şi mărturiseşte că are ‘sufletul foarte plin’ şi îşi exprimă speranţa că oamenii care vin la pelerinaj cu sufletul deschis ‘vor primi un mare har, care este cadoul lui Dumnezeu’.
În jurul orei 12,00, a ajuns la locul evenimentului steagul sfânt al Şumuleului, Laborumul, un steag al victoriei, purtat de cei mai merituoşi elevi ai Liceului Romano-Catolic ‘Segítő Mária’, din Miercurea-Ciuc, un simbol al pelerinajului.
Din cordonul oficial au făcut parte şi alţi pelerini, autorităţi religioase, politicieni de la UDMR, dar şi preşedinta Ungariei, Novak Katalin, şi fostul preşedinte al ţării vecine, Ader Janos, aceştia fiind primiţi cu aplauze de cei prezenţi, semn că este un pelerinaj al credinţei, dar şi unul care întăreşte spiritul identitar.
Liturghia de Rusalii a fost oficiată de monseniorul dr. Gergely Kovacs, arhiepiscop al arhidiecezei romano-catolice de Alba Iulia.
Pelerinii au fost salutaţi, în deschiderea slujbei, de Massimo Fusarelli, ministrul General al Fraţilor Minori din Roma, care a transmis că pelerinajul este un simbol vieţii personale şi sociale a omului.
‘Toată viaţa este un pelerinaj. Istoria omenirii este o călătorie constantă. Pelerini din întreaga lume au experimentat bucuria de a călători împreună şi de a ajunge la destinaţie. Aici, Maica Domnului, Fecioara transformată în Biserică, este pentru noi o casă şi un pământ, mama care ne primeşte mereu. Să fim recunoscători’, a spus acesta.
El a făcut referire la motto-ul din acest an al pelerinajului, care a fost ales dintr-o rugăciune a Sfântului Francisc de Assisi, în contextul în care se împlinesc 800 ani de la înfiinţarea Ordinului Franciscan, şi este: ‘Te salut, Stăpână, Sfânta Regină, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, Marie, care eşti Fecioară devenită Biserică’.
Predica de Rusalii a fost rostită de părintele Urban Erik, ministrul provincial al franciscanilor din Transilvania, care a vorbit despre provocările actuale, criza economică, războiul sau consumerismul.
Le-a spus pelerinilor că trebuie să înveţe că timpul e un dar pe care îl împărţim cu alţii, dar şi că trebuie să învăţăm să avem grijă de darul pământului, să respectăm şi să protejăm viaţa, să îl punem pe Dumnezeu în centru.
‘Trebuie să învăţăm să respectăm fiecare dintre noi fiinţa umană făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nevoia de a putea să ne cerem scuze şi să iertăm, să o numim umanitate. Trebuie să învăţăm legăturile de prietenie, de respect, de atenţie reciprocă între noi, să numim acest lucru fraternitate (…). Tineri şi bătrâni, mici şi mari, să simţim o responsabilitate pentru Biserica noastră, pentru naţiunea noastră, pentru societatea noastră, pentru o lume mai locuibilă şi mai umană, să fim uniţi de o identitate comună de valori, să fim uniţi de pace, uniţi de valori şi de realizarea lor’, a subliniat părintele Urban Erik.
Acesta i-a îndemnat pe credincioşi să îşi descopere chemarea şi să fie buni în ceea ce fac.
‘Fiecare, fără excepţie, trebuie să-şi facă partea sa, la locul său. Anticii spuneau că dacă fiecare îşi curăţă poarta, întreaga stradă va fi curată. Nu spuneţi, şi niciunul dintre noi nu trebuie să spună, că ‘sunt mic sau prea mic pentru a face acest lucru’. Potrivit cuvintelor lui Martin Luther King, dacă nu poţi fi un pin pe creastă, fii tufişul din vale, fii cel mai bun tufiş mic de pe malul micului pârâu. Fii un tufiş, dacă nu poţi fi un copac. Dacă nu poţi să fii autostrăzi, fii cărări! Dacă nu poţi fi soare, fii stele! Nu mărimea ta te face să fii un învingător sau un ratat, fii cel mai bun în ceea ce eşti! Să căutăm să descoperim cu entuziasm la ce suntem chemaţi şi, odată descoperiţi, să dorim să o trăim cu pasiune în folosul nostru şi al publicului (…). Să fim conştienţi că gama de valori nu poate fi alta decât înţelepciunea, aprecierea, răbdarea, conştiinţa, umanitatea, fraternitatea, pacea, familia, naţiunea, biserica, a sluji şi nu a conduce, a produce şi nu doar a consuma, a dărui şi nu doar a trata, a admira şi nu a exploata, a proteja şi nu a distruge. Cu toate acestea şi cu multe altele, fără a uita iubirea şi lucrarea ei, rămâne pentru totdeauna’, şi-a încheiat cuvântul de învăţătură părintele Urban Erik.
Manifestarea s-a încheiat, ca în fiecare an, cu intonarea imnului Ungariei şi a celui secuiesc.
* Pelerinajul de la Şumuleu Ciuc are o istorie de peste 450 de ani, în centrul său fiind statuia Fecioarei Maria aflată în biserica franciscană de la poalele muntelui, care este considerată făcătoare de minuni, cunoscută şi ca ‘Maica Ajutătoare’.
Preoţii şi credincioşii sunt de părere că cel mai mare miracol al său este evenimentul care stă la originea pelerinajului din sâmbăta Rusaliilor.
Legenda spune că, în anul 1567, principele Transilvaniei, Ioan Sigismund, a încercat să le impună religia unitariană credincioşilor romano-catolici din scaunele secuieşti Ciuc, Gheorgheni şi Caşin şi oamenii spun că doar cu ajutorul statuii făcătoare de minuni au reuşit să se opună şi să îşi păstreze credinţa strămoşească.
De atunci, în fiecare an, în sâmbăta Rusaliilor, catolicii din întreaga lume, majoritatea de limbă maghiară, vin în pelerinaj la biserica Sfintei Fecioare Maria din Şumuleu Ciuc.
Sanctuarul marian de la Şumuleu Ciuc a fost vizitat, pe 1 iunie 2019, de Papa Francisc, cu acest prilej fiind scoasă din biserică statuia făcătoare de minuni a Maicii Domnului pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial.
Suveranul Pontif a oficiat atunci o slujbă închinată Fecioarei Maria şi a oferit un trandafir de aur sanctuarului marian, aşa cum face când merge la locurile de pelerinaj dedicate Maicii Domnului.
