Fără ie nu există folclor şi tradiţie populară, cum fără ansambluri folclorice şi datini, portul popular nu s-ar mai bucura de o valoare atât de mare în plan naţional, dar şi peste hotare. Pe 24 iunie, creatorii de artă populară şi artiştii pun ia românească la baza identităţii naţionale.
Buzăul este un judeţ al contrastelor din punct de vedere folcloric şi tradiţional, fiind la hotar cu regiunea Moldovei, dar păstrându-şi în acelaşi timp un caracter propriu, cu datini unice specifice zonelor de munte sau câmpiei Bărăganului. Liantul tuturor ansamblurilor populare răspândite de la curbura Carpaţilor, până jos, în câmpurile acoperite cu floarea-soarelui, este ia.
Potrivit Centrului Judeţean de Cultură şi Artă, zestrea judeţului adună ansambluri populare diverse cum ar fi Ansamblul ”Plaiurile Mioriţei”, Ansamblul folcloric ”Crăiţele” din Râmnicu Sărat, Ansamblul folcloric ”Florile de Bărăgan” din Glodeanu Siliştea, Ansamblul ”Spic de grâu” de la Mihăileşti, Ansamblul folcloric ”Coroniţa” de la Spătaru, Ansamblul de datini ”Macoveiu” de la Padina, Ansamblul ”Plai cu dor” de la Plaiul Nucului-Lopătari, Ansamblul de la Mânzăleşti, Ansamblul Bisoceanca, Ciobănaşul de la Gura Teghii, Mugurii Siretului, Datini Nehoiene sau Drăgăicuţele.
”Fiecare ansamblu are un costum popular. Suntem judeţul cu o multitudine de costume populare, am încercat să le păstrăm pe fiecare zonă în parte. Fiecare ansamblu are costumul lui popular şi folclorul său. Nu dansează toată lumea acelaşi port. Spre exemplu, costumul de la Râmnicu Sărat, o zonă de interferenţă cu judeţul Vrancea, păstrează o combinaţie de elemente ale judeţelor Vrancea şi Buzău, pe când costumul de Gura Teghii are un motiv floral specific zonei de munte. Costumul autentic de la Gura Teghii era cel cu mărgele, fotă înflorată, dar cu mărgele, iar în 1983, 1984 au apărut costume cu paiete. Ansamblurile Gura Teghii, Plaiul Nucului şi-au păstrat costumul din vechime, de 100 şi ceva de ani. La Mânzăleşti avem iarăşi costume populare foarte vechi şi la Bisoca, unde s-a păstrat ia în cusătură mocănească. Cusătura de lână este pe pânză de casă şi are o anumită croială”, a declarat pentru AGERPRES Nina Stamate, consultant artistic în cadrul Centrului Judeţean de Cultură şi Artă.
Portul spune povestea fiecărui ansamblu. După motivele geometrice sau florale ale iei, îţi poţi da seama de rădăcinile unui grup folcloric, iar piesele pe care le interpretează vin să întregească armonios rama identitară prin care se evidenţiază ansamblurile populare.
”Nu există un dans, un ansamblu folcloric care să nu poarte un costum complet. Spre exemplu, la câmp nu se poartă marama. La Ansamblul folcloric din Râmnicu Sărat nu se poartă această maramă, au anumite dansuri la care folosesc o băsmăluţă, interferenţă cu Moldova, ‘Flori de Bărăgan’ nu poartă marama, dar la Lopătari şi Gura Teghii, zone de munte, marama face parte din portul popular. Din punctul de vedere al unui solist, marama o poartă femeia căsătorită şi la costumul popular avem fota oarbă şi, în zona de munte, este o fotă neagră pe care o poartă femeia căsătorită, dar după 40 de ani”, subliniază Nina Stamate, solist de muzică populară, cu o experienţă de peste 40 de ani în domeniu.
Cel mai vechi ansamblu folcloric din judeţul Buzău este ”Plaiul Mioriţei”, compus din 13 solişti, trupă de dansatori şi taraf. De-a lungul timpului a participat la nenumărate spectacole în ţară şi în străinătate, fiind prezent în Republica Moldova la Dubăsari cu ocazia Festivalului Internaţional ”Mărţişor 2019”, la Străşeni – ”Festival cultural al românilor de pretutindeni”, în Franţa, la Toulouse, unde s-a afirmat la Festivalul internaţional de folclor, la Festivalul Internaţional ”Generaţia Centenară” de la Dubăsari şi, nu în ultimul rând, la Luxemburg – Bruxelles în cadrul unor evenimente dedicate românilor cu ocazia Zilei Naţionale a României. Tot de numele ansamblului se leagă Festivalul Internaţional de Folclor organizat la Buzău, care a strâns pe parcursul câtorva ediţii trupe de muzică folclorică şi dansuri populare din Grecia, Croaţia, Columbia, Bulgaria, Slovacia sau Turcia.
”Cel mai vechi este Ansamblul folcloric ‘Plaiurile Mioriţei’, înfiinţat în anul 1968, este un ansamblu care a dus portul popular şi folclorul peste hotare. Din punct de vedere muzical, fiecare zonă se diferenţiază prin cadenţele finale ale fiecărei melodii. La Buzău ne deosebim faţă de alte judeţe din punct de vedere muzical prin cadenţa finală şi ritm. Avem, spre surprinderea unora, şi geamparaua muntenească, hora, sârba, predomină doina, balada, dar avem şi hora mişcată, dar deosebită prin cadenţa finală”, ne spune Nina Stamate.
”Salba” de ansambluri, dansuri şi costume populare este întregită de cântece care au aşezat meleagurile Buzăului pe harta comorilor folclorice naţionale. Balada lui Gheorghelaş, vestitul pandur al lui Tudor Vladimirescu, cel care fura de la boieri şi îi hrănea pe cei săraci, este cântat şi astăzi pe marile scene din România de solişti consacraţi. ”Cât e Siriul de mare”, o piesă lăsată moştenire de vestitul cântăreţ de muzică populară Benone Sinulescu, cel care a purtat ia cu multă mândrie, se aude şi astăzi în ceasul din centrul oraşului Buzău, atunci când sună de oră fixă.
”Spre exemplu, ‘Balada lui Gheorghelaş’ o regăsim doar la Buzău, fiecare judeţ are specificul lui. Balada s-a născut la Gura Teghii. În general se cântă la munte, dar este foarte cunoscută şi cântată la concursuri folclorice. ‘Cât e Siriul de mare’, ‘La căsuţa dintre gârle’ iarăşi piese extraordinare specifice Buzăului, la dansuri avem Ciobănaşul, Alunelul, Drăgaica. La Ansamblul folcloric Drăgăicuţele avem pus în scenă ‘Drăgaica’, dans specific Buzăului, legat de fostul târg Drăgaica, de sânziene”, aminteşte consultantul artistic.
Dansul în ie reprezintă mult mai mult decât o exprimare artistică. Ziua Universală a Iei trebuie să ne amintească de tradiţiile strămoşeşti pe care trebuie să le păstrăm cu sfinţenie, sunt de părere specialiştii în folclor.
”Portul popular a reînviat spre surprinderea mea la Mînzăleşti şi Bisoca, unde sunt femei care au pus războiul mare la lucru şi ţes fote păstrând modelele vechi. Pentru un ansamblu folcloric este esenţial portul popular – ia. Exprimă identitatea naţională, fără un costum popular nu mai avem identitate şi, pe lângă acestea, sunt datinile şi obiceiurile pe care la Buzău încercăm să le mai păstrăm. Piesele folclorice sunt foarte vechi, încercăm să le păstrăm autentice. Fără tradiţii, ie, port popular, muzică ne pierdem identitatea şi ca judeţ, şi ca neam. Suntem din punctul meu de vedere bine faţă de multe ţări. Noi suntem apreciaţi în străinătate, dar în schimb ţări precum Olanda sau Germania îşi păstrează din ce în ce mai greu portul popular. Ia este un brand naţional, peste tot am văzut că din ce în ce mai multă lume poartă ie, chiar dacă nu este autentică de multe ori, poartă ie şi este un pas”, a subliniat artista Nina Stamate.
Cu trecerea anilor, ia s-a mai schimbat, singurii care o mai păstrează autentică fiind colecţionarii, meşterii populari şi ansamblurile folclorice.
”Înainte ia era personalizată, nimeni nu putea să îmbrace ia cuiva. Se vedea dacă o femeie era măritată, dacă era văduvă, câţi copii avea, dacă era tânără, dacă era mai în vârstă, erau motive care arătau aceste lucruri şi erau folosite culori naturale din diverse plante. Foarte mulţi meşteri se amestecă cu artizanii, artizanii fac produse pentru a le vinde, pentru profit, în schimb meşterii păstrează canoanele, pentru fiecare ie se respectă un anumit canon. S-a schimbat ia, acum nu se mai găsesc materiale, pânze şi se pune accentul pe comerţ, mai puţin pe meşteşug”, a precizat pentru AGERPRES Andreea Carmen Tisloveanu, PR al Centrului Judeţean de Cultură şi Artă.
Ia a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, iar pentru o mare parte dintre iubitorii portului popular autohton reprezintă o parte din ADN-ul românesc.
