I-au trecut prin mână sute de copii. Le-a îndrumat paşii, le-a transmis dragostea pentru portul şi jocul popular şi i-a învăţat ce înseamnă munca şi pasiunea.
Aceasta e în câteva cuvinte povestea coregrafului vasluian Virginel Solomon, coordonatorul ansamblurilor de dansuri ”Trandafir de la Moldova” din Huşi şi ”Hora Vasluiului”. De mic copil dansul i s-a lipit de suflet şi a ajuns să-şi pună întreaga viaţă în slujba artei populare. În 1976, a participat la o selecţie pentru Ansamblul ”Stejărelul” din comuna Pădureni, acolo unde învăţătorul Temistocle Diaconu, în prezent primar al localităţii, şi coregraful Gheorghe Ilaşcu le dezvăluiau celor mici tainele dansului moştenit din străbuni. Cei doi i-au devenit mentori şi prieteni, iar Virginel Solomon nu conteneşte să le mulţumească pentru ceea ce l-au ajutat să devină.
Vreme de 25 de ani a fost dansator la Ansamblul ”Stejărelul”, iar în anul 1999, împreună cu Valerică Petraru şi Sergiu Găină, pe atunci director al Casei de Cultură din Huşi, a pus bazele Ansamblului folcloric ”Trandafir de la Moldova” din Huşi, ajuns un reper la nivel judeţean şi naţional.
Începutul ansamblului de la Huşi n-a fost unul uşor. Lipsa costumelor populare sau a instrumentelor muzicale a fost compensată de entuziasmul celor care au decis să pornească acel proiect ambiţios, iar lipsa dansatorilor s-a rezolvat într-un mod ingenios atunci când coregraful, dirijorul şi o parte dintre instrumentişti şi-au adus propriii copii la dans.
‘La orchestră au venit o parte dintre persoanele care activaseră la Stejărelul, dar în ceea ce priveşte trupa de dans totul a pornit de la zero. Conducătorii ansamblului, coregraful, dirijorul, instrumentiştii şi-au adus copiii la ansamblu. Pe lângă copiii noştri s-au alăturat şi alţi copii. Uşor, uşor, lucrurile au început să meargă. La început n-am avut costume, n-am avut baza materială, dar în timp lucrurile s-au aşezat. Ne-am pregătit cu seriozitate şi am reuşit să ne facem un nume. Am participat la numeroase festivaluri naţionale în Lugoj, Oradea, Târgu-Mureş, Bistriţa, dar şi la competiţii din afara ţării, în Belgia, Franţa, Germania, Elveţia, Republica Moldova’, spune coregraful ansamblului huşean.
Virginel Solomon vorbeşte cu drag despre copiii pe care i-a pregătit în cariera sa. Sunt cu toţii parte dintr-o mare familie a iubitorilor de tradiţii. În urmă cu câţiva ani, interesul celor mici pentru dansul tradiţional era poate mai mare, dar sunt în continuare copii şi adolescenţi care vor să înveţe jocul popular.
‘Într-o perioadă, şi mă refer la ceea ce s-a întâmplat la Huşi, chiar au fost mulţi copii interesaţi. Fiind vorba de un oraş mic, în care nu existau multe oportunităţi, copiii veneau la Casa de Cultură şi voiau să înveţe dansul popular. Avem o dansatoare care între timp a terminat Medicina şi care spunea, mai în glumă, mai în serios, că este important să treci pe la ‘Trandafir de la Moldova’ ca să ajungi un bun doctor. Programul de repetiţii era unul riguros, dar contau relaţiile care se stabileau între membrii ansamblului, socializarea, deplasările şi mai ales apariţiile în faţa publicului’, povesteşte Virginel Solomon, care spune că aici s-au creat prietenii de durată şi chiar s-au întemeiat familii.
Cu o trupă de dansatori bine conturată la Huşi, Virginel Solomon a acceptat în anul 2009 propunerea de a pune şi la Vaslui bazele unui ansamblu de dansatori profesionişti şi aşa a luat naştere ”Hora Vasluiului”.
‘Până în 2009, când au fost puse bazele Ansamblului ‘Hora Vasluiului’, l-am cunoscut pe Virginel Solomon prin prisma reprezentaţiilor Ansamblului ‘Trandafir de la Moldova’. Punea accent pe detalii, pe felul în care le stăteau costumele dansatorilor. Nu lăsa nimic la voia întâmplării, era exigent în sensul bun al cuvântului. Eram impresionat de diferenţa dintre felul în care el reuşea să disciplineze de fiecare dată colectivele cu care colabora. În octombrie 2009, i-am propus ca ceea ce face la Huşi să încercăm să aducem şi pentru tinerii liceeni din municipiul Vaslui. La prima preselecţie s-au prezentat peste 150 de copii. Au rămas cei care şi-au dorit cu adevărat să participe la proiectul nostru şi n-au rămas puţini. Până acum, cred că am lucrat cu peste 800 de liceeni care au avut cel puţin o reprezentaţie pe scenă. Au fost şi persoane care, când au dat de greu, au renunţat. Am reuşit să mergem mai departe cu acest proiect. Virginel Solomon a crescut alături de cei pe care îi îndrumă şi cred că a fost ajutat la rândul lui de această legătură permanentă pe care o are cu tinerii. Diferenţa dintre el şi alţi pedagogi, care mi se pare esenţială, este că ştie să comunice cu cei pe care îi pregăteşte, reuşind să le fie mentor şi prieten în acelaşi timp. Are acea pricepere de a educa, de a determina caractere’, a spus directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vaslui, Lucian Onciu.
O altă realizare de suflet a celor doi a fost reluarea festivalului ”Hora din Străbuni”, care o dată la doi ani reuşeşte să strângă la Vaslui sute de dansatori din toate colţurile lumii.
Pe lângă cele două ansambluri pe care le coordonează la Vaslui şi Huşi, Virginel Solomon a deschis alături de fiica sa, Mădălina, o şcoală de dans popular. Este bucuros că fata sa îi continuă munca, la fel de implicată, îi împărtăşeşte pasiunea pentru jocul popular şi duce mai departe ceea ce a învăţat încă din copilărie la ansamblul din Huşi. Este implicat şi în proiecte de mai mică anvergură în localităţi rurale ale judeţului, având grupe de copii pe care îi pregăteşte la Soleşti şi Codăeşti. Răspunde mereu prezent acolo unde este chemat să pună umărul şi unde vede interes din partea autorităţilor locale, convins fiind de importanţa sprijinului material venit din partea acestora.
Virginel Solomon vorbeşte deschis despre provocările pe care le presupune munca sa. Una dintre acestea a fost fără îndoială legată de perioada pandemiei de coronavirus. La fel ca pentru toţi cei ce activează în domeniul artistic, şi pentru dansatorii populari, criza sanitară a lăsat urme adânci.
‘A fost o perioadă grea şi la nivel de judeţ şi în ţară. Îmi spun asta şi colegii, prietenii mei cu care vorbesc şi ţin legătura. Dacă în judeţul Vaslui erau în 2017 un număr de 27 de formaţii de dansuri, acum au rămas aproape la jumătate. La aceste ansambluri copiii se creşteau practic unii pe alţii, erau câte doi de clasa a X-a, câte doi de clasa a XII-a, plecau mai departe, veneau ceilalţi din urmă. Pandemia a rupt aceste cicluri fireşti. A fost greu şi pentru noi, din cauza tuturor exigenţelor impuse de pandemie. Au fost toate acele restricţii, în unele cazuri a fost frica oamenilor. A fost o perioadă dificilă’, admite coregraful.
Nicio problemă nu este însă destul de mare, atâta vreme cât există determinare şi poftă de dans, iar zona Vasluiului este recunoscută ca fiind una foarte bogată când vine vorba de diversitatea jocurilor populare. Sunt multe ‘comori’ descoperite prin satele vasluiene şi scoase la lumină de specialişti dedicaţi.
‘Maestrul Teodor Vasilescu spunea că judeţul Vaslui este printre primele trei judeţe la nivel naţional din punct de vedere al tipurilor de hore. M-am convins de acest lucru mergând în diferite localităţi şi căutând să descopăr jocurile de la bătrâni. Am descoperit ‘ţopăitele’ de la Târzii care nu se joacă în fiecare localitate la fel. Melodia este aceeaşi, dar jocurile erau diferite. Avem nenumărate hore aici, hora de la Zorleni, de la Iveşti, de la Perieni, de la Viişoara, care sunt toate diferite, stil diferit, jocuri diferite. Am preluat foarte multe jocuri de la maestrul Gigi Ilaşcu, care într-o perioadă foarte lungă de timp le-a descoperit prin diferite sate. Am mers şi eu prin sate şi am făcut cercetare. Am descoperit o ‘ţopăită’ care pare foarte simplă, cu un stil atât de plăcut, de relaxat, dar care în realitate este foarte complexă. Sunt lucruri frumoase pe care le descoperim împreună, am avut foarte multe lucruri de învăţat de la maestrul Gigi Ilaşcu şi de la alţi maeştri cu care am lucrat: Teodor Vasilescu, Marin Barbu’, afirmă Virginel Solomon.
Se mândreşte cu mulţi copii cărora le-a transmis pasiunea pentru dans, chiar dacă nu mulţi au făcut din dans o profesie. Se mândreşte în mod special cu Gabriel Covăcel, dansator în cadrul Ansamblului Profesionist ”Constantin Arvinte” din Iaşi şi cu Vlăduţ Macarie, colaborator al aceleiaşi formaţii. Mai presus de cariera fiecăruia în parte, consideră important ca tinerii să deprindă rigoarea dansului şi pentru viaţă, fiindcă în viaţă, ca şi pe scenă, trebuie să stai mereu drept şi să nu pleci capul.
