Ansamblurile folclorice locale din judeţul Dolj, care funcţionează cu sprijinul primăriilor şi al consiliilor locale, încearcă să readucă în rândul comunităţii atât portul, cât şi jocurile populare uitate.
Specialiştii spun că în ultimii 20 de ani s-a produs o revigorare a activităţii artistice în alt sens decât se făcea în perioada comunistă, când se mergea pe uniformizare, pentru că astăzi se mizează pe creşterea interesului oamenilor din comunitate faţă de valorile istorice, etnografice şi utilizarea creativităţii în sprijinul autenticului. Pe de altă parte, coordonatorii acestor ansambluri, dar şi alte persoane care se ocupă de păstrarea şi reactivarea tradiţiilor susţin că lipsa sprijinului din partea autorităţilor naţionale şi a promovării temeinice de către elite reprezintă o piedică pentru aceste activităţi şi generează demotivare în rândul tinerilor.
Coregraful Ansamblului ‘Hora Desnăţuiului’, care aparţine Casei de Cultură ‘Adrian Păunescu’ din comuna Bârca, Marga Chiurtu, afirmă că în viaţa comunităţii au mai rămas puţine tradiţii şi jocuri, motiv pentru care ansamblul de amatori, format din peste 40 de membri, din trei generaţii, încearcă să le readucă în memoria colectivă din culegerile de folclor, pentru că Doljul este una dintre cele mai bogate vetre folclorice din ţară.
‘Ansamblul a fost înfiinţat în 2015. Fiind născută în Bârca unde am şi copilărit, pot spune că este o bucurie pentru mine că am avut posibilitatea să fac ceva pentru comunitate. Deşi nu am trăit foarte mult în Bârca, pentru că şcoala am făcut-o în Craiova, când merg acolo este un sentiment aparte, pentru că mă simt acasă. Ansamblul este format din trei grupe de dansatori: grupa mică, cu copii de la 6-7 ani până la 12 ani; grupa de adolescenţi şi tineri, formată din elevi de la Liceul ‘Adrian Păunescu’ din Bârca şi alţi copii din comună care au terminat liceul şi care în prezent sunt studenţi sau lucrează, iar a treia grupă este de adulţi, în mare parte părinţii copiilor din ansamblu care, venind cu ei la repetiţie, până la urmă au prins drag şi m-au întrebat dacă nu pot dansa şi ei, venind astfel în întâmpinarea formării acestei grupe. Şi astfel ne-am făcut trei generaţii de dansatori. Iar aceasta a devenit trăsătura noastră ca ansamblu din zonă: singurul ansamblu cu trei generaţii de dansatori, unii dintre ei sunt toţi membrii unei familii: ambii copii şi ambii părinţi’, a declarat Marga Chiurtu pentru AGERPRES.
În acest moment, ansamblul mai are în jur de 40 de membri, dar pandemia a fost o lovitură, ca pentru toată mişcarea culturală, perioadă în care mulţi au renunţat, generaţiile s-au schimbat, unii au plecat din localitate.
Costumele sunt confecţionate manual, după un model din zonă, la Cooperativa ‘Acul şi aţa’ din Ponoare, judeţul Gorj, pentru că în localitate o singură femeie mai lucrează în casă ii, doar pentru bucuria ei şi nu pentru comercializare.
‘Ansamblul este sprijinit de primărie şi Consiliul Local, în special de domnul primar Cristinel Urtilă. La adulţi este un pic mai dificil să vină la repetiţii, pentru că lucrează, dar este mare bucurie să ne întâlnim. Costumele sunt confecţionate după un model din zonă şi se confecţionează manual la Cooperativa ‘Acul şi aţa’ din Ponoare (sunt mai multe cooperative care confecţionează costume), pentru că în zonă foarte puţine femei mai confecţionează costume în casă. De exemplu, la Bârca mai este o singură doamnă care coase ii, dar pentru bucuria ei, nu să facă din asta o afacere. Dansurile folosite sunt cele din zonă, dar, pentru că repertoriul trebuie îmbogăţit, învăţăm şi jocurile rămase în culegerile de folclor, pentru că în viaţa comunităţii au mai rămas foarte puţine jocuri care sunt folosite la diverse evenimente, precum nunţile, botezurile, hora satului etc. Există culegeri de folclor din judeţ realizate de foşti specialişti ai centrelor judeţene de creaţie populară care ne sunt de mare ajutor, pentru că nimeni nu se gândea că, după nici 30 de ani de la Revoluţie, se pierde cam tot materialul din zonă. De aceea apelăm la aceste culegeri în care găsim jocuri vechi, jocuri de colecţie din zonă, din localitatea respectivă, dar şi din localităţile limitrofe. Judeţul Dolj are una dintre cele mai bogate vetre folclorice, cu jocuri multe şi variante de jocuri foarte diversificate şi este păcat să nu le promovăm’, mai spune coregraful Marga Chiurtu.
Potrivit acesteia, şi gradul de interacţiune şi comunicare în rândul comunităţii a scăzut în mediul rural.
‘Până la urmă aceasta este şi menirea noastră ca profesionişti, nu doar să promovăm pe scenă dansul în sine, ci să îl şi transmitem prin aceste ansambluri de amatori şi să îl readucem în memorie, pentru că de multe ori, la diverse spectacole, mai vin bătrâni din zonă care îşi amintesc că se juca un anumit dans când erau ei tineri, dar s-au pierdut, pentru că nu mai există acea formă de comunicare sau socializare în rândul comunităţii, gradul de interacţiune între oameni este destul de redus, influenţat de spaţiul virtual care are beneficiile lui, dar a făcut şi mult rău. Acum nu îmi dau seama cum, la bunica, într-o încăpere destul de mică, în care mie acum mi se pare că nu am loc singură, aveau loc două paturi, soba şi războiul de ţesut şi toate femeile de pe uliţa pe care stăteam se întâlneau la clacă şi era minunat. De asemenea, în fiecare după-amiază, ieşeam la poartă cu lucrul, pentru că era o ruşine să nu ai ceva de lucru. Acum s-a pierdut această comunicare între oameni’, explică Marga Chiurtu, care este şi dansator la Ansamblul ‘Maria Tănase’ din Craiova, unde se ocupă şi de ateliere de dans, dar coordonează şi Ansamblul ‘Bistriceanca’ din Bistreţ, Ansamblul ‘Izvoraşul’ din Bratovoieşti şi Ansamblul ‘Doina Mischiului’ de la Mischii.
Coordonatorul Ansamblului ‘Bordeiaşul’ din Bechet, Marinela Sfetcu, afirmă că în ultima perioadă a scăzut interesul copiilor pentru această activitate, pentru că de fapt a scăzut interesul părinţilor.
‘În ultima perioadă, a scăzut interesul copiilor faţă de această activitate. Când eu eram copil în acest ansamblu cred că eram în jur de 70, pe trei grupe de vârstă, iar în momentul în care am preluat eu, în 2001, deja eram mai puţini, iar acum sunt din ce în ce mai puţini. Modernul, tehnologia i-au îndepărtat de tradiţii şi obiceiuri, care s-au pierdut chiar şi în rândul vârstnicilor. De fapt nu copiii sunt cei care nu sunt interesaţi, ci părinţii lor, pentru că şi noi eram copii şi dacă spuneam că nu mă duc la repetiţie, pentru că sunt obosită, venea mama şi spunea: ‘poftim, n-am înţeles, în 5 minute te îmbraci şi te duci’. Acum nu ştiu dacă se mai întâmplă chestia asta. Într-un final trebuie să te rogi de ei să vină, să le arăţi că într-adevăr lucrurile acestea trebuie păstrate, că sunt frumoase şi trebuie duse mai departe, pentru că ne reprezintă. De fapt părinţii sunt cei care îndrumă, pentru că profesorul degeaba transmite o informaţie dacă nu are şi susţinerea părintelui. Însă copiii care vin sunt încântaţi de orice dans, de orice mişcare pe care o fac pe scenă, dar mai este nevoie şi de îndrumarea părinţilor’, a declarat pentru AGERPRES Marinela Sfetcu.
Ea a preluat ansamblul, care este susţinut de primărie şi de Consiliul Local, după ce fosta ei profesoară de Biologie, Victoria Gheorghe, care îl coordonase mulţi ani, a decedat.
‘Eram angajată în cadrul primăriei pe o funcţie, aşa cum sunt şi acum, unde desfăşor o activitate cu totul diferită, dar nu am dorit să las de izbelişte tot ceea ce realizase doamna profesoară. Şi împreună cu domnul profesor Gheorghe Boaghe am hotărât să ducem mai departe ceea ce dumneaei a început şi din anul 2001 mă ocup de acest ansamblu care este al oraşului Bechet. Sunt copii de la Liceul teoretic, începând de la grădiniţă, adică 4 ani, până la maxim 15 ani, pentru că cei mari sunt mai puţin atraşi de tradiţii şi nu mai vor să mai vină. Ca atare, copiii din ansamblu au maxim 15 ani şi avem circa 25 de copii care dansează foarte bine şi mai avem o grupă de 12-13 copii pe care încercăm să îi formăm. Pe timpul şcolii fac repetiţii sâmbăta şi duminica, iar în vacanţă fac repetiţii aproape zilnic, mai ales când se apropie un festival sau un concurs, la Casa de cultură sau în parcul central, la scenă, ca să ne şi obişnuim cu scena’, povesteşte Marinela Sfetcu.
Costumele au fost achiziţionate de pe la cei bătrâni din localitate, iar o parte au fost confecţionate în anul 2019 în atelierul Antonetei Nadu – ‘Arta la sat’, unde au fost ţesute zăvelcile din lână exact cum se făceau pe timpuri, iar iile şi poalele au fost realizate în atelierul de la Dăbuleni – ‘Altiţa’.
‘Ca model, avem ‘spicul de grâu’, specific zonei noastre de sud. Deci sunt făcute în atelier aşa cum se făceau odată. Avem 12 perechi de costume şi sunt toate la fel, inclusiv pantalonii pentru băieţi au fost făcuţi tot în atelierul doamnei Antoneta Nadu, ‘Arta la sat’, exact cum este costumul în Oltenia, în zona Bechet. Numărul băieţilor este mai mic decât al fetelor, iar aceasta este o problemă a tuturor ansamblurilor, pentru că băieţii nu prea mai doresc să joace. Jocurile pe care le învăţăm sunt Galaonul, Rustemul, Alunelul, Ciuleandra, Bordeiaşul, care este specific zonei de sud, iar cele mai grele li se par Brâuleţul şi Galaonul’, spune coordonatoarea Ansamblului din Bechet.
Marinela Sfetcu este de părere că la nivel naţional ar trebui să se facă mai mult pe partea de tradiţii, lucruri consistente, care să susţină iniţiativele locale.
‘Am încercat să punem în practică tradiţiile de Crăciun, de Anul Nou şi copiii au fost foarte încântaţi. Noi facem pe plan local, dar faptul că la nivel naţional nu se fac lucruri consistente în acest sens nici la nivel de minister, nici la nivel de promovare, de media, lucrul acesta are un impact negativ şi ne îngreunează activitatea. Şi sunt lucruri care se pierd foarte rapid. Eu am văzut, de exemplu, în Joia Mare, când se vărsa apă pentru morţi la Jieţ: când eram copil era plin malul Jieţului de bătrâne şi copii, iar acum dacă mai găseşti 7-8-10 familii care mai practică asta este mult. Se vărsa apă morţilor, cei plecaţi în lumea cealaltă în Joia Mare, bătrânele mergeau cu flori, lumânări şi o fetiţă, care dădeau apă morţilor. Obiceiul acesta a început să se piardă, deşi mai sunt persoane în vârstă în localitate. La fel cu colindul, când se făcea din iniţiativa noastră, ca şi copii, era ceva. Acum se face organizat din afară, deci cumva impus. Asta am remarcat eu la Bechet. Cei care sunt acum la Ministerul Culturii ar trebui să susţină mai mult această activitate, pentru că sunt lucruri frumoase care se pierd şi este nevoie de intervenţia specialiştilor”, a transmis ea.
Ansamblul artistic ‘Marin Chisăr’ din comuna Goicea, care poartă numele cunoscutului fluieraş, cimpoier şi interpret de caval, virtuoz care era de aici, este unul dintre ansamblurile cunoscute din ţară, care a şi câştigat numeroase premii la festivaluri şi concursuri, dar şi-a întrerupt activitatea după pandemie. Coordonatorul Marin Stârcu spune că există promisiuni din partea edilului localităţii privind reluarea activităţii: ‘Dar să vedem, pentru că oamenii sunt în sat, nu sunt plecaţi, iar copiii abia aşteaptă’.
‘Am avut 22 de perechi de dansatori, plus vreo 13 muzicanţi. Costumele înţeleg că ar fi fost deja achiziţionate. Fostul primar Petria Ion ne-a ajutat foarte mult. Am înfiinţat acest ansamblu în anul 2000 de la zero, de la clasele primare, şi am fost cu ei în Grecia, Turcia, la festivaluri peste tot în ţară, la emisiuni de televiziune. Copiii abia aşteaptă să reîncepem, pentru că aici nu prea au alte posibilităţi de distracţie şi petrecere a timpului liber’, ne dezvăluie Marin Stârcu, care a contribuit şi la înfiinţarea Ansamblului ‘Maria Tănase’ din Craiova.
Goicea, localitate cu multe familii de lăutari talentaţi, este renumită şi pentru jocurile populare.
‘Jocurile noastre sunt din Goicea şi sunt renumite în toată ţara şi nu numai. Au venit şi din Japonia acasă la mine să înveţe jocurile din Goicea. Au stat 4-5 zile, nu mai puteam să scap de japonezi. Au venit şi americani, pentru că avem jocuri deosebite şi voiau să vadă dacă pot să joace şi ei cum jucăm noi. Avem jocuri autentice, pe care le-am învăţat de la bătrâni şi le-am pus în scenă. Avem peste 100 de jocuri populare: Galaonul, Poloxia, Brâuleţul, Joiana, Bobocica, Alunelul bătrânesc, Alunelul mişcat. Sunt multe. La costume populare nu stăm aşa bine, că nu prea avem’, arată Marin Stârcu, cel care a înfiinţat de-a lungul timpului şi Ansamblul ‘Electroputere Mugurelul’, Ansamblul de la Întreprinderea de Utilaj Greu, cu care a şi luat într-un an marele premiu la Festivalul de la Sibiu.
Directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, Amelia Etegan, afirmă că, în judeţul Dolj, ultimii 20 de ani au însemnat o revigorare a activităţii artistice dintr-o altă perspectivă decât cea care valorifica elementul artistic până în 1989.
‘Reminiscenţele perioadei comuniste se simt încă la nivel de reprezentare, ansamblurile folclorice fiind constituite tot după tipicul celor din perioada anterioară. Fac această remarcă, pentru că se observă cu uşurinţă ţinuta membrilor unui ansamblu care tinde să păstreze nota de uniformizare specifică spectacolelor din perioada comunistă. Dansatorii au costume identice, dansurile nu amintesc de hora satului, ci mai mult de o reprezentare scenică a unor dansuri populare care au fost şlefuite de un coregraf. Trecerea anilor a schimbat parţial unele aspecte, dar există foarte multe altele care ar trebui îmbunătăţite. Numărul ansamblurilor a crescut, dar dansurile performate de acestea sunt similare, costumele uniformizate, portul tradiţional cu elemente ‘de ladă’ pare un deziderat din ce în ce mai greu de atins. Dansurile care ar trebui să valorifice potenţialul artistic din vatra fiecărui sat ajung să fie inexistente, pentru că jocurile populare sunt anulate de dansuri învăţate de membrii ansamblurilor de la instructori care nu studiază problematica zonală. Astfel ne confruntăm cu o uniformizare obositoare pentru cunoscători şi pentru aceia care sunt obişnuiţi să valorifice jocul, portul şi textele folclorice autentice’, a declarat Amelia Etegan pentru AGERPRES.
Aceasta susţine că exclusiv pe partea de port popular trebuie să se intervină, pentru a stopa această tendinţă, orice sincopă atrăgând după sine pierderea valorilor tradiţionale reale.
‘Din postura de manager al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj am mizat pe implicarea prin proiecte în interesul portului popular tradiţional: ‘Oltenia coase ie’, expoziţii de port popular, valorificarea colecţiilor private etc. Speranţa noastră, a celor de la Centru, se leagă de creşterea interesului oamenilor faţă de valorile istorice, etnografice şi utilizarea, în sensul cel mai curat, a creativităţii în sprijinul autenticului’, arată directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj.