Căţelul Enzon, un câine de talie mică, găsit pe străzile din municipiul Giurgiu după ce se alăturase unei haite şi care a fost îngrijit la Adăpostul pentru câini din oraş, a fost adoptat de o familie din Finlanda.
‘În luna mai am primit informaţii de la cetăţeni că undeva, în zona teatrului din municipiul Giurgiu, este o haită de câini fără stăpân. Atunci au fost capturaţi mai mulţi câini şi a fost găsit şi capturat şi un căţeluş lunguieţ, lăţos, un mix de de rase de talie mică, care a primit îngrijire la Adăpostul de câini din municipiul Giurgiu. El a avut noroc pentru că la nici o lună de la capturarea lui, un ONG din Finlanda cu care noi colaborăm de aproximativ doi ani de zile şi care se ocupă de adopţia câinilor fără stăpân, a venit la Giurgiu, l-a văzut, l-a postat pe reţelele de socializare şi, fiind aşa mititel şi drăguţ, a şi fost adoptat de o familie cu copii din Finlanda. În aceste zile am primit o fotografie cu acesta de la noua lui familie, din Finlanda şi suntem foarte fericiţi că Enzon, aşa cum a fost botezat, şi-a găsit o familie care îl iubeşte şi îl îngrijeşte’, a declarat marţi, pentru AGERPRES, coordonatorul Adăpostului de Câini din municipiul Giurgiu, George Glăvan.
Potrivit acestuia, Adăpostul de câini de la Giurgiu are o capacitate de aproximativ 720 de locuri, iar în prezent sunt cazaţi aici şapte sute de câini.
‘Noi mai colaborăm şi cu un ONG din Germania, dar şi cu ONG- uri din România în domeniul adopţiei câinilor. De la începutul anului şi până acum au fost adoptaţi din adăpostul nostru aproximativ 60 de câini şi ne bucurăm că rata de adopţie a crescut, în ultima perioadă, şi în rândul românilor. Astfel, de la doi – trei câini adoptaţi de români am ajuns la aproximativ 15 câini adoptaţi în România, de la începutul anului. Cele mai multe persoane care îi adoptă sunt giurgiuveni, iar cel mai departe în România a fost adoptată o căţeluşă, metis de bichon, la Olteniţa’, a detaliat George Glăvan.
El a mai precizat că în afară de cei mititei şi drăgălaşi, mai sunt în adăpost şi câini de talie mai mare şi bătrâni, unii primiţi aici de aproximativ zece ani de zile, de când a fost înfiinţat adăpostul. Aceştia au cele mai mici şanse de a fi adoptaţi, iar unii au decedat din cauza bătrâneţii, în adăpost, fără să ajungă să mai aibă o familie care să-i iubească. AGERPRES / (AS – autor: Camelia Bigan, editor: Marius Frăţilă)
