Când spui Liviu Ciulei spui adevăratul profesionalism. Ciulei înseamnă arta actorului, arta regizorului, arta scenografului, afirmă actorul Virgil Ogăşanu.
Despre Liviu Ciulei, Virgil Ogăşanu spune că era un actor total, un regizor total şi mărturiseşte că a avut noroc să poată lucra cu el.
‘Teatrul s-a schimbat, dar, pe undeva, lucrurile bune au rămas şi chiar dacă s-au mai diluat când spui Liviu Ciulei spui adevăratul profesionalism. Ciulei înseamnă arta actorului, arta regizorului, arta scenografului. Eu am lucrat cu maestrul Ciulei, chiar l-am înlocuit pe Fory Etterle, la ‘Clipe de viaţă’, că plecase pentru că avea o problemă de sănătate, şi l-am avut partener pe maestrul Ciulei. Şi vreau să vă spun că era cu un ochi la mine să vadă cum mă descurc şi cu celălalt ochi era regizorul care verifica dacă totul este în regulă în timpul spectacolului. Aşa ceva rar am văzut, cum poate un om să controleze şi jocul şi actorul, şi rolul de regizor pe care îl avea. Actor total, regizor total. Lucrurile astea sunt rare şi noi am avut acest noroc. A fost un Dumnezeu care ne-a ajutat. Deci, maestrul Ciulei a fost un Dumnezeu pentru noi, păstrând proporţiile, dar a fost un Dumnezeu’, a declarat, pentru AGERPRES, Virgil Ogăşanu.
Actorul povesteşte că prima sa întâlnire cu Liviu Ciulei a avut-o în 1965 când a fost invitat să dea concurs la Teatrul Bulandra.
‘Am avut marea bucurie să fiu invitat chiar de maestrul Liviu Ciulei să dau concurs la Teatrul Bulandra în 1965 şi personal, sincer să fiu, am avut o reţinere. Mi se părea Teatrul Bulandra un teatru prea academic, un teatru în care erau mari actori, care mi se părea că te strivesc cu personalitatea lor şi aş fi vrut să merg la Teatrul de Comedie, proaspăt înfiinţat, sub directoratul maestrului Beligan. Dar cum atunci nu se dădea concurs la Comedie am venit aici, la Bulandra. Sigur că nu-mi pare rău, dimpotrivă, a fost o alegere foarte bună până la urmă şi cam asta a fost prima întâlnire a mea cu maestrul Liviu Ciulei. (…) Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a îndreptat spre maestrul Ciulei şi am putut să mă angajez în teatru şi, iată, din ’65 până mai acum câţiva ani am fost angajatul teatrului şi a fost o minune. A fost a doua casă pentru mine’, a povestit Ogăşanu.
Cât priveşte concursul pentru intrarea în Teatrul Bulandra, actorul mărturiseşte că, la un moment dat, nici nu ar mai fi vrut să se prezinte.
‘Îmi aduc aminte că am făcut o scenă la concurs, un fragment din ‘Steaua fără nume’, şi Mona era Cătălina Pintilie, care şi ea a dat concurs atunci cu noi. Când am fost să dau concursul, la un moment dat am vrut să nu mă mai prezint pentru că am văzut că printre cei care dădeau concurs să intre la Bulandra erau şi Toma Caragiu şi Gina Patrichi şi mi se părea că nu mai avea rost să vin eu, de la Piatra Neamţ, din moment ce ei erau acolo. Şi totuşi îmi aduc aminte că am făcut scena de la fereastră cu Mona şi mi s-a părut că n-a fost prea bine ce am făcut, eram şi emoţionat – la Piatra Neamţ făceam foarte bine rolul ăsta şi, de fapt, a fost şi rolul cu care am dat examen la Institut. În sală era maestrul Ciulei, era Clody Berthola, Lucian Pintilie, Septimiu Sever, erau mai mulţi, care stăteau acolo să ne vadă şi când s-a aprins lumina maestrul Ciulei plângea. Şi mi-a venit şi mie să plâng, nu m-am aşteptat la scena asta. Şi maestrul a spus doar ‘bine!’. Asta a fost tot’, a rememorat cu emoţie Virgil Ogăşanu.
El a povestit şi ce însemna o zi de lucru cu regizorul Liviu Ciulei.
‘Venea dimineaţă la ora 10,00 – 10,30, se scula mai târziu, nu venea prea vreme. A avut Renault 10, a avut şi un Opel şi venea cu maşina. Avea mănuşi, conducea cu mănuşi autoturismul. Mai întâi se ducea la direcţie unde semna diferite hârtii, fiind directorul teatrului. După aceea cobora la repetiţii şi avea o sticlă de whisky de jumătate de litru în care avea cafea, cafea făcută de acasă. Venea cu ea şi se aşeza la măsuţa din sală – era o măsuţă cu o veioză – avea textul acolo şi se aşeza şi fuma ţigări BT superlong. Şi începeam repetiţia. Se monta greu la repetiţie, încă era după somn. În schimb, de la ora 12,00 – 13,00, era superb, era plin de idei. Până la ora 15,00 repetam şi ar mai fi vrut să repetăm dacă nu trebuia să ne oprim pentru că trebuia să se monteze decorul pentru spectacolul de seară. Era o nebunie, era o plăcere şi la început mi-a fost teamă, nu de dânsul, ci de posibilităţile mele de a face faţă la spectacolele care se montau. (…) A fost cu noi, cu tinerii, că nu eram numai eu, era şi Caramitru şi Moţu’ Pittiş, mai mulţi actori tineri care lucram, şi era aşa de cald, era alături de noi şi ne arăta cum trebuie să lucrăm, cum trebuie să ne menţinem, cum trebuie să aşteptăm replica şi o serie întreagă de indicaţii. Era ca un părinte cu noi pentru că ştia că suntem proaspeţi şi ne luase în echipa dânsului pentru că probabil a văzut că avem calităţi şi putem să facem faţă, să fim în acest minunat colectiv al Teatrului Bulandra’, îşi aminteşte Virgil Ogăşanu.
Are ‘întâmplări frumoase’ de povestit din perioada în care a lucrat sub bagheta maestrului Ciulei.
‘Eu cred că maestrul Liviu Ciulei era ca un copil în viaţa de zi cu zi. Îmi aduc aminte că am mers într-un turneu la mare şi a venit şi dânsul. Noi eram pe plajă şi pe la ora 10,30 – 11,00 a apărut şi dânsul, că nu era matinal. A venit pe plajă, s-a aşezat pe cearceaful nostru. A venit acolo şi se uita la mare, se bucura cu noi de ce vedea pe plajă, de copiii care se jucau pe acolo, făceau castele, se ducea la ei – aici era arhitectul din el – şi îi ajuta să le facă’, a afirmat actorul.
Tot o amintire frumoasă a lui este şi cea când, alături de Liviu Ciulei şi alţi colegi actori, au fost invitaţi la casa de la Periş a lui Toma Caragiu.
‘Toma ştia că, la un moment dat, în programul de Revelion, avea şi el câteva momente din astea de umor. Avea un televizor mic, un televizor Sport cum era pe vremea aia, şi era pus cam jos, pe o etajeră, aproape de podea. Şi s-au aşezat amândoi în fund, în faţa micului ecran, chiar micului ecran, şi aşteptau să vină momentul ăla. Şi se amuzau amândoi, iar noi eram în spatele lor pentru că voiam şi noi să vedem emisiunea, şi mai mult ne plăcea cum se bucurau ei doi decât ce era acolo la televizor’, spune Ogăşanu.
Actorul a povestit şi de un turneu la Florenţa: ‘Sunt multe de povestit de la repetiţii. Îmi aduc aminte că am fost cu maestrul Ciulei la Florenţa, la Festivalul de la Florenţa, cu ‘Moartea lui Danton’, cu ‘Leon şi Lena’, cu mai multe spectacole, a fost o săptămână acolo de Teatru Bulandra şi la finalul turneului ziarele de acolo aveau titluri mari şi spuneau aşa ‘capitala mondială a teatrului s-a mutat la Bucureşti’. Sper şi acum să ne luptăm să-l mai mutăm din nou. Aşteptăm de la generaţia tânără, de la alţi Liviu Ciulei mai tineri, care să poată să facă asta’.
Virgil Ogăşanu şi-a amintit şi de perioada în care el a fost director al Teatrului Bulandra.
‘Chiar şi în perioada în care am fost directorul teatrului domnul Ciulei venea la mine, la direcţie, şi stăteam de vorbă cu el şi-mi spunea ce trebuie să fac, cum trebuie, ce repertoriu, ce pregătim în viitor, cu ce regizori şi multe altele. Eram foarte emoţionat când venea pentru că mi se părea că i-am luat locul, că de fapt locul dânsului era acolo, nu al meu. Dar era de o căldură extraordinară şi a fost, cum să spun, a fost norocul profesiei mele că maestrul Ciulei m-a invitat să vin la Bulandra’, a mărturisit actorul.
Liviu Ciulei s-a născut pe 7 iulie 1923, la Bucureşti.