La 600 de zile de la debutul războiului din Ucraina, refugiaţii ucraineni ajunşi în judeţul Mureş, în majoritate femei şi copii, se luptă cu multe nevoi, în lipsa unor venituri stabile, dar cele mai dificil de înfruntat sunt traumele trecutului.
‘Acum 600 de zile era data de 24 februarie 2023. Pentru refugiaţi, 600 de zile trăite departe de casă, într-o stare de incertitudine şi disconfort. În timpul acestor 600 de zile, refugiaţii au căutat adăpost, au fost deseori evacuaţi, s-au preocupat de asigurarea resurselor de bază, au depus eforturi pentru integrarea într-o societate nouă şi se luptă încă cu traumele trecutului’, ne-a relatat preşedintele Asociaţiei Suryam, Marius Dumitrescu, cel care, alături de Crucea Roşie Mureş, a fondat în iunie 2022 Proiectul ‘Mures Hub protejează sănătatea refugiaţilor ucraineni’.
Prin acest proiect, ne spune Marius Dumitrescu, Asociaţia Suryam şi Crucea Roşie Mureş au urmărit întărirea coeziunii comunităţii locale cu refugiaţii ucraineni, dar mai ales asigurarea asistenţei medicale pentru aceştia, în urma unei finanţări primite de la Fundaţia United Way România.
De proiectul ‘Mures Hub’ au beneficiat circa 2.400 de refugiaţi, prin acordarea de asistenţă medicală, medicamente şi analize medicale, iar la finalul perioadei de finanţare, proiectul a fost invitat de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) să devină partener, astfel încât activităţile derulate până în acel moment să poată fi continuate.
În ciuda dificultăţilor materiale şi a resurselor financiare tot mai reduse, majoritatea refugiaţilor ucraineni au rămas în România, însă au fost şi familii care au decis să se întoarcă în ţara lor, cum este cazul familiei formate din Galina (străbunica în vârstă de 78 de ani), Olena (bunica în vârstă de 55 de ani), Galina (o mamă în vârstă de 32 de ani) şi Kira (o fetiţă în vârstă de 8 ani).
‘Suntem din Zaporizhzhya (Zaporojie – n.r.). Din cauza războiului, copilul meu şi cu mine am părăsit Ucraina şi am ajuns în Târgu Mureş. Ulterior, mama şi bunica mea au sosit. Am lucrat în bucătărie mai bine de un an. (…) Pe durata şederii noastre în Târgu Mureş, ne-am simţit foarte susţinuţi de Mures Hub şi am putut primi ajutorul de care aveam nevoie. Chiar înainte de a ajunge în România, bunica mea avea probleme constante cu tensiunea arterială. Aici, la Târgu Mureş, medicii au putut selecta medicamentele potrivite, iar Mures Hub le-a furnizat gratuit. De aceea, bunica mea a uitat chiar ce înseamnă hipertensiune’, le-a scris Galina, mama fetiţei, binefăcătorilor lor de la Mures Hub.
Marius Dumitrescu a arătat că ajutorul oferit nu s-a oprit aici, fiindcă Olena, ‘mama familiei’, a primit medicamente gratuite pentru problemele sale de sănătate, inclusiv ochelari speciali pentru vedere.
‘Kira, micuţa artistă, a avut mereu acces la medicamentele de care avea nevoie pentru a-şi menţine sistemul imunitar în formă. Chiar şi Galina, mama, a avut propriile provocări de sănătate, dar Mures Hub a fost acolo pentru a-i asigura tratamentul necesar şi suportul pentru recuperare. Cu generozitatea comunităţii, au putut depăşi obstacolele şi au continuat să se bucure de viaţa lor. Cu toate acestea, din păcate, recent, familia a fost nevoită să se întoarcă în Zaporojie, un oraş aflat pe linia frontului, deoarece viaţa în România a devenit dificilă fără mijloace financiare suficiente. Povestea lor este o mărturie despre puterea familiei şi despre sprijinul oferit de comunitate în vremuri dificile’, a arătat Marius Dumitrescu.
El ne spune că, de la plecarea lor din România, membrii familiei respective stau deseori în buncăre pentru a se proteja de bombardamente şi că Galina şi-ar fi dorit să se reîntoarcă, astfel încât să îşi ştie copilul în siguranţă, însă nu îşi mai poate convinge mama şi bunica, aşa că a decis să rămână alături de ele.
Alte familii, cum e şi cea a unui dezvoltator software, Ievgeniia, în vârstă de 44 de ani, din Harkov, au rămas în România şi s-au integrat, urmărind, în acelaşi timp, să îşi sprijine conaţionalii.
‘Suntem din oraşul Harkov, care se află la 20 de kilometri de graniţa cu Rusia. Din prima zi a războiului, regiunea a fost supusă bombardamentelor cu mortiere şi artilerie grea. Locuinţa noastră a fost avariată şi am scăpat ca prin minune, părăsind oraşul. Mama mea, Valeriia (77 de ani), este veterană în muncă şi donator onorific. A lucrat mulţi ani în producţia de bunuri periculoase, unde s-a îmbolnăvit de astm şi, mai târziu, de cancer. Are nevoie constantă de tratament şi îngrijire, deoarece ea însăşi nu merge bine şi nu poate face mare lucru. Soţul meu, Igor (43 de ani), este o persoană cu handicap, diagnosticat cu spondilită anchilozantă. Are dureri constante şi are nevoie de medicamente. A suferit două operaţii de înlocuire a şoldului. Ultima intervenţie a fost efectuată de excelentul chirurg dr. Ruso, într-o clinică privată din Târgu Mureş. Din păcate, spitalul de stat ne-a refuzat. Între timp, un număr mare de oameni din toată România ne-au ajutat să strângem bani. Acum, soţul meu predă gratuit cursuri de informatică pentru copii şi adulţi ucraineni în Mures Hub. Acest lucru îl face să se simtă util şi îi face viaţa mai bună’, a dezvăluit Ievgeniia într-un tutorial trimis iniţiatorilor proiectului.
Familia a spus că iubeşte foarte mult Ucraina, dar că în condiţiile actuale nu se poate întoarce din cauza lipsei medicamentelor, a întreruperilor alimentării cu căldură şi electricitate şi din cauza pericolului general reprezentat de război.
‘Este foarte greu să supravieţuieşti în astfel de condiţii, fără medicamente, căldură şi electricitate. În România am întâlnit mulţi oameni care ne-au ajutat cu nevoile noastre de bază. Mures Hub ne-a ajutat să obţinem medicamente, încă din prima zi. Fără ajutorul acestei organizaţii traiul nostru aici nu ar fi fost posibil. Există mari dificultăţi în obţinerea medicamentelor pe reţete compensate, într-o farmacie obişnuită. Compania de asigurări nu funcţionează aşa cum ar trebui. Depunerea documentaţiei pentru ajutorul de handicap, fără sprijinul unui interpret, este o sarcină extrem de dificilă. În prima jumătate a anului nu am putut obţine ajutorul unui medic de familie, pentru că nimeni nu ne-a putut înscrie. Medicii ne-au acceptat gratuit din proprie iniţiativă. Fiecare sarcină simplă s-a transformat într-o mare problemă. Acum avem o organizaţie care ne ajută să rezolvăm astfel de probleme şi suntem extrem de recunoscători pentru asta’, a mai spus Ievgeniia.
Potrivit lui Marius Dumitrescu, în România sunt mii de refugiaţi care nu-şi pot satisface singuri nevoile de bază, iar aceşti oameni au mare nevoie de ajutor, aşa cum e şi cazul Tetianei, care a sosit la Târgu Mureş în luna martie 2022, alături de cei doi copii ai ei, de 6 şi 7 ani, după ce casa le-a fost aproape distrusă de bombardamentele invadatorilor.
În Ucraina au rămas fiul ei de 22 de ani şi soţul, care luptă în cadrul Armatei ucrainene, şi speră ca, la un moment dat, să îşi reîntregească familia, acasă. Până atunci însă, Tetiana a decis să îşi înscrie copiii într-o şcoală românească, astfel încât să îi ajute să se integreze.
Unul dintre copii, Ivan, a fost diagnosticat în Ucraina cu Sindromul Charcot Marie Tooth, diagnosticul fiind confirmat şi de către medicii români şi, datorită acestui proiect, copilul a beneficiat de asistenţă de specialitate.
‘Mulţumesc mult lui Marius Dumitrescu şi întregii echipe Mures Hub pentru că aţi făcut tot posibilul pentru a ajuta refugiaţii! Fiul meu este cu dizabilităţi şi, datorită echipei Mures Hub, nu a dus niciodată lipsă de medicamente sau de tratamentul necesar bolii sale! Datorită Mures Hub, am primit orteze speciale de purtat în timpul somnului, dar şi pentru mers, ne-a plătit şedinţe de kinetoterapie cu câteva luni înainte. Vanya ar fi avut complicaţii uriaşe fără voi. Vă mulţumesc pentru ajutor!’, le-a scris Tetiana Khizhko iniţiatorilor proiectului.
În ciuda dificultăţilor cu care se confruntă, mai ales că unii şi-au pus toată viaţa într-o valiză şi au plecat, refugiaţii ucraineni s-au arătat impresionaţi de bunătatea pe care au regăsit-o în rândul românilor, de bogăţiile şi frumuseţea României, dar mai ales de sentimentul de securitate pe care această ţară li-l oferă.
Lena din Harkov, în vârstă de 35 de ani, mamă a doi copii, ajunsă în zona oraşului Reghin, ne-a spus că acest război i-a demonstrat că bunurile materiale pot fi lesne pierdute, că în câteva clipe poţi rămâne fără nimic, deşi ai agonisit toată viaţa, şi că România i-a oferit, ei şi copiilor, bucuria de a rămâne în viaţă.
‘A fi în viaţă şi a te simţi în siguranţă sunt cele mai importante lucruri de care poate mulţi nu sunt conştienţi’, ne-a declarat Lena.
