La centenarul naşterii Monicăi Lovinescu (19 noiembrie 1923 – 20 aprilie 2008), universitarii orădeni au evocat viaţa şi activitatea acesteia, atât în planul luptei anticomuniste, cât şi cel istoric, al jurnalismului cultural şi literar, într-o întâlnire cu studenţi şi cadre didactice care s-a desfăşurat în Biblioteca Universităţii din Oradea, ce adăposteşte cea mai mare parte din fondul de carte al familiei Lovinescu-Ierunca.
‘Mă bucur că acest eveniment are loc în Casa Cărţii, aici, în Biblioteca noastră, unde suntem responsabili pentru un fond de carte important. Este important pentru că personalităţile care l-au deţinut sunt importante. Monica Lovinescu poate fi analizată de către specialişti ca şi critic literar, dar cred că se va vorbi mai mult despre ceea ce a însemnat istoria nevăzută, auzită, a unei perioade umbrite pentru ţara noastră, pe care am trăit-o. Cei tineri nu o cunosc… şi Doamne fereşte să mai revină. Erau oameni care militau pentru lucruri simple: democraţie, libertate, care nu se puteau obţine într-un regim totalitar’, a spus, în cuvântul său, rectorul Constantin Bungău.
Prorectorul Sorin Şipoş a subliniat că este ‘un moment cu totul special’, pentru ‘a evoca memoria şi generozitatea intelectuală a unei personalităţi remarcabile’, un spirit care şi-a asumat ‘propriul destin, chinuit, pus în slujba luptei anticomuniste’, o voce care a încercat, după anul 1947, să arate că nu toţi românii acceptă regimul comunist şi că nu sunt toţi colaboratori.
El a subliniat că memoria Monicăi Lovinescu va rămâne vie în universitatea orădeană atâta vreme cât va exista această instituţie academică, care găzduieşte din anul 2010 cele peste 14.500 de publicaţii donate din biblioteca familiei Lovinescu-Ierunca.
‘Această donaţie a fost intermediată de academicianul Nicolae Manolescu, dar şi de alţi oameni, printre care şi distinsul profesor Ion Simuţ, care i-a cunoscut personal, i-a publicat în numeroase numere ale revistei Familia, deci această donaţie nu s-a făcut pe un teren necunoscut. Noi astăzi încercăm să punem în valoare acest fond de carte şi avem chiar o teză de doctorat, a colegei noastre Anarela Chiş, care moderează această conferinţă’, a punctat Sorin Şipoş.
Vocea Monicăi Lovinescu a putut fi auzită apoi, aşa cum a fost ea imortalizată într-o înregistrare de la ‘Europa Liberă’, realizată în ianuarie 1989, povestind despre agresiunea fizică pe care a suferit-o pe 18 noiembrie 1977, cu o zi înainte de ziua sa de naştere şi în ajunul sosirii lui Paul Goma. Potrivit acesteia, atentatul fusese ordonat de la cel mai înalt nivel, de către însuşi Nicolae Ceauşescu, care ar fi vrut nu să o omoare, ci să o lase în stare de ‘legumă’.
Decanul Facultăţii de Istorie a universităţii orădene, prof. univ. Gabriel Moisa, a vorbit despre Monica Lovinescu, ‘un simbol al rezistenţei anticomuniste’ şi despre exilul românesc, ‘extrem de divizat, extrem de complicat şi alunecos’, deoarece ‘lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi’.
Conferenţiarul universitar Florin Ardelean a vorbit despre Revista Limite pe care Monica Lovinescu a scos-o la Paris, între anii 1969 şi 1986, iniţial de trei ori pe an, apoi de două ori pe an.
‘A fost revista exilului românesc, una dintre cele mai importante, în care reuşea să spună adevărul despre viaţa culturală românească, nu numai despre scriitorii români, ci în general. Era foarte atentă, împreună cu Virgil Ierunca, la tot ce se întâmpla; analiza lună de lună revistele literare româneşti. Şi judecata ei era ascultată de toţi cei care în România erau preocupaţi de cultură sau de literatură. Sigur, revista nu ajungea în România, dar multe dintre articolele publicate erau citite la postul de radio Europa Liberă, în două emisiuni: fie în Actualitatea culturală românească, fie în Teze şi antiteze la Paris. Revista Limite este, în opinia mea, una dintre cele mai importante publicaţii din exil şi face parte, pe primul raft, aş spune, din istoria revistelor culturale româneşti’, a declarat, pentru AGERPRES, scriitorul Florin Ardelean.
Universitatea din Oradea are o legătură specială cu cuplul Lovinescu-Ierunca datorită faptului că cea mai mare parte din biblioteca celor doi intelectuali români se află, din anul 2010, în fondul Bibliotecii Universităţii din Oradea. Toate volumele sunt ştampilate pe pagina de gardă cu menţiunea ‘Donaţie Monica Lovinescu – Virgil Ierunca’ şi constituie o colecţie cu statut special în cadrul instituţiei.
‘Pe lângă cărţi, avem şi numeroase discuri cu muzică simfonică, pe care Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, mari melomani, le-au adunat de-a lungul anilor, un patefon, ziare, reviste, inclusiv revista Limite, revista Luceafărul, scrisă de Mircea Eliade împreună cu Virgil Ierunca. Suntem foarte încântaţi şi ne mândrim cu această donaţie pe baza căreia am realizat lucrarea mea de doctorat numită ‘Exilul românesc din perioada comunistă, reflectat în fondul bibliotecii de la Paris a familiei Monica Lovinescu – Virgil Ierunca”, a declarat, pentru AGERPRES, dr. Anarela Chiş.
Cărţile pot fi consultate doar la sala de lectură şi nu sunt împrumutate nimănui pentru lectură la domiciliu.
În holul bibliotecii, a fost organizată, joi, o expoziţie cu cărţi şi publicaţii editate în limba română, în anii exilului parizian, de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, aflate în biblioteca acestor ‘gropari ai comunismului’, cum îi numea Gabriel Liiceanu.
Organizatorii evenimentului comemorativ sunt Biblioteca Universităţii din Oradea şi Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării a universităţii din Oradea. AGERPRES / (A – autor: Eugenia Paşca, editor: Marius Frăţilă)
