Sociologul Virgiliu Constantinescu şi-a lansat miercuri, la Gaudeamus, lucrarea ‘Tratat de sociologie a comunităţilor rurale’, apărută la Editura Fundaţiei ‘România de mâine’, prilej cu care a tras un semnal de alarmă în ceea ce priveşte criza satului românesc şi a pledat pentru recuperarea ‘veşniciei pierdute’ a satului românesc.
Două volume însumând 760 de pagini, rezultatul a peste 60 de ani de muncă la catedră, în bibliotecă şi pe teren, lucrarea este, potrivit autorului, ‘o carte trăită’.
‘E o carte trăită, nu e carte din carte. Este cartea vieţii mele de profesor, cercetător şi de persoană care a realizat această integrare a învăţământului cu cercetarea şi practica socială. (…) Ne-a preocupat formarea de sociologi, dar nu sociologi de seră, pentru că sociologia rurală nu se face la cafea şi nici într-un birou, ci acolo jos. La noi este tradiţia lui Ion Ionescu de la Brad care a făcut cercetări mergând pe jos, pas cu pas. Sociologia rurală trebuie să o realizezi con-trăind cu ţăranul, cu omul din mediul rural, nevenind din afara lui’, a declarat, pentru AGERPRES, profesorul Virgiliu Constantinescu.
Fiu de învăţător de ţară, ‘care a deprins regula lucrului bine făcut de la tatăl său şi de la muncile agricole, începând cu ţinerea coarnelor plugului şi terminând cu strânsul recoltei de pe câmp’, aşa cum îi place să se recomande, Virgiliu Constantinescu a deplâns pierderea ‘veşniciei’ satului românesc de care vorbea filosoful Lucian Blaga.
‘Vorbeam de recuperarea veşniciei pierdute. Ar trebui să îi chemăm pe ‘cei de sus’ (autorităţile – n.r.) ca să nu se piardă o experienţă câştigată încă din secolul al XIX-lea. Noi am avut mari sociologi, nu numai pe Dimitrie Gusti, începând cu Spiru Haret, care a fost, de fapt, întemeietorul activismului cooperatist în România. Apoi au fost reprezentanţii neoliberalismului românesc, care aveau o viziune cu totul aparte pe mapamond şi dintre care au apărut mari personalităţi cum a fost Mihail Manoilescu’, a spus Virgiliu Constantinescu.
El a pledat pentru o ‘unitate’ între sociologi. ‘E nevoie de o uniune, o unitate între sociologi. Din păcate, acum, sociologii fug ca ciupercile unii de alţii, în loc să ne unim. (…) Sociologia mai trăieşte prin personalităţi care au făcut ce au putut ele singure’, a susţinut Constantinescu.
Profesorul Constantinescu consideră că ‘în momentul de faţă trăim o criză a satului’.
‘În momentul de faţă trăim o criză totală, o criză de sistem, o criză a satului. Ce e satul? Nu mai e. Asta este. Veşnicia pierdută. Ori fără o susţinere oficială să nu ne aşteptăm că exodul se va termina, că cineva se va întoarce ‘la ogor’, cum spunea Manoilescu, sau cineva va veni şi va implementa un nou sat. Aici îşi găseşte rostul această carte’, a încheiat profesorul Virgiliu Constantinescu.
O cercetare în perspectiva timpului, ‘Tratatul de sociologie a comunităţilor rurale’ răspunde, potrivit autorului, unei ‘chemări spre împlinire şi facere de bine’, urmărind nu numai cunoaşterea proceselor şi fenomenelor din sate şi surprinderea legii lor de perspectivă, ci, mai ales, elaborarea unor ‘strategii şi scenarii care apoi să fie folosite de către forurile de resort, împreună cu care să se organizeze experimente şi să devină participantă la programele de dezvoltare durabilă’.
Virgiliu Constantinescu a urmat Şcoala primară din satul Teiu, comuna Galicea, judeţul Vâlcea, şi a continuat timp de opt ani la Şcoala Normală ‘Andrei Şaguna’ din Sibiu, urmând apoi cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti.
Între anii 1960 – 1962, a fost asistent de logică şi istoria filosofiei la Universitatea ‘Alexandru Ioan Cuza’ din Iaşi, revenind apoi la Universitatea din Bucureşti.
După 1990 a fost decan şi şef de catedră la Facultatea de Sociologie a Universităţii ‘Spiru Haret’ din Bucureşti.
