Cartea ‘Înapoi la argument: Patru dialoguri despre splendorile prea repede uitate’, de Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici, a fost lansată, sâmbătă, la standul Editurii Humanitas de la Târgul de Carte Gaudeamus.
Prozatorul Radu Paraschivescu a afirmat că volumul este ‘o carte de ţinută şi de rafinament şi de idei’.
‘Două dintre vocile importante ţin cartea aceasta şi ţin o serie de discuţii pe teme care ne interesează pe toţi prin ambalajul seducţiei şi, mai ales, prin ambalajul argumentului bine stabilit şi bine calibrat’, a afirmat Paraschivescu.
Gabriel Liiceanu a spus că volumul conţine discuţiile din emisiunea ‘Înapoi la argument’ avute cu moderatorul Horia-Roman Patapievici, emisiune care s-a difuzat la TVR Cultural în perioada 2002-2012.
‘TVR a reluat acestei emisiuni dintre noi doi după 13 ani. Eu nu le văzusem. La început, atunci, n-am ştiut cum erau, nu mă uitam niciodată la ele. N-avem cum pentru că se transmiteau în direct. Când le-am descoperit, astă vară, am fost frapat de ce se întâmpla acolo între noi doi şi l-am rugat, dacă ar accepta, cu generozitate, să reluăm aceste emisiuni, să le transpunem, să le transcriem, şi revăzându-le, să facem o carte. Cartea care s-a născut nu mai are o legătură directă, nu mai este ombilical legată de acele discuţii filmate, ci a căpătat o autonomie care pe mine m-a uimit’, a afirmat Liiceanu.
El a adăugat că volumul este şi un ‘exerciţiu de admiraţie recuperativă’ apreciind că cei trei oameni de cultură despre care vorbesc în carte – Petru Creţia, Alexandru Dragomir şi Mircea Ivănescu – au fost scoşi deasupra, pentru că toţi căzuseră, într-un fel sau altul, în uitare sau nu ajunseseră la lumină.
‘Asta am încercat noi să facem în această carte, să salvăm nişte comori care ameninţau să naufragieze’, a precizat Liiceanu.
Horia-Roman Patapievici a mărturisit că el şi-a dorit ca în emisiunea de la TVR Cultural să pună ‘un căluş în gură sau o surdină celui care moderează’ explicând că în acea perioadă talk-show-urile era acaparate de moderatori care nu-şi mai lăsau invitaţii să vorbească, care încercau să iasă în evidenţă.
‘Ideea era să nu astup, să nu pretind că sunt mai deştept sau că ştiu mai bine decât cel pe care l-am invitat. Cel sau cea care trebuia să fie pus în lumină era invitatul, era invitata, era o prezenţă, o gândire, altfel spus, o prezenţă a splendorii. (…) Oamenii care produc gânduri, care scriu cărţi, care produc pentru noi imagini sau gânduri, sunt astfel de prezenţe ale splendorii. Şi ce am încercat să fac, a fost să-i pun în lumină, pur şi simplu să-i invit să se arate cum sunt în frumuseţea şi splendoarea gândului lor’, a afirmat Patapievici.
