Andra Parfene este elevă în clasa a XI-a la Liceul Teoretic ‘Mihail Kogălniceanu’ din Vaslui. A reuşit în acest an performanţa de a obţine două premii importante la fazele naţionale ale olimpiadelor de Limba şi literatura română şi Biologie. Atât în clasa a IX-a, cât şi în clasa a X-a s-a calificat la etapa naţională a Olimpiadei de Limba şi literatura română. În clasa a IX-a a luat menţiune, iar în clasa a X-a o obţinut o menţiune specială. La Biologie, în clasa a IX-a a fost prima pe judeţ, la egalitate cu o colegă de clasă şi în urma departajării a rămas acasă. În anul următor, a reuşit să se califice la Naţională şi a avut a noua medie pe ţară, obţinând un premiu special.
Acestea sunt cele mai importante premii de până acum, dar Andra speră la mai mult. E pasionată în egală măsură de cele două discipline, deşi una face parte din sfera umanistă, iar alta are profil real.
De mică a fost pasionată de studiu şi mărturiseşte că dintotdeauna şi-a dorit să-şi atingă potenţialul maxim, indiferent ce va face. A descoperit cărţile şi a ştiut că prin lectură se poate dezvolta. Apoi a explorat mai mult şi a evoluat prin scris. I-a plăcut apoi Limba franceză, pe care o consideră o limbă romantică şi care inspiră lumină. S-a calificat în gimnaziu la faza naţională a Olimpiadei de Limba franceză, însă pandemia de COVID a făcut ca această competiţie să nu se mai organizeze. A prins drag şi de Biologie, un domeniu complex, de ale cărui ramuri este atrasă şi pe care vrea să-l studieze la cel mai înalt nivel. Îşi doreşte să urmeze Medicina, fiind pasionată de neuroştiinţe.
‘De mică mi-am zis că eu vreau să fiu cea mai bună la ceea ce o să fac. Am descoperit treptat pasiunea pentru Limba română. Literatura am descoperit-o prima, prin citit şi mi-am zis că vreau să fiu cea mai bună la Română. Încă de mic copil citeam foarte multe cărţi. Am citit şi clasici în perioada aceea şi ţin minte că atunci nu erau dezvoltate la fel de multe edituri câte sunt în prezent, nu aveam acces la multă literatură străină. Odată cu cititul, mi-am dezvoltat şi pasiunea pentru scris. În clasele primare am mai mers la concursuri şi am încercat, am experimentat foarte mult în legătură cu scrisul, dar ţin minte că mi-am dat seama că îmi place foarte mult să scriu, în clasa a VI-a. Am fost şi în clasa a V-a la olimpiada de Română, dar în clasa a VI-a, înainte de judeţeană, ştiu că aveam de scris un eseu despre timp şi parcă am avut atunci un fel de declic, în mintea mea s-a produs o schimbare şi de atunci simt că scriu altfel, am descoperit acea parte din mine care scrie liber. Am participat an de an la olimpiada de Română, mi-am format propriul meu stil, iar la liceu, perioada mea favorită când vine vorba de olimpiada aceasta, chiar cred că mi-am definitivat stilul de scris. Tot în gimnaziu am descoperit pasiunea pentru Biologie, datorită profesoarei mele de la clasă, pentru că până atunci nu am avut niciun gând pe partea de medicină sau de ştiinţe. Mă gândeam ca orice copil că, dacă dau la Medicină, trebuie să văd mult sânge, ceea ce este un mit, pentru că studiul Biologiei implică foarte multe ramuri, genetica, biologia vegetală. Toate mi-au plăcut, le-am studiat din clasa a IX-a până în clasa a XI-a, la anul voi face iar genetică’, ne spune Andra.
Pune suflet în tot ceea ce face şi, cu toate că unii ar putea crede că pasiunea pentru obiecte ce par atât de diferite i-ar putea îngreuna decizia în ceea ce priveşte alegerea unei cariere, Andra e convinsă că tocmai studiul aprofundat al celor două materii o va ajuta pe viitor.
‘Eu am ales Medicina tocmai prin prisma faptului că îmi plac atât Limba română cât şi Biologia. În ce sens? Pe mine mă pasionează foarte mult neuroştiinţele şi în general psihologia umană, tot ce ţine de felul minţii umane de a funcţiona. Omul nu poate să trăiască, să spun aşa, doar uman sau doar real. Trebuie să existe o combinaţie între cele două şi mereu am considerat că Biologia mă va ajuta să înţeleg fizic ce se întâmplă cu oamenii şi cum funcţionează, pe când Limba română mă va ajuta să înţeleg psihic sufletul oamenilor. Ştiind atât Biologie, cât şi Română, aş putea să găsesc echilibrul dintre cele două şi să studiez mult mai bine neuroştiinţele, care mă atrag pe moment şi în domeniul cărora sper să şi profesez. Biologia şi Româna sunt două poveşti separate care se intersectează şi îmi sunt amândouă la fel de dragi’, mărturiseşte adolescenta.
Le este profund recunoscătoare părinţilor, care i-au fost mereu alături şi i-au oferit sprijin. Când vine vorba de modele, se gândeşte fără ezitare la toţi profesorii care au avut un rol determinant în devenirea sa.
‘Biologia am descoperit-o datorită doamnei profesor din gimnaziu, Simona Ţarălungă, şi n-o să uit niciodată primele ore de pregătire. Eram un copil care nu prea ştia ce este Biologia, ce sunt acelea grile, că trebuie să învăţ din mai multe manuale. Consider că ea m-a iniţiat pe drumul acestei ştiinţe şi îi sunt foarte recunoscătoare. În prezent, nu am cuvinte pentru a-mi arăta recunoştinţa faţă de doamna mea profesoară din liceu, Gianina Romaşcu. Încă din clasa a IX-a ne-a pregătit pe toţi cu foarte multă dedicaţie. Este un profesor cum nu am mai întâlnit, un profesor foarte dedicat. Şi nu o spun pentru că este profesoara mea şi pentru că m-a ajutat să obţin aceste rezultate, dar ştiu la câte ore de pregătire am fost alături de dumneaei şi în vacanţă, la câte mesaje mi-a răspuns când aveam nelămuriri. Mereu a fost acolo pentru mine, înainte de fiecare concurs, de fiecare etapă, mereu cu un cuvânt bun, mereu gata să ne ajute cu orice materiale, mereu cu explicaţii în plus, mereu oferind mai mult decât mi-aş fi putut imagina eu că se poate de la un profesor. Cred că mi-a plăcut într-atât de mult Biologia şi datorită ei. M-a ajutat să descopăr frumuseţea fiecărei ramuri. Mulţi copii din liceu spun că nu le place genetica sau că nu prea le place nici biologia vegetală, mai ales că pentru Medicină le trebuie doar Anatomia. Eu iubesc genetica şi biologia vegetală. Când merg pe stradă după atâta pregătire, am ajuns să văd altfel frunzele, să recunosc copacii şi florile şi parcă văd cu alţi ochi lumea datorită Biologiei. Indiferent ce-ar fi să fac la olimpiadă anul acesta sau anul viitor, pentru mine e important că am avut şansa de a avea alături un astfel de profesor’, arată Andra Parfene.
La fel de recunoscătoare îi este profesoarei sale de Limba română din liceu, care îi este foarte apropiată şi despre care spune că a ajutat-o să se descopere ca om.
‘La Română, în liceu îi datorez multe doamnei Mihaela Doroftei, cea care a mers cu lotul la Naţională. Datorită ei am descoperit o nouă formă a Limbii şi literaturii române. Ştiam deja ce presupune olimpiada, ştiam ce trebuie să fac. Ştiam că trebuie să îmi îmbunătăţesc scrisul şi să citesc. Orice olimpic la o materie umanistă ştie că asta este baza, dar când întâlneşti un profesor care ştie să te asculte, care ştie ce explicaţii să-ţi dea, ştie să-ţi zâmbească şi să te facă şi pe tine să zâmbeşti, este altceva. Alături de doamna Doroftei simt că m-am redescoperit. Olimpiada de Română este şi prima la care am participat la o fază naţională, prima la care am obţinut un premiu şi rămâne olimpiada mea de suflet. Doamna Doroftei mi-a fost alături pe scenă, la primul meu premiu, am străbătut ţara împreună, iar acestea rămân amintiri de neuitat. Felul meu de a fi ca om i se datorează şi dumneaei. Le sunt profund recunoscătoare profesorilor mei din gimnaziu şi din liceu şi le mulţumesc din tot sufletul’, afirmă Andra.
Cei care privesc din exterior îi spun mereu că ce face ea e greu şi că nu oricine poate avea astfel de realizări, iar Andra nu le răspunde că e uşor. Ştie că nu e simplu, a învăţat de mică faptul că performanţa cere muncă, disciplină, rigoare, dar, mai presus de toate, pasiune. Deşi învaţă mult, are timp şi pentru micile sale plăceri. E implicată în acţiuni de voluntariat. Ascultă muzică, aproape orice gen, de la muzică clasică la rock sau muzică veche. Consideră că e bine să asculţi din toate genurile, chiar dacă pe unele nu le ai aproape de suflet, fiindcă e important să ştii câte puţin din toate, iar în caz că întâlneşti oameni pasionaţi de anumite stiluri pe care tu nu le preferi trebuie ‘să ai ce discuta’ cu ei. Îi mai plac plimbările în natură, fotografia şi editatul pozelor. Este atentă cu timpul ei, chiar şi cu timpul de somn şi susţine că foarte important este să păstrezi un echilibru în toate, deşi înaintea concursurilor importante recunoaşte că mai taie câte o oră din programul de odihnă şi mai suplimentează cantitatea de dulciuri.
‘Este preconcepţia aceasta că, dacă mergi la olimpiade, eşti acel copil care se închide în casă şi stă doar cu cărţile pe masă, ceea ce nu este adevărat. Chiar dacă s-ar întâmpla lucrul acesta, tot n-ai reuşi să înveţi destul. E important să existe un echilibru între viaţa socială şi studiu, pentru că olimpiada se va termina, vei ajunge la facultate şi dacă nu ştii să creezi relaţii, să te descurci, degeaba ai fost la atâtea olimpiade. Eu, de exemplu, am învăţat foarte mult pentru olimpiade în clasa a X-a, însă am fost implicată şi în voluntariate, am prieteni olimpici cu care am ţinut legătura. Este important să existe şi o viaţă sănătoasă pe lângă studiu. Ce văd că se neglijează foarte mult este somnul. Oricât de tentant ar fi să spui că într-o noapte dormi mai puţin şi reuşeşti să înveţi, nu reuşeşti să înveţi. Este o iluzie. Nimeni nu reuşeşte să înveţe cu somn puţin, trebuie să existe un echilibru în toate. Trebuie să ai un regim de viaţă bun, să fii psihic cât mai echilibrat. Este greu. Este foarte multă muncă, îţi trebuie foarte multă dedicaţie şi trebuie să-ţi placă ceea ce faci, pentru că degeaba mergi la o olimpiadă, la un concurs sau te pregăteşti pentru admiterea la o facultate dacă nu-ţi place, pentru că vei petrece mult timp învăţând ca să-ţi atingi scopul şi dacă nu-ţi place ceea ce studiezi, dacă ţie nu-ţi aduce bucurie ceea ce faci, totul este în zadar’, crede eleva.
Pandemia nu a speriat-o iniţial, deoarece, fiind oricum o persoană mai retrasă, a considerat-o o oportunitate pentru studiu. Analizând apoi ceea ce s-a petrecut cât a fost nevoită să stea în casă, este de părere că pandemia, pe lângă faptul că i-a răpit şansa de a participa la prima sa naţională, cea de Franceză, i-a ‘predat’ o lecţie importantă.
‘Eu sunt o persoană introvertită şi, când am aflat că o să stau acasă, primul gând a fost că o să am timp să învăţ. Apoi, perioada de stat acasă s-a prelungit şi m-am gândit că o să am mai mult timp pentru studiu. O perioadă eu credeam că o să ne întoarcem la şcoală, deci nu a fost iniţial un şoc atât de mare pentru mine. După ce s-a terminat pandemia m-am gândit că am intrat la liceu la profilul pe care mi l-am dorit, am luat o notă foarte mare la examen, nu m-a afectat în nicio măsură acea perioadă. Însă, deşi am învăţat foarte multe din pandemie şi chiar dacă nu am mai participat la olimpiade, am învăţat multe lucruri despre mine, am conştientizat că au existat şi anumite aspecte negative. Nu recomand statul prea mult în casă şi eu chiar sunt o persoană destul de retrasă. Oricât de tentant ar fi să credem că e bine să stăm în casă, este important să ieşim, să avem prieteni, să ne plimbăm, să stăm în natură, să ne bucurăm de lumina soarelui, chiar dacă poate părea un clişeu. Viaţa trebuie admirată aşa cum e şi din casă şi din afară’, admite Andra.
În dialogul cu Andra nu există nicio notă stridentă, deşi realizările sale deloc neglijabile ar putea-o îndreptăţi să creadă că deţine chei pe care alţii nu le au. Nu-i condamnă pe tinerii care se gândesc în principal la câştigurile materiale atunci când se orientează către o profesie şi susţine că e în firea oamenilor să fie pragmatici. Crede însă că nu e bine ca tinerii să gândească doar din punct de vedere material, deoarece există riscul ca la un anumit moment să-şi dea seama că fac ceva ce nu le place, doar de dragul banilor. Este de părere că e important ca cei care îşi caută calea să fie realişti, pragmatici în limite normale şi orientaţi nu doar după ‘valori trecătoare’.
Vrea să urmeze facultatea în România, considerând o mare oportunitate faptul că poate învăţa bazele Medicinei în limba sa. Însă îşi doreşte ca, începând cu anii mari de facultate şi în Rezidenţiat, să poată pleca în schimburi de experienţă, să studieze, să facă practică în afară, să vadă cum funcţionează alte sisteme, să călătorească, să participe la congrese, să cunoască oameni, pentru ca mai apoi să se reîntoarcă în România pentru a profesa.
Prin performanţele sale, Andra face ceva pentru ţară şi, cu toate că România a mai ‘necăjit-o’ din când în când, nu e ‘supărată’ pe ea. Vrea doar să o schimbe pe ici pe colo, cât îi va sta în putere, şi susţine cu tărie că tinerii pot face asta.
‘Poate acum câţiva ani aş fi spus că vreau să plec, că nu vreau să am nimic de-a face cu ţara, că totul e rău, că e greu să te faci remarcat în orice domeniu. Există probleme şi pare că unele se agravează de la un an la altul, dar dacă am pleca cu toţii nu s-ar rezolva nimic. Nu trebuie trăit nici într-o lume ideală. Sunt probleme, însă trebuie să le înfruntăm. Eu vreau să rămân în România şi vreau să fac şi nişte schimbări. De-a lungul timpului ţara m-a ajutat foarte mult, dar am simţit şi că uneori a fost împotriva mea. Fac parte din prima generaţie care a avut clasa pregătitoare. La acel moment nu era o mare problemă, dar în clasa a VIII-a s-a schimbat examenul de Evaluare Naţională, era şi al doilea an după pandemie. Simţeam permanent un haos în educaţie. În fiecare an a fost câte o problemă cu manualele. A fost destul de complicat şi mă simţeam mereu stresată. Nu ştiam niciodată ce o să se întâmple, nu ştiam dacă vreau să dau la o facultate, cum va fi admiterea, cum va fi examenul de Bacalaureat. Sunt lucruri care nu funcţionează, însă, dacă ne-am concentra numai pe aspectele negative, ar trebui să nu mai rămână nimeni aici”, spune tânăra.
Dacă noi nu rămânem să schimbăm ceva, atunci cine? – se întreabă Andra.
”Mulţi dintre adulţi trăiesc în resemnare, copiii sunt prea mici. Atunci, rămânem noi. Evident, este o luptă lungă, de durată şi rezultatele nu vor veni imediat şi vor fi momente în care fiecare dintre noi va fi frustrat, foarte frustrat. Tentaţia de a pleca în străinătate este mare. E bine să plecăm în străinătate să învăţăm ce este bun acolo şi să vedem ce nu merge acolo, ca să nu aplicăm la noi. S-a observat de-a lungul istoriei tendinţa românilor de a se inspira din străinătate, însă de a lua totul ca fiind bun. Avem tendinţa de a idealiza Occidentul şi de a lua totul de la ei, pe când şi ei fac foarte multe greşeli. E bine să trecem totul prin filtrul nostru cultural, pentru că noi suntem o cultură mult diferită faţă de cea din Occident, fie că vrem să acceptăm, fie că nu. E important să valorificăm toate resursele pe care le avem. Ce avem bun acum, fie el şi puţin, îl valorificăm. Putem să plecăm în străinătate să învăţăm, dar e esenţial să nu uităm ce avem acasă’, este de părere Andra Parfene.
