Cristoiu: Autopropunerea lui Iohannis la NATO, ca „fata cea urâtă de la bal care ţipă că pe ea nu o ia nimeni la dans”

„Marți, 12 martie 2024, printr-o Declarație solemnă, cu vădite note de Mesaj către națiune, Klaus Iohannis a anunțat c-a decis să intre în competiția pentru funcția de secretar general NATO. La o simplă analiză de text a acestei Declarații sare în ochi ambiguitatea propoziției: „Am decis să intru în competiție pentru  funcția de Secretar General NATO”, scrie, pe site-ul canal33.ro, jurnalistul Ion Cristoiu.

„Istoria NATO de pînă acum dovedește că în ce privește desemnarea secretarului general nu există o competiție în genul celei sugerate de președintele României.

Așa cum lasă să se înțeleagă Klaus Iohannis,  pentru șefia NATO se desfășoară un concurs public, la care se înscrie cine vrea. Tinerii de la multinaționale ar folosi termenul,  a aplica. Așadar, potrivit lui Klaus Iohannis NATO a anunțat scoaterea la concurs a postului de secretar general, o dată cu publicarea datelor privind concursul, între ce date se aplică pentru post, ce trebuie să conțină dosarul, cine face parte din Comisia de concurs și în ce constau probele.

Istoria NATO de pînă acum ne confirmă Statutul organizației. Numirea (nu alegerea) se face prin  ”consultări diplomatice  informale  între țările membre, care propun candidați pentru post. ”

Formula a fost folosită în cazul desemnării de către 20 de state în frunte cu marile puteri militare ale NATO a lui Mark Rutte. E limpede că înainte ca America să anunțe numele lui Mark Rutte au fost consultări cu Anglia, Franța, Germania, țările care contează în NATO. Au fost  și alte propuneri? Nu știm, pentru  că  totul se desfășoară discret. Dacă da, România n-a propus pe nimeni, o dată  ce doar acum, după ce marile puteri militare au anunțat că optează pentru Mark Rutte, Klaus Iohannis ne  anunță că se înscrie și el. Cum s-a ajuns la Mark Rutte? Ziarele occidentale au scris, din surse guvernamentale, că Mark Rutte a fost contactat de americani pentru a fi întrebat dacă e de acord să fie secretar general NATO. Nu știu dacă așa s-a întîmplat. Poate că Mark Rutte s-a oferit într-o discuție discretă cu Joe Biden sau cu conducerea Pentagonului. Sigur e că Mark Rutte n-a fost desemnat în urma unui concurs public așa cum sugerează Klaus Iohannis că se desfășoară procesul de numire a secretarului general NATO.

Să admitem însă că președintele României s-a referit la intrarea sa în competiția secretă. Altfel spus ne-a anunțat c-a luat legătura cu americanii, cu englezii, cu francezii, cu germanii și le-a spus că el ar vrea să fie secretar general NATO.

Ipoteza ridică mai multe întrebări:

a) De ce n-a făcut asta înainte ca 20 de state să se pronunțe pentru NATO? Avea alt job (la UE), nu-l mai primește și atunci s-a decis să încerce cu cel de șef al NATO?

b) De ce era nevoie să ne anunțe că s-a decis să intre în competiție?

Mark Rutte n-a anunțat că va intra în competiție. N-a anunțat nici cînd a fost desemnat. Cei care l-au numit au anunțat. De ce în cazul lui Klaus Iohannis trebuie să știe o lume întreagă că el trage sfori să ajungă secretar general NATO?

c) Statutul spune că nu există nici o competiție, nu numai publică, dar nici secretă. În cazul lui Rutte nu s-a invocat o clipă existența unor competitori, pe care el i-a învins.

Am consacrat atîta spațiu analizei acestei sintagme, pentru că astfel putem găsi o explicație gestului incredibil al lui Klaus Iohannis de a anunța public faptul că s-a decis să intre în competiție. Toată lumea a exploatat anunțul din perspectiva șanselor de a fi desemnat secretar general NATO. E o analiză din start greșită.

Anunțul lui Klaus Iohannis nu dezvăluie înscrierea într-o competiție.

Dacă președintele ar fi vrut să se înscrie nu era nevoie de un anunț public.  Nu era nevoie și mai ales nu corespundea statului NATO, care cere discreție. Nu cred că în România i-ar fi reproșat cineva că nu ne-a spus că e în competiție.

Gestul lui Klaus Iohannis poate fi înțeles ca un anunț că și el există, că și el trebuie luat în seamă.

Nu mai departe în 7 februarie 2024 la o conferință de presă la Strasbourg,  Klaus Iohannis critica UE pentru că Estul nu e reprezentat la nivel de șefii.

Marți după-amiază, Klaus Iohannis a criticat NATO că nu ia în seamă Estul conferindu-i  lui șefia Organizației.

Putem crede că Klaus Iohannis a vrut să atragă atenția în chip public că el, ca reprezentant al Estului, trebuie să primească o șefie. Planul dat publicității stîrnește rîsul. Nu pentru c-ar fi o sumă de clișee, ci pentru că secretarul general NATO n-are cum să impună o revoluție în NATO.

Klaus Iohannis l-a dat publicității pentru a semnala că el are un Proiect. Nu numai pentru NATO, dar și pentru orice altă funcție de nivel european.

Pînă la urma declarația de marți seamănă cu strigătul disperat al unei fete din bal pe care n-o ia nimeni la dans: Sunt și eu aici!”, scrie Cristoiu.

Articolul Cristoiu: Autopropunerea lui Iohannis la NATO, ca „fata cea urâtă de la bal care ţipă că pe ea nu o ia nimeni la dans” apare prima dată în Ecopolitic.