„Aflat într-un blocaj maniacal de a-şi găsi o dregătorie internaţională, Iohannis pare dispus să dea oricât, orice și oricui, pe ultima sută de metri, să supraliciteze tot pentru a prinde avionul spre Vest”, scrie jurnalistul Ionuţ Cristache

„Printre discuțiile strategice despre apărarea Ucrainei și prioritățile aliaților în Marea Neagră, Klaus Iohannis a strecurat, în bilaterala cu Joe Biden și un bilețel cu mica lui problemă! Viitorul loc de muncă! „Am decis să continuăm dialogul” a răspuns Klaus Iohannis, întrebat fiind dacă are susținerea președintelui Biden, pentru șefia NATO. Un fel de „te pupă unchiu’ Joe, dar nu se poate!”. Învârtindu-și obsesiv-compulsiv verigheta, nu a oferit și alte detalii cu privire la discuția care a ținut mai degrabă de sfera preocupărilor personale decât de interesul României”, scrie, jurnalistul Ionuţ Cristache pe site-ul canal33.ro.

„Werner pare că a exasperat pe toată lumea cu grija lui! Pe noi, românii, în mod sigur. După tot misecuvenismul practicat cu nerușinare în  anii care au trecut, pe banii noștri, aflăm, la final de mandat, că țara asta prăpădită mai are încă o obligație față de el!  Să-i găsească de muncă! Impropriu spus muncă, mai ales în același context cu Iohannis. O dregătorie, dacă ar fi să fim corecți cu semantica și cu profilul personajului.

Cred că noi toți am fi mai liniștiti dacă la orizont s-ar întrezări ceva sigur pentru Iohannis! Să-l știm plecat probabil ar fi cea mai mare ușurare! Am simți că după o boală grea, în sfârșit, infecția părăsește corpul! Cred că și Iohannis de abia așteaptă să scape de noi! Și el ar fi mai relaxat (dacă poate exista grad de comparație când vine vorba de el) dacă ar avea garanția că va fi extras de aici și plantat într-o demnitate cu măcar același nivel de confort și beneficii ca până acum!

Blocajul maniacal pe care-l manifestă de câteva luni în raport cu NATO ridică serioase semne de întrebare, inclusiv prin marile cancelarii occidentale! Avantajul este că ele își permit să-l ignore! Îi mai dau câte-o tinichea și-l trimit la plimbare! Problema noastră e că se întoarce încă acasă! În România! De aici, de la butoanele puterii pe care încă le stăpânește, omul pare dispus să dea oricât, orice și oricui, pe ultima sută de metri! Să supraliciteze tot pentru a prinde avionul spre Vest.

Pare în sevrajul gamblerului care merge all-in cu o mâna moartă, doar pentru că nu mai are nimic de pierdut. Doar că în mâna lui stă încă România. Dacă aș fi guvern, aș sta cu ochii pe el ca pe butelie. Dacă aș fi șef de serviciu, la fel. Probabil că și de asta nici nu a pus un director civil la SRI.  Raportarea generalilor vine direct la el, fără filtru. Eventualele derapaje de putere sunt trecute cu vederea de ierarhia militară. Dacă aș fi doamna de serviciu de la Cotroceni, aș sta cu ochii pe veselă, draperii și covoare! Omul chiar nu pare dispus să plece cu mâna goală!

Povestea cu sistemul Patriot pe care se gândește să-l doneze Ucrainei e chiar o miză uriașă, pe final de mandat! 1 miliard de euro dintr-un foc. În condițiile în care Polonia a zis că nu dă, nu are de unde. Grecia refuză ferm. La fel și Spania. România? România, împovărată de datorii, adusă la fundul sacului de „guvernele mele” și branșată la perfuziile finanțelor externe ca să supraviețuiască, de unde să-și permită  astfel de filantropii militare? Știe Werner! Și doar el!

În timp ce-și plimba papionul prin Washington, la București, Ciolacu și Ciucă dădeau din colț în colț, întrebați de Patriot. Dovadă că nu a existat o discuție prealabilă cu Iohannis. Nu s-a ostenit să-i informeze de tema și de discuțiile de pe agenda cu Biden. Încă o mărturie că nu există o minimă coordonare între Comandantul Suprem al Armatei, al doilea om în stat, fost Șef de Stat Major, Premierul țării și Ministrul Apărării.

Iohannis a trecut tot sub tăcere! A privatizat tot! Inclusiv relațiile instituționale. Orice inițiativă strategică și orice decizie. Probabil că va face o ședință CSAT la revenirea în țară, de ochii lumii, pentru a bifa o formalitate și pentru a-i anunța ce a decis! Va îndrăzni să i se opună cineva?

Vizita în SUA ne-a arătat că sigur nu va fi la NATO, mai ales după ce unchiu’ Joe i-a indicat ușa Biroului Oval după mai puțin de 15 minute! Dar dacă l-a trimis spre o ușă mai mică? La Comisie sau la Consiliu? Dacă o luminiță se va aprinde totuși la capătul celor 10 ani, care va fi costul ei, de fapt? Sigur, noi vom plăti, așa cum am tot plătit, dar chiar nu merităm să știm?

Și mai important decât costul angajării, va fi semnalul pe care o asemenea recompensă l-ar da pentru generații viitoare de politicieni dâmbovițeni! „Faceți ca Iohannis și vă veți primi răsplata”! Un astfel de gest va ucide orice formă de voință politică, de minim joc democratic pe mai departe, de minimă independență diplomatică, de ce vreți dumneavoastră.

Moștenirea Iohannis, se va transforma din rușine, în model de urmat. Toți care vor veni după el vor trăi cu imaginea slugii răsplătite întipărită în minte, cu gândul recompensei la capătul obedienței lor! Și asta poate fi chiar mai păgubos pentru noi, decât un ultim tun de un miliard! Până la urmă, într-o țară fără patrioți, ce mai contează că rămânem fără un Patriot!”, scrie Cristache.

Articolul „Aflat într-un blocaj maniacal de a-şi găsi o dregătorie internaţională, Iohannis pare dispus să dea oricât, orice și oricui, pe ultima sută de metri, să supraliciteze tot pentru a prinde avionul spre Vest”, scrie jurnalistul Ionuţ Cristache apare prima dată în Ecopolitic.