„Aproape nimeni nu a înțeles ce muscă l-a pișcat pe președintele francez Emmanuel Macron să dizolve Parlamentul în seara anunțării rezultatelor la alegerile europarlamentare. Prima și cea mai importantă victimă este chiar partidul prezidențial, Renaissance, care riscă să se trezească înjumătățit în Parlament pe 7 iulie”, scrie, pe solidnews.ro, analistul de politică externă Petru Romoşan.
„În cea mai mare viteză s-au constituit celelalte două blocuri politice care își vor disputa întâietatea în noul Parlament: Le Rassemblement Național plus o parte din Les Republicains (conservatori, urmașii lui Charles de Gaulles) conduși de președintele lor ales, Eric Ciotti și câțiva lideri din Reconquette a lui Eric Zemmour, între care trei eurodeputați conduși de Marion Marechal, nepoata lui Marin Le Pen (RN), pe de o parte, și la stânga Noul Front Popular (în amintirea lui Léon Blum din anii ‘30!). Sondajul Elabe pentru BFMTV și La Tribune Dimanche a stabilit că RN (Marine Le Pen și Jordan Bardela) ar putea obține 31 % în primul tur. Larga coaliție de stânga, Noul Front Popular (Parti Socialiste, împreună cu Place Publique, Les Ecologistes, La France insoumise, Generation-s, Gauche republicaine et socialiste, Nouveau Parti anticapitaliste, Gauche ecosocialiste, Parti comuniste francais etc) ar obține 28 %. Iar partidul macronist 18 %. În aceste condiții e destul de probabil că nu va putea rezulta nici o majoritate stabilă în noul prlament.
Dar de ce și-a făcut harakiri Emmanuel Macron, de ce a procedat la un adevărat suicid politic? „În ce mă privește, iau în considerare ipoteza după care nu e Emmanuel Macron cel care a luat această decizie, ci investitorii care l-au plasat la Elisées. Problematica lor nu e să-l facă să dureze pe actualul președinte. El e complet demonetizat. Ci de a-l lansa pe următorul: un succesor capabil să continue aceeași politică în vremea ce ține un alt discurs. Ajuns la putere el va urmări aceeași operă în detrimentul francezilor. Deja, alegerile europene au permis testarea lui Raphael Glucksmann.” (Thierry Meyssan, La France au changement d’ere, www.voltairenet.org, 8 iunie 2024).
Cel care ar fi pregătit să-l înlocuiască pe Emmanuel Macron ar fi Raphael Glucksmann. Raphael Glucksmann a condus la europarlamentare lista PS-PP (Parti Socialiste – Place Publique) și a câștigat pentru a doua oară un mandat de eurodeputat. Raphael Glucksmann este fiul celebrului „nou filosof” André Glucksmann și, pe linie maternă, nepotul cunoscutei Jeannette Colombel, ex-stalinistă, prietena lui Jean Paul Sartre, Michel Foucault și Gilles Deleuze. Lumea bună a filosofiei! A fost căsătorit și are un copil cu Eka Zgouladze, ministrul de Interne a lui Mihail Saakașvili în Georgia, iar actualmente trăiește și are un copil cu Léa Salamé, o celebră jurnalistă de televiziune de origine armeano-libaneză. Raphael Glucksmann e un campion al federalizării Europei. (vezi Thierry Meyssan, op. cit.).
„Perioada care se anunță este una a haosului. Par să se înfrunte trei forțe politice dar niciuna nu oferă analiza situației: Franța este blocată. Mai bine trăiești din alocații decât să lucrezi pentru un salariu mic. Datoria publică se ridică la 3 101 miliarde de euro la sfârșitul anului 2023. Administrațiile costă foarte scump, dar oferă servicii de proastă calitate. Armatele nu ar ține trei zile în fața Rusiei. Poliția e depășită în colonii, în Noua Caledonie și în Mayotte și se abține să intre în anumite cartiere în metropolă. Justiției îi ia ani ca să judece o crimă și pușcăriile sunt suprapopulate, câteodată la mai mult de 250 % pentru cele pentru bărbați. Numeroși elevi, titulari ai unui bacalaureat, pot descifra un text dar nu pot să citească o carte. Personalul spitalicesc își petrece o treime din timp să completeze formulare și nu mai are timp să se ocupe de pacienți. Fraudele, mai ales în ce privește securitatea socială și impozitele, par să atingă recorduri. Vânzarea ilegală de drog joacă un rol atât de important economic (în jur de 3 miliarde de euro) încât ea este inclusă în calcul PIB. Inegalitățile sunt de o asemenea amploare încât 3 milioane de francezi (4,25 % din populație) sunt milionari în dolari, în timp ce o treime din francezi trăiește cu mai puțin de 100 de euro începând cu data de 10 ale lunii” (Thierry Meyssan, op. cit.)
„Noi spunem trei forțe: Uniunea dreptelor în jurul lui Rassemblement Național, prezervarea sistemului în jurul lui Macron și Frontul Popular care pregătește o eră Glucksmann.
[…]
Niciuna dintre aceste trei coaliții nu propune să adapteze regulile jocului la exigențele epocii. Toți militanții lor, dezorientați, se agață de câteva idei care nu mai corespund epocii sau de credințe pe care nu le împart cu majoritatea cetățenilor.
[…]
Diviziunea celor trei blocuri corespunde ofertei electorale și nu clivajelor reale. Fiecare produce publicități tematice, nu analiza crizei de civilizație și încă mai puțin un răspuns la aceasta.
[…]
Perioada de tranziție va fi probabil lungă.”
(Thierry Meyssan, op. cit.)
Alegerile din România nu par cu nimic diferite de cele din Franța din 30 iunie și din 7 iulie 2024. Aceste alegeri din Franța nu vor aduce clarificări, dimpotrivă se va instala haosul care se va extinde la toată Uniunea Europeană. Un haos care poate să dureze”, scrie Romoşan.
Articolul „Franţa dă startul haosului politic în UE; nimeni nu a înțeles ce muscă l-a pișcat pe Macron ca să dizolve Parlamentul în seara anunțării rezultatelor la alegerile europarlamentare”, scrie analistul de politică externă Petru Romoşan apare prima dată în Ecopolitic.
Sursa: Ecopolitic.ro
