România se află încercuită din punctul de vedere al politicii externe, scrie fostul ministru de externe, Adrian Severin, într-un articol din Cotidianul. Severin notează că România se află, din punct de vedere politic, într-o situație în care și-a ostilizat majoritatea vecinilor, prin „declarații sfidătoare”.
În opoziție, Viktor Orban și Ungaria creează punți cu ceilalți vecini, dar și cu marile puteri.
„Ceea ce aduce acum Viktor Orban și nimeni nu poate refuza, nu este un plan de pace care să fie obiect de negociere, ci un canal de comunicare indispensabil pentru negocierea păcii, indiferent cum va arăta aceasta. Iată o ofertă maghiară de nerefuzat. Prin ea, premierul Orban și Ungaria se profilează cel puțin ca lideri regionali, dacă nu și ca actori cu relevanță globală, în măsura în care crizele din regiunea căreia atât Ungaria cât și România îi aparțin au, după cum s-a dovedit, un impact global.
Să adăugăm la aceasta că Ungaria, trecând peste conflictele sale ereditare cu Serbia, a creat un triunghi strategic Budapesta-Belgrad-Moscova, care îi face pe români să se întrebe dacă celebra vorbă a lui Nicolae Iorga, potrivit căreia singurii vecini buni ai României sunt Serbia și Marea Neagră, mai este valabilă.
Apropo de vecinătatea Mării Neagre, acolo se întâlnesc și nu ca inamici, Rusia și Turcia, două țări cu care Ungaria a realizat o solidaritate de interese strategice. Budapesta, fost pașalâc otoman și victimă a geopoliticii sovietice, a construit o relație strategică nu doar cu Rusia, ci și cu Turcia, ajungând să fie și membru observator în Comunitatea Statelor Turcice, patronată de Președintele Erdogan, în contextul orientării sale neo-otomane și americano-sceptice. În cadrul NATO, Ungaria poate părea o muscă, dar Turcia este un vultur și când musca și vulturul se aliază pentru că interesele lor strategice astfel cum au știut să și le definească, sunt congruente, greu le mai poate sta în față claponul euro-atlantic.
Acestei relații maghiaro-turce, bazată pe comuniunea de interese strategice, România îi opune retorica pășunistă a domnilor Ciolacu și Ciucă, două personaje tragi-comice împinse de statul subteran la guvernarea unei țări despre care nu mai suntem siguri că există ca entitate suverană.
Să privim așadar harta: Rusia, Turcia, Serbia, Ungaria, cu toții vecini ai României, din spatele cărora răsare China ca superputere globală la vederea căreia lumea tremură tot mai tare, confirmând predicția lui Napoleon, au politici externe diametral opuse celei a României. Asemenea armatei române din al Doilea Război Mondial, care în luptă cu Armata Roșie, potrivit presei oficiale, ataca cu succes la nord, la sud, la est și la vest, oferind ocazia unui observator perspicace să constate că asta o dovedește a fi încercuită, și politica externă românească (întrucât de armată românească nu mai putem vorbi) aruncă declarații sfidătoare către toți vecinii, așteptând ca americanii să vină și să o scoată din încercuire.
Ca și rândul trecut, americanii nu vor veni. Cel mult vor veni corporațiile americane și nu pentru a ne apăra de ruși, unguri și mai știu eu de cine, ci pentru a vedea ce averi ne-au mai rămas și pot fi „adăpostite” în băncile lor. Asta până când vor constata că și noi am fluierat în biserică, sfidând „ilegal, nejustificat și neprovocat” „ordinea internațională bazată pe reguli”, și ni le vor confisca pentru a le folosi „în sprijinul” unei alte Ucraine, creată în laboratoarele oculte ale geopoliticii americane și pusă să cumpere cu banii noștri armele produse de complexul militar-industrial american”, a scris Severin.
Fostul ministru de externe subliniază că pacea este cel mai important subiect al alegerilor și că singurul candidat care merită susținut este cel care va oferi garanții că România nu va fi implicată în război.
„Pentru a scăpa de creditorii cei mai mari și mai aprigi, care sunt cei ruși și chinezi, SUA are nevoie de un război cu Rusia și China, sub pretextul și în contextul căruia, în loc să își plătească datoria (ceea ce, fie obligând la abandonarea formală a poziției de superputere globală este de neconceput pentru oligarhia ocultă care conduce SUA, fie impunând strângerea curelei cetățeanului american până la ultima gaură va provoca o imensă revoltă internă ori chiar un război civil), o vor anula prin confiscarea activelor ruse și chineze cu titlu de sancțiune pentru agresiunile lor „ilegale, nejustificate și neprovocate” din Marea Neagră și Marea Chinei, agresiuni care, desigur, spre deosebire de „bombardamentele umanitare” din fosta Iugoslavie sau de „loviturile preventive” din Irak, violează „ordinea internațională bazată pe reguli”… atlanticiste (sic!). Or, numai o UE supusă și lipsită de autonomie strategică poate ajuta Washingtonul să îl poarte, fără a-și asuma riscurile unei implicări militare directe. Mai sunt desigur minți lucide pe malurile Potomacului care, după experiențele din Vietnam, Somalia, Irak, Afganistan, Libia și Siria, înțeleg că este mult mai prudent pentru brava armată americană să lupte prin interpuși.
Un astfel de interpus, în curs de epuizare, este Ucraina. După el, un altul foarte potrivit pare a fi România.
Iată de ce miza viitoarelor alegeri parlamentare și prezidențiale din România este una singură: pacea. Nu salarii, nu pensii, nu locuri de muncă, nu autostrăzi, nu investiții, ci pacea. Fără pace nici una dintre celelalte teme nu mai are relevanță, căci războiul va ucide perspectiva oricăror promisiuni sau proiecte legate de ele. Personalitatea sau partidul care vor oferi garanții, nu că vor aduce pacea în Europa (asta este mult prea greu), ci că vor ține România în afara războiului sunt singurele care merită a fi susținute”, a notat Severin.
Articolul Adrian Severin: Ciolacu și Ciucă, două personaje tragi-comice împinse de statul subteran la guvernarea unei țări despre care nu mai suntem siguri că există ca entitate suverană; România se află încercuită din punct de vedere al politicii externe, și-a ostilizat majoritatea vecinilor, prin „declarații sfidătoare”, în opoziție, Viktor Orban și Ungaria creează punți cu ceilalți vecini, dar și cu marile puteri apare prima dată în Ecopolitic.
Sursa: Ecopolitic.ro
