Cozmin Guşă: „Judo este, pe fond, o luptă! Când pleci la luptă, ce faci, nu te închini? Să fie interzis să-ţi faci semnul Sfintei Cruci doar pentru că deranjează Occidentul colectiv este cea mai mare mizerie”

„Federația Internațională de Judo, condusă de către fostul român, azi cetățean austriac, Marius Vizer, se află în centrul unui scandal mediatizat în plan mondial, deoarece sârbul Nemanja Majdov, campion mondial și patriot ortodox, acuză că a fost eliminat de la olimpiadă printr-un arbitraj incorect, iar acum, zilele astea, suspendat în mod nedrept pentru o durată de 5 luni deoarece și-a făcut semnul crucii ortodoxe. Majdov este antrenat de către tatăl său, este un sportiv excepțional; îi cunosc pe amândoi încă de acum vreo 15 ani, când Nemanja lupta la cadeți, mai ales că lupta și pe categoria tânărului patron, domnul Andrei Gușă, cu care în acea vreme mă deplasam la competițiile internaționale, unde participa și el în calitate de campion al României la cadeți”, scrie, pe solidnews.ro, analistul politic Cozmin Guşă.

„Nu doar pentru că această știre face înconjurul Planetei, sugerând o persecuție religioasă, dar și pentru că sunt încă președintele Federației Române de Judo, iar arbitra de pe tatami e românca Ioana Babiuc, vreau să aduc câteva lămuriri pentru publicul interesat; dar, mai întâi, vă rog să-l ascultați, într-o scurtă sinteză a arbitrajului de la Paris, pe Marius Jeberean, în mod cert cel mai experimentat arbitru internațional român. El precizează detaliile tehnice ale incidentului de la olimpiadă:

„Mă numesc Marius Jeberean. Sunt directorul Comisiei Tehnice a Colegiului Arbitrilor de Judo din cadrul Federației Române de Judo. În legătură cu decizia pentru acordarea celui de-al treilea avertisment, care a dus la descalificarea sportivului Nemanja Majdov din Serbia, în întâlnirea cu grecul Tselidis, de la Jocurile Olimpice de la Paris, în cadrul categoriei 90 de kg, decizia arbitrului a fost conformă cu regulamentul IJF. Ruperea prizei cu ambele mâini, după care nu mai există contact cu adversarul, făcând pasul înapoi sau lateral, se penalizează. Totuși, consider că arbitrul nu este polițist și trebuie să vadă meciurile în ansamblu. Sportivul sârb a fost tot meciul pozitiv, neevitând lupta. Erau doi adversari foarte valoroși, dovadă că grecul a obținut locul trei la aceste Jocuri Olimpice. În aceste situații se luptă mult pentru priză, încercând să-și creeze fiecare o poziție cât mai bună pentru a ataca. După ce sportivul sârb a rupt priza făcând un pas înapoi, imediat a pășit spre adversar să ia priza din nou, ceea ce denotă că nu era pasiv sau evita lupta. Sunt și alte situații întâlnite în timpul luptelor când ar putea fi penalizat unul dintre sportivi, dar se lasă lupta să continue pentru a putea face o delimitare mai clară a câștigătorului. Revenind la situația despre care discutam, decizia nu a luat-o arbitrul de pe saltea. Ea a fost dată de la masa directorilor comisiei de arbitraj, care au video control.”

L-ați ascultat pe Marius Jeberean. Sunt multe detalii tehnice, dar le-am lăsat să curgă, pentru că sunt interesați nu doar sportivii profesioniști din România, și nu doar cei din judo, dar sunt interesați și jurnaliștii și aceasta este o poziție oficială a Federației Române de Judo legată de arbitrajul în cazul acestui campion sârb, care, continui, intrigat și el de ceremonia de tip satanic ce a deschis Olimpiada de la Paris, a postat imediat după concurs niște injurii, pe care ulterior le-a șters, injurii la adresa Comitetului Olimpic Internațional, a Federației Internaționale de Judo, pe care el o consideră responsabilă de insuccesele din ultima vreme și, într-adevăr, sunt câteva meciuri în care Nemanja Majdov a fost arbitrat în mod eronat. Se poate vorbi totuși de o persecuție în cazul său. Iar semnul crucii, pe care și l-a făcut atât la început, n-am observat dacă și l-a făcut și la final, dar dacă și l-a făcut, el este corespunzător unui protest în fața nedreptății pe care a suferit-o. Acum două săptămâni, la Sarajevo, unde el locuiește, este sârb bosniac, s-a întâlnit cu niște oficiali români, prieteni cu Nemanja Majdov, cărora li s-a plâns de acest fapt, că el este persecutat în mod constant prin arbitrajele Federației Internaționale de Judo, arbitraje dubioase, ce-l împiedică să câștige. Să înțelegeți, prieteni: frustrarea lui este mare, deoarece la această olimpiadă era favoritul numărul 2, cu șanse cel puțin la medalia de bronz, medalia de argint, cu puțin noroc și inspirație chiar și la medalia de aur. Pe de altă parte, trebuie să înțelegeți că disciplina și conduita demnă sunt două dintre bazele judoului, iar Nemanja Majdov, din păcate, nu este la prima abatere. El are o fire vulcanică, ca orice sârb. La Paris, din punctul de vedere al vociferărilor post-meci, se poate vorbi despre o recidivă.

Care este adevărul cu sancțiunea și cu știrea care a făcut înconjurul lumii? Adevărul este că și în judo sunt arbitraje eronate, multe cu intenții dictate de corupția uriașă din sport. Voi aici, la Gold FM, ați avut exemplul de la gimnastică, unde Sabrina Voinea a fost furată pe față și a rămas fără medalia olimpică. Adevărul este că Nemanja Majdov a fost indisciplinat din punct de vedere al regulamentului, însă la fel de adevărat este că arbitrii care fură sportivii nu pățesc nimic niciodată, sunt parte din mecanismul de corupție și, repet, vă rog să vă închipuiți frustrarea unor campioni ce se antrenează cel puțin șase ore pe zi, timp de atâția ani, fără pauză, sacrificându-și tinerețea, mulți dintre ei și școala, doar în speranța gloriei care se punctează prin medaliile obținute la competițiile oficiale, mai ales la Olimpiadă. Din acest punct de vedere îl înțeleg perfect pe Majdov, îl susțin și îl și compătimesc, dar nu sunt de acord cu manifestările huliganice ale sportivilor în arenele de competiții, inclusiv ale judoka.

El a fost judecat, însă, și pentru că și-a făcut semnul crucii. Trebuie să fim corecți, a fost penalizat pentru asta, dar tot la fel de limpede este că acest lucru, a-ți face semnul crucii, deranjează acest Occident colectiv; știți și cazurile ortodocșilor Novak Djokovic și Simona Halep, ce au avut și ei de suferit din această cauză, dar nu fiind penalizați conform regulamentelor, ci fiind huiduiți de către unii sau de către alții. Din păcate, treabă cu care nu sunt de acord, penalizarea pentru semnul crucii este cuprinsă în regulamentul Federației Internaționale de Judo, la recomandarea Comitetului Olimpic Internațional, care zice că nu sunt permise ritualuri religioase în competițiile sportive. De ce zic că este o prostie și o greșeală? Pentru că, prieteni goldiști, în afară de talent și antrenamente intense, succesele în sport ale marilor campioni vin preponderent prin spiritul lor, care este legat în mod indubitabil de religia fiecăruia. A interzice să te închini la competițiile sportive este ceva aberant, de fapt este o altă impunere tâmpită a transumanismului ce domină Occidentul colectiv. Cum să nu te închini, mai ales la judo, care e o luptă? Ce faci când mergi la luptă? Îți faci cruce!

Concluzia de bază este, de fapt, că această corupție din sport face victime, Nemanja Majdov este din această categorie, dar victima principală, din păcate, este chiar sportul în sine. Haide, Nemanja! Capul sus și mult succes! Noi, românii, avem o vorbă, pe care ți-o transmit de la distanță: „Nu mor caii când vor câinii, nici slugile când vor stăpânii!””, scrie Guşă.

Articolul Cozmin Guşă: „Judo este, pe fond, o luptă! Când pleci la luptă, ce faci, nu te închini? Să fie interzis să-ţi faci semnul Sfintei Cruci doar pentru că deranjează Occidentul colectiv este cea mai mare mizerie” apare prima dată în Ecopolitic.