„UE este o entitate aflată cu un picior în groapă; în ciuda lătrăturilor isterice ale Ursulei-Pfizer, UE este incapabilă să mai integreze vreo țară altfel decât formal. Chiar dacă s-ar merge pe „Planul Draghi”, de aruncare aiuristică cu bani în piață, tot n-ar fi bani deoarece acei bani ar servi, în principal, marilor economii europene pentru a nu se prăbuși. Nici vorbă să ajungă banii la noii intrați. Iar noii intrați intră pentru bani, nu pentru altceva, sperând, ca și noi, că vor curge râuri de lapte și miere, iar câinii vor zburda cu colacii în coadă”, scrie analistul politic Dan Diaconu

„La mii de kilometri distanță, în Georgia, la fix o săptămână după ce Ambasada SUA „a avertizat” asupra faptului că e posibil să se întâmple turbulențe majore, a izbucnit un sorosism în forță pe străzile Tbilisiului, o copie la indigo a Maidanului de la Kiev. Manifestanții, cu steaguri noi ale UE, cu pancarde de pe care nici nu se uscase bine cerneala, urlau din toți bojocii că sunt pentru „parcursul european al Georgiei”. Un om normal, care are cât de cât habar de geografie ar izbucni în râs. Cum adică „parcursul european al Georgiei”? Ce vreți să faceți, nebunilor? Vă mutați țara în Europa? O treceți pârleazul peste Marea Neagră sau vă gândiți ca, în cel mai dulce stil woke, să rescrieți geografia? Absurditatea mișcării este mai mult decât vizibilă. Și inutilitatea sa, de asemenea.

Și acum să înțelegem de ce vorbim despre inutilitatea unor acțiuni. Uniunea Europeană este o entitate aflată cu un picior în groapă. Unii spun că a început deja să se prăvălească, dar mă voi păstra mai optimist pentru cârcotași. Certitudinea pe care o am este că, la ora actuală, în ciuda lătrăturilor isterice ale Ursulei-Pfizer, Uniunea Europeană este incapabilă să mai integreze vreo țară altfel decât formal. Chiar dacă s-ar merge pe „Planul Draghi”, de aruncare aiuristică cu bani în piață, tot n-ar fi bani deoarece acei bani ar servi, în principal, marilor economii europene pentru a nu se prăbuși. Nici vorbă să ajungă banii la noii intrați. Iar noii intrați intră pentru bani, nu pentru altceva, sperând ca și noi că vor curge râuri de lapte și miere, iar câinii vor zburda cu colacii în coadă.

De fapt, tot ceea ce vedem este, probabil, ultima mișcare a mutantului anglo-american, în încercarea sa disperată de a se menține în continuare la butoanele planetei. Veți înțelege care-i problema doar dacă nu vă veți mai concentra pe evenimentele care apar ici-colo. Așadar, pentru o imagine limpede trebuie să panoramăm puțin.

Caricaturile de Maidan instrumentate în Moldova și Georgia sunt niște elemente menite a „demonstra” că Rusia are probleme cu fostele republici care vor, cu orice preț, să iasă din sfera sa de influență. Chestiunea e de-a dreptul penibilă deoarece, de multișor, atât Republica Moldova cât și Georgia sunt intrate sub influența SUA. Actuala putere de la Tbilisi de fapt NU VREA SĂ INTRE ÎN RĂZBOI CU RUSIA. Asta-i problema pentru care este considerată anti-occidentală de către media vândută. Inconștienții care ies pe stradă pentru „parcursul pro-european” vor fi aceiași care vor fi înrolați pentru a fi vânduți drept carne de tun într-un alt război inutil.

În paralel, Turcia este împinsă de către SUA pentru a distorsiona echilibrul geopolitic al zonei caucaziene prin proiectul Marelui Turkestan. Acolo americanii și-au găsit pionul inutil în persoana premierului armean Nikol Pashinyan care, prin atitudinea sa inconștientă, își va șterge țara de pe suprafața Pământului, întrucât ascensiunea Turkestanului, cel mai probabil, va îngloba o Armenie rămasă fără apărare din nicio parte. Însă, miza unei asemenea amplificări a puterii turcești este aceea de a pregăti o interacțiune împotriva Rusiei pe diverse probleme. Când pui două pietre tari mergând în sensuri diferite, e imposibil să nu iasă scântei. Iată de ce SUA investește puternic în Turkestan. Construcția are rolul de a deranja inclusiv Iranul astfel încât acolo vom avea o situație deosebit de complexă.

Acum vine partea cu adevărat interesantă. Întreaga lume a fost bulversată de planul de răzbunare al Israelului împotriva Iranului. Conform documentelor scurse de la Pentagon, Israelul ar urma să atace cu rachete necunoscute până în prezent, despre care se bănuiește că ar fi dotate cu focoase nucleare. Deci un război atomic în toată regula, sfidând cele mai elementare norme ale vieții pe Pământ! Iar îngrijorător este că întreg atacul are OK-ul SUA! Chestiunea trebuie analizată mai în profunzime.

În primul rând, Israelul a depășit orice normă, inclusiv pe cea de bun simț, în ceea ce privește atacurile sale asupra Hamas și Hezbollah. Oricum am judeca, Israelul condus de Netaniahu este un stat care a organizat mai multe genociduri și care trebuie judecat pentru ele. Varoufakis a spus-o de mai multe ori cât se poate de corect: pentru abuzurile care s-au comis asupra evreilor, acum ne prefacem că nu vedem crimele împotriva umanității pe care le comite Israelul! Iar asta e de neacceptat. Se pune batista pe țambal, s-a creat un vid informațional teribil pentru a se ascunde crimele atroce efectuate acolo. Nu poți să tragi într-o școală plină ochi de copii pentru că „ai informații că acolo se află un terorist”. Nu poți să tragi într-un spital, într-o tabără de refugiați, în oameni simpli, amărâți, care fug din calea războiului, doar pentru a arăta că tu faci ce vrei, fără a fi judecat.

Să revenim însă la problema așa-zisei răzbunări. De fapt, Israelul nu are dreptul să se răzbune, întrucât acțiunea Iranului a fost un răspuns al operațiunii teroriste comise de Israel la Teheran. Așadar, n-ai cum să pretinzi că te răzbuni pe efectul unor evenimente provocate de tine. Partea și mai interesantă este însă aceea că întreg planul de atac este făcut de SUA, cea care, cu lacrimi de crocodil, afirmă că e împotriva acțiunilor Israelului, dar, vezi Doamne!, nu pot face nimic pentru a le împiedica. Păi uite că fac! Și uite-așa se scapă secretul lui Polichinelle: în realitate, profitând de interesele imbecilului Netaniahu, forța anglo-americană caută să dea o lovitură în Iran astfel încât, la modul indirect, să lovească Rusia. Asta-i miza întregii circoteci cu „răzbunarea”.

În fapt, mutantul geostrategic anglo-american caută să înfrângă cu orice preț Rusia. De ce? Pentru că, aparent, e veriga cea mai slabă dintre marile puteri ale lumii. Și încearcă să o facă printr-un mat geopolitic similar cu „strângerea Anacondei”. Va reuși?

Personal eu cred că toate zbaterile SUA sunt inutile. Și mai e ceva: Ucraina și Israelul au lăsat fără apărare SUA. Toată tehnica militară deplasată de SUA în Israel o lasă în fundul gol. După ce echipamente de ultimă oră din Ucraina au ajuns obiectul de joacă al dronelor sinucigașe rusești, urmează ca „vârfurile tehnologice” din Israel să ajungă joaca armelor iraniene. E de remarcat cerbicia cu care actualii jupâni planetari cresc miza absolut irațional, exact ca un cartofor care joacă la cacealma. Pentru scopul lor tembel aruncă în joc totul, sacrificând atât Uniunea Europeană, Israelul și restul țărilor care s-or mai nimeri pe-acolo. E un joc absolut nebunesc pe care-l joacă la unison inclusiv prostovanii care se aruncă inconștient în fața țăcănitului rece al mitralierelor.

O să vedem cum va decurge totul, dar, pe măsură ce timpul trece, putem observa cum Imperiul Decadent face mișcări din ce în ce mai proaste. Știați că orice criză ar avea SUA în momentul de față va crește deficitul bugetar cu cel puțin 5 trilioane față de nivelul actual? Nu știați, dar vă garantez că Robert Mugabe se perpelește pe jos de râs. Iar ăsta e abia începutul!”, scrie Dan Diaconu.

Articolul „UE este o entitate aflată cu un picior în groapă; în ciuda lătrăturilor isterice ale Ursulei-Pfizer, UE este incapabilă să mai integreze vreo țară altfel decât formal. Chiar dacă s-ar merge pe „Planul Draghi”, de aruncare aiuristică cu bani în piață, tot n-ar fi bani deoarece acei bani ar servi, în principal, marilor economii europene pentru a nu se prăbuși. Nici vorbă să ajungă banii la noii intrați. Iar noii intrați intră pentru bani, nu pentru altceva, sperând, ca și noi, că vor curge râuri de lapte și miere, iar câinii vor zburda cu colacii în coadă”, scrie analistul politic Dan Diaconu apare prima dată în Ecopolitic.