„Fiind la finalul campaniei pentru primul tur de prezidențiale, e momentul, prieteni goldiști, să distingem câteva aspecte deosebite din ultima perioadă, dar, cum dezbaterea de idei și proiecte a fost inexistentă, o să remarc azi doar două aspecte deosebite. Primul este legat de paradoxul acestor alegeri prezidențiale, anume faptul că Traian Băsescu și Klaus Iohannis, cei mai detestați președinți din istoria României, își susțin cu disperare favoriții, respectiv pe Elena Lasconi și Nicolae Ciucă, pentru că aceștia să se califice în finala prezidențială, unul în dauna celuilalt. Las la o parte, deși nu ar trebui, calitatea profesională intelectuală mai mult decât precară a celor doi, Lasconi și Ciucă, dar subliniez neapărat tupeul (de fapt nesimțirea), atât a lui Băsescu, cât și a lui Iohannis, de a insista în a-și promova favoriții și interesele politice. Niște oameni întregi la cap și cu două mandate prezidențiale la activ fiecare, cum sunt cei doi, ar fi înțeles nu doar că românii nu le mai permit, de fapt, mișcări politice deloc, că îi detestă în mod profund și meritat, dar și că, prin susținerea lor, ei înglodează candidaturile acestor favoriți șchiopi, Lasconi și Ciucă”, scrie, pe solidnews.ro, analistul politic Cozmin Guşă.
„A doua speță și în plus, vreau să remarc aici cele două mișcări simultane de tip politic ce s-au petrecut în această campanie și poate nu le-ați remarcat. Vă spun din start că îi vizează pe George Simion, respectiv pe Marcel Ciolacu. În cazul lui Simion, am remarcat încă din vară dificultatea lui de a mai susține în mod credibil mesajul suveranist, odată cu asumarea prin document semnat la Bruxelles a susținerii Ucrainei și a intereselor acesteia; au făcut asta cei de la AUR și Simion, pentru că altfel nu ar fi fost primiți în grupul condus de către pseudo-suveranista Giorgia Meloni. Apoi, printr-o dezvăluire de presă neforțată, Simion și-a asumat originile rrome în ceea ce îl privește pe bunicul său. Am comentat și atunci și am spus că el acționează pragmatic și vizează astfel electoratul de origine rromă, unul disciplinat, dar și ușor de manipulat. Ieri, Simion și-a asumat în plus și o manea de susținere electorală, compusă și venită de la faimosul Tzancă Uraganu, știind, însă, cu precizie că ăsta nu este un gest de suveranist. Pot să vă înșir multe alte elemente ce indică în mod clar că Simion a fost sfătuit, sunt sigur, să părăsească identitatea suveranistă, pe care nu prea putea să o susțină în mod credibil, și să devină populist, adică rețeta prin care a avut, spre exemplu, succes și unul dintre mentorii săi penibili, adică celebrul Dan Diaconescu.
A doua mișcare politică evidentă și foarte importantă este ce a lui Marcel Ciolacu, la care am observat o glisare, o alunecare de la europenism spre suveralism, iar acest lucru s-a petrecut cu precădere exact în această săptămână, dar e limpede că a fost calculat și premeditat. Mai întâi, am observat că, luni, în interviul pe care Ciolacu i l-a acordat lui Mihai Gâdea (atenție, Ciolacu fiind la Bruxelles), acesta a insistat asupra detaliului că Guvernul a achiziționat o biserică ortodoxă spre folosul comunității românești din Franța, deci în Franța, insistând, apoi, asupra faptului că ortodoxia este elementul ce poate reuni spiritul românesc. Foarte corect. Aici, Ciolacu joacă pe teren sigur pentru el, deoarece și-a cultivat cu multă precizie în ultimii ani imaginea de politician pătruns de ortodoxie și apropiat de preoțime, dar și de ierarhii BOR. Apoi, a venit alaltăieri convorbirea telefonică cu Donald Trump, punctată public prin relatarea amabilităților reciproce, dar în mod sigur românii, ce-l susțin ultra-majoritar pe suveranistul Trump, au priceput viitoarea apropiere a acestuia de România, dar prin intermediul posibilului viitor președinte Marcel Ciolacu. Deci pesedistul și-a asigurat, astfel, tot o promovare a unei identități politice de tip suveranist.
În aceeași linie se află și întâlnirea de mâine a lui Ciolacu cu Viktor Orban, la Budapesta, unde este previzibil că se va anunța aprobarea Schengen-ului terestru pentru România, reușită venită cu puternicul sprijin al Ungariei, pe care, însă, o va deconta pozitiv tot Ciolacu. Însă, prieteni goldiști, Viktor Orban, după cum știți chiar de la mine, este și suveranistul-șef al Europei, apreciat și simpatizat chiar pentru acest lucru de către majoritatea românilor, și n-am niciun dubiu că premierul ungar îi va ceda mult capital suveranist omologului său român, prin discuțiile ce se prefigurează că vor fi extrem de cordiale. Nu mai vorbesc că astfel Ciolacu își asigură și o linie de comunicare privilegiată cu viitoarea Administrație Trump, plus deschideri economice către zona BRICS+, pe care ungurul le stăpânește foarte bine. Deci europenistul Ciolacu are toate șansele ca, în perspectiva turului doi, să devină suveranistul Ciolacu, mișcare ce-l va deservi extrem de eficient din punct de vedere electoral, mai ales că Simion, așa cum spuneam, a devenit populist, iar, dacă va avea contracandidat pe Lasconi sau pe Ciucă, noua sa identitate, adică a lui Ciolacu, va fi și mai eficientă în procesul votului. Mulți o să spuneți „domnule, dar e în Grupul Socialist European și acolo nu prea se poartă așa ceva”. Ascultați-mă pe mine, că știu despre ce este vorba, am experiență: orice e posibil în campania electorală pentru victorie și va fi iertat pentru orice. Și, în plus, Ciolacu, dacă va ajunge președinte, are toată libertatea, așa cum n-a avut-o ca lider de stânga al PSD-ului, să devină un președinte suveranist.
Ei bine, acestea sunt elementele principale de distins la acest final de campanie. Veți vedea că vor avea rol definitoriu în următoarele două săptămâni. Restul întâmplărilor pe care le vom observa le vom putea categorisi ca butaforii sau zgomote de fond”, scrie Guşă.
Articolul Cozmin Guşă: Pe final de campanie, Simion a alunecat de la suveranism la populism, iar Ciolacu „glisează” de la europenism spre suveranism apare prima dată în Ecopolitic.
Sursa: Ecopolitic.ro
