„Adevăr. O istorie coborîtă uneori la nivel de telenovelă ne-a obișnuit cu clișeul Individului conștient că face istorie prin prezența sau chiar implicarea într-un anume fapt istoric. Mai ales după așa zisa Revoluție din decembrie 1989, botezată astfel de autorii Loviturii de stat pentru a trece drept revoluționari și nu puciști, s-a cultivat pe scară largă aserțiunea Mulțimea a năvălit în piață conștientă că o nouă eră se deschidea în fața ei”, scrie jurnalistul Ion Cristoiu pe blogul său.
„Caragiale a ironizat suficient de genial în Statistică vorbele mari folosite pentru a explica prezența la un eveniment a unui număr considerabil de gură cască.
N-o mai facem și noi.
Ne întîlnim aici cu o simplificare butucănoasă a complexității psihologice a omului. Desigur, masele au năvălit în piaţă, dar motivul acestui gest, care le-a scos din albia zilnică de obişnuinţe, nu este conştiinţa actului istoric, ci o înlănţuire de motive mult mai nesemnificative: curiozitatea, glasul frumos al unui orator, foamea. În general, individul care participă la actul istoric nu-l trăiește ca pe un act istoric. Pentru a-l trăi ca atare înseamnă a fi conștient că e vorba de un eveniment care va rămîne în Istorie. Înseamnă a avea asupra lui o viziune de ansamblu. Dar această viziune se naşte numai prin depărtarea în timp, atunci cînd actul istoric poate fi corelat cu alte acte istorice, înlănţuit într-o serie care îi subliniază semnificaţia şi influenţa. Nimeni dintre cei care participă la un act istoric, cu excepția celor care-l pun la cale, nu e conștient că prin asta face Istorie.
Nici istoricul propriu-zis, dacă zbiară lozinci antiguvernamentale la un miting din Piață, nu e conștient că face Istorie. E conștient doar că zbiară”, scrie Cristoiu.
Articolul Cristoiu: „O istorie coborâtă uneori la nivel de telenovelă ne-a obișnuit cu clișeul individului conștient că face istorie prin prezența sau chiar implicarea într-un anume fapt istoric” apare prima dată în Ecopolitic.
Sursa: Ecopolitic.ro
