Achiziția sistemelor antiaeriene Mistral 3 din Franța, în valoare de aproximativ 2 miliarde de euro, devoalează o realitate pe care Guvernul condus de Ilie Bolojan încearcă să o mascheze sub lozinci patriotarde și promisiuni europene. România nu și-a apărat interesul strategic, ci a plătit tributul unei înțelegeri politice cu Franța, scrie realitatea.net.
Decizia, inserată direct în programul de guvernare înainte de finalizarea licitației derulate de Romtehnica, încalcă flagrant principiile transparenței, concurenței și legalității, consfințind o alegere cu dedicație într-o competiție care nici nu a mai fost lăsată să se desfășoare.
Franța a cerut „tainul”, iar Bolojan l-a plătit. A fost un angajament luat de președintele interimar Ilie Bolojan în februarie 2025, în cadrul vizitelor oficiale la Paris și în marja summitului informal convocat de Macron pentru Ucraina. Ce a obținut România în schimb? Câteva promisiuni diplomatice și iluzia apartenenței la „cercul decidenților”. Ce a oferit? 2 miliarde de euro și o piață militară cedată fără competiție.
Această achiziție nu doar că favorizează compania MBDA, dar adâncește suspiciunile privind rolul intermediarilor controversați din jurul tranzacției, unii cu legături directe cu fostul general SRI, Florian Coldea. În loc să aștepte evaluarea opțiunilor tehnice și financiare, unde americanii, britanicii, suedezii sau polonezii ofereau alternative competitive, Bolojan a blocat piața. Asta, în timp ce populația este amenințată cu noi taxe și reduceri bugetare, într-un efort ipocrit de „echilibrare fiscală”.
Mistral nu este nici cel mai performant, nici cel mai ieftin. Sistemele americane SHORAD/VSHORAD, sistemul RBS 70 NG suedez sau Piorunul polonez au performanțe cel puțin comparabile și costuri semnificativ mai reduse. În plus, interoperabilitatea cu sistemele NATO este mai solidă în cazul produselor americane. Dar logica pieței a fost înlocuită cu logica tributului.
Este un tipar cunoscut în politica românească: sacrificarea interesului național pe altarul unor înțelegeri externe obscure, urmată de povara fiscală transferată populației. Minciuna creșterii taxelor nu are motivații economice reale. Este doar masca unui tribut geopolitic plătit în numele obedienței.
România nu avea obligația de a achiziționa armament francez, dar a ales să o facă în afara unei competiții deschise, fără garanții de preț sau eficiență. Fiecare euro plătit în plus pentru Mistral este un euro tăiat de la spitale, educație sau investiții reale în infrastructură.
Sub pretextul parteneriatului strategic, ni se cere tăcere. Dar sub textul achiziției, se ascunde o formă de vasalitate. Iar cetățenii, în loc să beneficieze de protecție, devin cei care suportă costul unei politici externe convertite în biruri. Căci „tainul” nu e o metaforă, ci o datorie plătită din buzunarul fiecărui român.
Sursa: Ecopolitic.ro
