„Veolia, patroana Apa Nova care susține că fermierii din Lungulețu, mari cultivatori de cartofi și varză, iau ilegal din apa ei, se pricepe la declanșat revolte sociale pe motiv de apă. Va deveni comuna dîmbovițeană o Cochabamba a României?”, scrie, pe inpolitics.ro, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob.
„Faptele, pe scurt: revoltă în comuna Lungulețu de lîngă București, după ce un cultivator a fost dus la poliție pentru că iriga varza cu apă din Dîmbovița. Amenzi de 35.000 lei! În comuna Lungulețu situația este explozivă! (…) Zeci de legumicultori s-au revoltat cînd un cultivator a fost ridicat de poliție pentru că iriga cultura de varză cu apă din Dîmbovița. Autorităție au interzis să se irige culturile de varză din rîu și chiar din fîntînile și din puțurile forate. Împreună cu jandarmii, au scos motopompele fermierilor din ape, spun localnicii. Apele Române susține că fermierii iau din apa gestionată în București de Apa Nova
Să reamintim ce scandal a produs Veolia, patroana Apa Nova, în Bolivia: în 1999, sub presiunea Băncii Mondiale și a FMI, care condiționau acordarea de împrumuturi de privatizarea serviciilor publice, Bolivia a privatizat sistemul de apă al orașului Cochabamba. Contractul a fost atribuit companiei Aguas del Tunari, un consorțiu condus de Bechtel (SUA) și implicînd indirect Veolia (prin legături cu alte companii din consorțiu). Contractul, în valoare de 2,5 miliarde USD, pe 40 de ani, includea gestionarea apei potabile, canalizării, generarea de energie electrică și irigații agricole.
În ianuarie 2000, Aguas del Tunari a dublat tarifele la apă pentru mulți locuitori, afectînd în special comunitățile sărace, care nu aveau acces la rețeaua de apă potabilă. De asemenea, compania a preluat controlul asupra sistemelor autonome de apă construite de comunități, cerînd taxe pentru utilizarea acestora. Legea 2029, adoptată de guvernul bolivian pentru a facilita privatizarea, a fost percepută ca o încălcare a drepturilor comunităților indigene și ale fermierilor la accesul la apă.
Protestele au început pașnic în ianuarie 2000, organizate de Coordinadora pentru Apă și Viață, condusă de Óscar Olivera. Nemulțumirile s-au intensificat din cauza inegalității accesului la apă (cartierele bogate erau conectate, cele sărace nu) și a creșterii drastice a prețurilor. În februarie 2000, protestele au devenit violente, cu ciocniri între manifestanți (fermieri, muncitori, studenți) și poliția militară. S-a declarat stare de asediu. Un moment critic a fost uciderea lui Víctor Hugo Daza, un student de 17 ani, împușcat de armată, imaginile devenind virale și amplificînd furia publică.
În aprilie 2000, sub presiunea protestelor masive (zeci de mii de oameni în stradă), guvernul bolivian a anulat contractul cu Aguas del Tunari și a revocat Legea 2029. Sistemul de apă al orașului a fost renationalizat, fiind returnat companiei publice SEMAPA. Tarifele au revenit la nivelurile anterioare privatizării. „Războiul Apei” a rezultat în cel puțin 7 morți, sute de răniți și peste 200 de arestări. A atras atenția internațională, devenind un simbol al luptei împotriva privatizării resurselor esențiale.
Consecințe pe termen lung:
– Conflictul a inspirat mișcări globale împotriva privatizării apei și a contribuit la alegerea lui Evo Morales ca președinte în 2006, pe fondul unui val de nemulțumiri față de politicile neoliberale.
– A evidențiat problemele legate de inegalitatea accesului la apă și impactul politicilor impuse de instituții precum Banca Mondială și FMI.
– A inspirat două filme artistice, ”Even the rain” și ”James Bond – Quantum of solace” și mai multe documentare.
Va deveni Lungulețu o Cochabamba a României, locul de unde ar putea porni o revoltă înglobînd nemulțumiri mult mai ample decît cele legate de apa necesară verzei și cartofilor?”, scrie BTI.
Sursa: Ecopolitic.ro
