Invitată la un interviu în studioul HotNews, ministrul de Externe Oana Ţoiu a declarat că demisia lui Dragoş Anastasiu a fost o decizie necesară, în contextul scandalului de corupţie în care acesta a fost implicat. Totodată, ea a atras atenţia asupra unui risc important: descurajarea implicării oamenilor din mediul privat în viaţa publică, pe fondul presiunii tot mai mari din partea societăţii, scrie bursa.ro.
„Presiunea publică este justificată, cetăţenii au tot dreptul să ceară standarde din ce în ce mai înalte în guvern. Dar trebuie să ne asigurăm că această presiune este echilibrată şi nu îi descurajează pe cei care chiar vor să contribuie în spaţiul public”, a spus Oana Ţoiu.
Ea a subliniat că acest risc nu este unul minor: „Oamenii cu experienţă din mediul privat, fie că sunt consilieri pro bono, fie că intră în funcţii publice, pot fi reticenţi să se implice dacă percep spaţiul public ca fiind ostil sau incert. E important să avem o conversaţie responsabilă, în care întrebările legitime ale jurnaliştilor şi cetăţenilor să coexiste cu protejarea celor care vor să contribuie onest.”
Referindu-se strict la demisia lui Dragoş Anastasiu, ministra a afirmat că „decizia a fost corectă şi necesară”, însă a reiterat că mesajul ei nu se referă doar la acest caz punctual.
Ţoiu a oferit exemplul consilierilor pro bono care îl ajută pe premierul Ilie Bolojan în reformarea companiilor de stat. Ea a explicat că, deşi aceşti oameni au venituri consistente în sectorul privat şi nu urmăresc câştiguri materiale din implicarea lor, ei pot fi afectaţi de climatul de suspiciune şi atacuri politice.
Această referire vine în contextul în care grupul de consilieri ai lui Bolojan a fost criticat recent de vicepremierul Sorin Grindeanu, care a sugerat că grupul este „ilegal” şi că unii membri ar avea interese contrare celor ale statului.
În ceea ce priveşte demisia sa, Dragoş Anastasiu a declarat duminică, într-o conferinţă de presă, că în perioada 2009-2017, compania sa a dat mită unei angajate ANAF pentru a supravieţui presiunilor exercitate de instituţiile statului. El a descris contextul drept „o criză majoră”, justificând astfel ceea ce a numit „o şpagă de supravieţuire”.
Sursa: Ecopolitic.ro
