„Justiția în colaps: Cazul lui Cezar Avrămuță, oglinda unui sistem blocat și periculos. Situația activistului civic Cezar Avrămuță a devenit un test de rezistență pentru statul de drept din România. De peste trei luni, acesta se află în arest preventiv, supus unor condiții pe care orice stat democratic le-ar considera inumane. Cazul său arată cum drepturile fundamentale pot fi anulate atunci când instituțiile intră în colaps”, scrie, pe Facebook, soţia lui Cezar Avrămuţă (Stegarul Dac), Viorica Petrescu.
„Justiția în stand-by: Privarea arbitrară de libertate
Procesul lui Avrămuță este suspendat pe termen nedefinit, blocat de protestul magistraților. În timp ce justiția își oprește motoarele, un cetățean rămâne captiv într-un arest preventiv care devine, în fapt, o pedeapsă nedeterminată. Articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil. Dar, în acest caz, măsura excepțională a arestului preventiv a fost transformată într-un instrument de pedeapsă, aplicat pe fondul ineficienței și blocajului instituțional.
Penitenciarul: Loc al suferinței și al pericolelor
Condițiile din Penitenciarul Giurgiu ilustrează degradarea sistemului penitenciar românesc. Două evenimente recente confirmă situația:
• Un incident violent: azi dimineata (4 septembrie), un deținut a fost înjunghiat, demonstrând că penitenciarul nu garantează siguranța celor aflați în custodia statului.
• Infestarea cu ploșnițe: cazul polițiștilor mușcați și ajunși la urgențe confirmă public ceea ce Avrămuță denunțase anterior. Nu mai este vorba de o plângere izolată, ci de o realitate recunoscută chiar de autorități.
Aceste condiții nu respectă standardele minime și echivalează cu tratamente inumane și degradante, contrare Articolului 3 din CEDO.
De la activist civic la deținut politic
Mai grav decât condițiile materiale este semnificația politică a detenției. În opinia susținătorilor săi, Avrămuță nu este un simplu deținut, ci o țintă politică. Arestările anterioare fără mandat, internările psihiatrice forțate, utilizarea disproporționată a forței (zece agenți mascați pentru o singură arestare) și transferurile disciplinare abuzive sugerează un mecanism de intimidare și represiune, menit să reducă la tăcere un critic incomod al sistemului.
Cazul lui Cezar Avrămuță concentrează trei crize majore:
• Criza justiției, care lasă un proces suspendat și transformă arestul preventiv într-o detenție arbitrară.
• Criza penitenciarelor, unde condițiile inumane și violența fac parte din viața zilnică.
• Criza de legitimitate, prin care un activist civic devine deținut politic.
Întrebarea care se ridică este una simplă și gravă: ce se întâmplă când instituțiile statului nu doar că eșuează, ci ajung să se răzbune pe cetățenii care le denunță eșecurile?”, scrie aceasta.
Sursa: Ecopolitic.ro
