„Hopa !!! Emmanuel Macron a ajuns în punctul în care istoria franceză își ascuțea, pe vremuri, ghilotina. Nu mai vorbim de o simplă înfrângere parlamentară. Nu mai e un vot simbolic pierdut. Guvernul Bayrou a căzut azi oficial, demis prin moțiune de cenzură. Franța se trezește astfel fără un executiv legitim, iar președintele său, deja erodat, devine prizonierul unui vid politic care îl poate devora. Într-o țară unde memoria revoluției și a pieței publice e înscrisă în ADN, eșecul guvernului nu e doar o notă de subsol. Este o condamnare. Popularitatea lui Macron s-a prăbușit sub 20%, iar omul care promitea în 2017 o renaștere a Europei pare azi un lider abandonat de propriii cetățeni, contestat de Parlament și tolerat de armată. Demisia recentă a șefului de stat major – semn de exasperare instituțională – completează tabloul unei izolări aproape totale”, scrie, pe Facebook, jurnalistul Mădălin Ionescu.
„De ce e diferit acest moment ?
Franța a mai avut guverne slabe, dar rareori un președinte a fost atât de fragil în mijlocul unui mandat. Macron nu mai are nici pârghii, nici timp. Alegătorii cer pace și stabilitate economică, iar el le oferă austeritate și o retorică agresivă. . Oamenii văd facturile crescând și salariile stagnând, dar aud de la Élysée doar discursuri despre “responsabilitățile Europei” pe frontul ucrainean.
Această contradicție este explozivă. În timp ce populația se teme de viitor, președintele afișează o încordare a mușchilor care nu mai inspiră respect, ci iritare. Imaginea lui, oricum fragilă, a fost ridiculizată și în sfera personală — până și gesturile din viața conjugală ajung să fie interpretate ca simbol al pierderii autorității. Într-o epocă a spectacolului permanent, aceste detalii nu mai sunt fleacuri, ci catalizatori ai prăbușirii.
Care sunt scenariile posibile acum ?
Un guvern tehnocrat sau de uniune națională – Macron ar putea încerca să improvizeze o echipă de salvare, care să gestioneze doar criza economică și deficitul. Dar legitimitatea ar fi minimă.
Alegeri parlamentare anticipate – cel mai probabil pas. Francezii ar putea chema la urne o nouă Adunare, dar asta riscă să propulseze extrema dreaptă a lui Marine Le Pen, singura voce percepută ca „altceva”.
Demisia lui Macron – deși puțin probabilă în tradiția celei de a 5-a Republici, nu mai e imposibilă. Dacă izolarea se adâncește și criza devine de necontrolat, scenariul unei plecări anticipate intră pe radar.
Dacă mandatul lui Macron se frânge, consecințele vor fi tectonice. Franța – a doua economie a UE, putere nucleară, pilon al NATO – va fi percepută ca instabilă și nepredictibilă. Uniunea Europeană pierde unul dintre principalii săi arhitecți, iar Germania rămâne singură într-un rol pe care nu și-l dorește. Spațiul pentru replieri naționaliste se lărgește nu doar la Paris, ci peste tot.
Iar în raport cu Rusia, totul se complică: dacă Macron cade, linia dură a Franței față de Moscova se topește, iar Europa rămâne și mai divizată în privința războiului din Ucraina.
Macron nu mai e în pericol doar politic. E în pericol istoric. În Franța, președinții nu cad ușor, dar când cad, o fac cu zgomotul unei civilizații care își consumă repede idolii.
Ghilotina imaginară despre care vorbesc francezii nu e doar o metaforă: este semnul că legitimitatea președintelui s-a evaporat. Iar în această țară, fără legitimitate, nu poți guverna. Nu mai e o chestiune de “dacă”, ci de “când”.
Europa ar face bine să se pregătească: dacă Franța își pierde președintele înainte de termen îi va trage pe mulți din afară după el …”, scrie jurnalistul.
Sursa: Ecopolitic.ro
