„Dumnezeu a creat șarpele. Dumnezeu a creat omul. Lipsit de inspirație, dar dornic de afirmare, Diavolul și-a spus că musai trebuie să fie și el creator, să nu rămână mai prejos. Și a creat oamenii-șerpi. Ce deliciu…. Ce copleșitor….Ce miraculos sentiment, să creezi ființe după chipul și asemănarea ta….Oamenii șerpi sunt senzaționali. Te înconjoară cu atenție și te copleșesc cu grijă. Sunt atenți, sunt empatici, sunt mereu prezenți. Generoși în gesturi calde și plini ochi de preocupare pentru binele tău, se insinuează și te îmbrățișează. Sunt calzi și senini. Și iubitori”, scrie, judecătoarea Adriana Stoicescu.
Ea adaugă: „Apoi, îți dau sărutul lui Iuda. Apoi te vând pe 30 de arginți, doar pentru că le place. Trăim într-o lume a șerpilor cu care bei o cafea, liniștită și senină, crezând că ești cu un prieten. Trăim într-o lume a șerpilor care, pentru a fi pe placul stăpânilor, își vând ultima brumă de demnitate. Trăim în lumea lor, dar cu principiile noastre, iar asta ei nu o pot înțelege. Ne pot hăitui, ne pot vâna, ne pot pune sub lupă și analiza, ca pe niște mici creaturi lipsite de apărare. Pot spune minciuni despre noi. Pot inventa povești. Iar și iar.
Dar, conștiința curată nu o vor putea niciodată sugruma. Sau încătușa. Verticalitatea, onestitatea și adevărul nu le vor putea niciodată ucide. Pot doar încerca”.
Sursa: Ecopolitic.ro
