„Atunci când „furtul” este de fapt masca unei cedări…Știrea inițială: Statul român a primit 5,7 milioane de euro drept despăgubire pentru patru obiecte de patrimoniu furate dintr-un muzeu din Olanda. Suma a fost plătită de o companie de asigurări olandeză și a ajuns la Muzeul Național de Istorie. Dar câteva întrebări rămân și nu par deloc simple”, scrie, pe Facebook, deputatul Dumitru Coarnă.
„a. Valoare reală vs. valoare asigurată – Obiectele de patrimoniu au o valoare istorică, culturală și simbolică de multe ori inestimabilă pentru națiune. Plata se bazează pe „valoarea asigurată”, nu pe cea reală. Ce s-a pierdut în acest demers, cine și cum a stabilit suma asigurată?
b. Transparență în negociere – Cum s-a ajuns la această înțelegere? Ce condiții s-au negociat? S-au consultat experți independenți în patrimoniu? Sau s-a semnat un acord pe căi mai puțin clare?
c. Posibil precedent periculos – Dacă un stat poate fi „despăgubit” astfel — în loc să recupereze bunurile — ce îl oprește să accepte oferte similare în viitor, pentru alte obiecte de patrimoniu? Dar pentru obiective strategice de infrastructură cum ar fi Portul Constanța?
Ce ar trebui să ne îngrijoreze?
Faptul că statul a decis să nu mai aștepte rezultatul anchetei penale pentru a primi banii. Asta înseamnă că vinovații pot rămâne neidentificați, dar obiectele — sau valoarea lor — sunt deja „cedate” printr-un fel de tranzacție financiară.
Posibilitatea ca astfel de „despăgubiri” culturale să devină o normalitate: cedăm patrimoniu în loc să-l apărăm și facem asta pe sume derizorii!
Sunt câteva întrebări ce ar trebui lămurite imediat:
1. Vor urma și alte obiecte sau resurse naționale să fie „compensate” în același mod?
2. Este doar o chestiune de timp până când vom ceda, formal sau informal, bunuri, resurse de mare însemnătate, poate chiar întregi colecții sau infrastructuri, pentru sume care nu reflectă adevărata lor valoare culturală și economică?”, scrie Coarnă.
Sursa: Ecopolitic.ro
