„Președinta CCR, Elena-Simina Tănăsescu, a susținut un discurs la ceremonia de deschidere a anului universitar la Universitatea din București, cu tema „Dreptul Puterii și Puterea Dreptului”. Intervenția sa a fost marcată de apeluri ferme la respectarea statului de drept, separarea puterilor și combaterea abuzurilor de autoritate. În contextul controverselor legate de decizia CCR din decembrie 2024 privind anularea alegerilor prezidențiale, discursul pare să semnaleze o disociere discretă a judecătoarei de propria decizie a Curții, fluturînd principii înalte despre democrație și egalitate în fața legii”, scrie, pe inpolitics.ro, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob.
„Deși discursul nu menționează explicit decizia CCR, tonul său poate fi interpretat ca o încercare de distanțare subtilă. Decizia, criticată intens pentru că ar fi reprezentat un abuz de putere și o intervenție nejustificată în procesul democratic, a generat un val de controverse, inclusiv apeluri la reluarea scrutinului și acuzații de subminare a voinței populare. Prin evocarea repetată a „puterii dreptului” și a nevoii de a limita abuzurile, Tănăsescu pare să sugereze o reflecție critică asupra rolului Curții, fluturând principii ideale despre democrație pentru a se disculpa indirect de consecințele unei hotărîri care a dus la instabilitate politică. Altfel spus, tonul și accentele discursului ar putea fi percepute ca o distanțare subtilă față de decizia controversată a anulării alegerilor.
„Abuzul duce la colapsul instituțiilor democratice”
„Dreptul puterii este dictatul celor care dețin forța sau influența, unde legea devine o unealtă răsucită pentru a justifica abuzul. Rezultatul este mereu același: corupția, frica și colapsul instituțiilor democratice”, a avertizat Tănăsescu, citîndu-l pe Montesquieu.
Ea a pledat pentru „puterea dreptului”, unde „nicio voință umană, nicio pasiune, niciun interes nu este mai presus de lege”, definind astfel fundamentul statului de drept.
A treia declarație „disculpantă”
Intervenția judecătoarei vine după alte două momente similare din acest an:
– februarie 2025 – președintele CCR, Marian Enache, într-o neuzuală ieșire publică printr-un interviu, a evocat public „drama unei decizii colective în care nuanțele personale nu au putut fi exprimate”;
– august 2025 – judecătoarea Iulia Scîntei a insistat într-o conferință la festivalul de la Râșnov că „Noi am concluzionat că procesul electoral trebuia oprit, pentru că a fost viciat în formele în care au arătat alte autorități. Poate alte autorități ar fi trebuit să intervină și să detalieze înapoi. Noi am spus cum a fost afectată ordinea constituțională, dar poate trebuiau să vină niște răspunsuri mai complete”
Acum, discursul Siminei Tănăsescu pare să fie al treilea episod de disociere discretă a judecătorilor CCR de propria lor hotărîre.
Afirmații precum ”Puterea Dreptului cere efort, curaj si integritate, dar este singura cale catre o societate cu adevărat liberă, prosperă și demnă”, precum și accentul pus pe ideea că „legea conferă legitimitate puterii și nu invers”, trimit inevitabil la percepția că unii judecători încearcă acum să transmită publicului un mesaj de reabilitare morală, după o decizie care a zdruncinat încrederea în Curte.
Sau, la fel de bine, un mesaj despre aruncarea vinei în cîrca altora, prin care unii judecători se poziționează mai degrabă ca apărători ai statului de drept prinși într-un joc care nu era al lor decît ca autori conștienți ai unei hotărîri eminamentepolitice.
În concluzie, discursul Siminei Tănăsescu marchează un nou moment în seria luărilor de poziție prin care judecătorii CCR încearcă justificări și reclădiri ale imaginii, fie ea personală sau instituțională. Rămîne însă întrebarea dacă aceste declarații reprezintă simple exerciții retorice sau o veritabilă încercare de a recunoaște spășiți, fie și indirect, falia dintre ceea ce predică acum și ceea ce au decis în decembrie”, spune BTI.
Sursa: Ecopolitic.ro
