„M-am ferit, în ultima vreme, să vorbesc. E o senzație de frig și neputință care mă cuprinde în fața prostiei și răutății. Și a nedreptății. Și a mizeriei umane care îmbracă atâtea forme, că nu mai știi cum și de cine să te ferești. Mă bucură că oamenii își dau arama pe față și, deși nu aș fi vrut, pot să spun că am avut dreptate. O adunătură de cercopiteci încearcă să distrugă țara asta și să transforme ce a mai rămas din statul român într-o adunare de incapabili, fără putință să mai miște un deget ca să supraviețuiască. Si care, în final, se decid să își aștepte, resemnați, finalul”, scrie judecătoarea Adriana Stoicescu.
„Noi nu mai avem o țară. Noi nu mai avem un stat funcțional.
Suntem un trib ce doar se hrănește, cât încă mai are niște rezerve ascunse, într-un beci mucegăit. Suntem o mână de oameni ce viețuim într-un teritoriu în care, iată, nu mai râd în soare macarale, ci explodează blocuri, fără ca nimeni să fie vinovat.
Oamenii mor și atât.
Trăim de pe o zi pe alta într-un spațiu al mizeriei morale, al imposturii crase, al minciunii ca instrument politic.
Suntem mânați, precum o turmă, fără cap și fără direcție, de niște personaje ireale, care par a fi teleportate dintr-un serial de proastă factură.
Indivizi care nu știu a vorbi limba română, creaturi aruncate peste gard, se trezesc să ne facă curat în biata ogradă, din care aproape nu a mai rămas nimic, oricum…..
Țara asta e distrusă.
Ce mai vedem sunt niște urme vagi ale trecerii noastre prin istorie, ca o dâră lăsată de un melc codobelc, plictisit, care se duce să bea apă din Dunărea sârbească, fiindcă a noastră, în curând, nu va mai exista, plină de peturi și fără pești.
Încet, luminile se sting.
Și nu ne pasă.
Cântăreții și dirijorii unui cor ce behăie, nu cântă, ne cer să ne spălăm pe mâini, ca Pilat din Pont.
Și să nu ne mai agităm.
Știu ei ce avem de făcut.
Ne conduc ei. Ne organizează ei. Ne spun ei ce e bine și ce e rău.
Fără rușine, fără limite, impotenți funcționali care nu au muncit o zi în viața lor, azi au pretenția să ne conducă.
Să dea foc legilor și Constituției, să jignească și să scuipe.
Creaturi care au un singur scop: să distrugă.
O singură dorință: să se înșurubeze în capul mesei, râgâind satisfăcuți că au ras de pe suprafața pământului un popor întreg, ce își plânge soarta trăgând o dușcă de vin acrit, făcut în casă, pe ascuns, ca să nu îl vadă fiscul.
Pentru că nu are nimeni curajul să le spună « tăceți, naibii, odată !».
Și plecați acasă !”, scrie Stoicescu.
Sursa: Ecopolitic.ro
