„Președintele Nicușor Dan a dat azi semnalul oficial că în statul de așa-zis drept numit România justiția devine discreționară prin ceea ce am putea numi cea mai gravă imixtiune politică post-decembristă. Anunțînd, sec, că nu va aproba urmărirea penală a vicepremierului Oana Gheorghiu, la sesizarea CSM, într-un moment cînd foarte probabil plîngerea nici măcar nu a ajuns la Parchet, președintele s-a antepronunțat și a călcat în picioare Parchetul General, Ministerul Justiției, pe cel al Internelor și Înalta Curte. Pentru ceva mult mai ”subțire”, în anii ’90 opoziția a inițiat primul demers de suspendare a președintelui, pe atunci Ion Iliescu”, scrie, pe inpolitics.ro, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob.
„CSM a anunțat ieri printr-un comunicat că sesizează organele de anchetă față de declarații ale vicepremierului Oana Gheorghiu, considerînd că „Astfel de alegații reprezintă atacuri la adresa unei puteri constituționale, care alimentează un discurs periculos ce incită la ură și discriminare, menit să antagonizeze societatea față de corpul profesional al magistraților”. În consecință, Consiliul Superior al Magistraturii „a decis sesizarea organelor abilitate pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvîrșirii infracțiunii de incitare la violență, ură sau discriminare prevăzută de dispozițiile art. 369 din Codul Penal.”
Și acum să vedem ce prevede legislația română pentru asemenea situații, mai precis legea răspunderii ministeriale 115/1999.
Numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvîrșite în exercitiul funcției lor. Întrucît Gheorghiu nu e și parlamentar, decizia de a da undă verde urmăririi penale aparține strict președintelui. Care are dreptul să o și refuze.
Dar asta, numai după parcurgerea pașilor legali.
Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvîrșite în exercitiul funcției lor se efectuează de către Parchetul de pe lîngă Curtea Supremă de Justiție, iar judecarea acestora, de către ÎCCJ, potrivit legii. Sesizarea CSM merge, deci, la parchetul amintit care, dacă hotărăște că există motive de anchetă, sesizează președintele țării pentru acordul de începere a urmăririi penale.
În acel moment se formează o comisie specială pentru analiza sesizărilor, formată din 5 membri, iar componența acesteia se aprobă prin decret al Președintelui României, la propunerea ministrului justiției și a ministrului de interne. Pe baza analizei sesizării, a probelor depuse în susținerea acesteia, a declarațiilor și a probelor invocate de membrul Guvernului față de care se solicită urmărirea penală, comisia specială va prezenta președintelui României un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării. Ședințele comisiei nu sunt publice. Membrul Guvernului pentru care s-a făcut sesizarea are dreptul de a fi audiat de comisie înaintea întocmirii raportului acesteia. Finalmente, președintele României hotărăște asupra raportului prezentat de comisia specială și dispune comunicarea soluției mijloacelor de informare în masă.
După parcurgerea tuturor pașilor legali și după analiza raportului comisiei speciale, președintele poate decide că nu e cazul să dea curs urmăririi penale.
Nicușor Dan a rezolvat-o dintr-un condei: el a anunțat mai înainte de a se pune măcar în mișcare mecanismul împotriva Oanei Gheorghiu – nu știm dacă CSM a apucat să facă sesizarea! – că nu are de gînd să dea undă verde urmăririi penale. ”Declaraţia doamnei vicepremier a fost nefericită. Reacţia CSM a fost exagerată. Nu voi semna o cerere de avizare a urmăririi penale” a spus el azi.
Anunțul președintelui e echivalentul unei grațieri anticipate.
Ce îi rămîne de făcut Parchetului de pe lîngă ÎCCJ după anunțul președintelui?
Respectă legea și merge înainte cu o procedură cu final deja cunoscut?
Anunță clasarea plîngerii fără să mai stea să o analizeze?
Pe 2 iulie 1994, în cadrul unui discurs susținut la Oradea, Ion Iliescu a criticat vehement deciziile judecătorești care ordonau restituirea pe bandă a caselor naționalizate. El a afirmat că judecătorii „au început să dea sentințe care restituie case naționalizate, ceea ce creează haos social” și a sugerat că magistrații ar trebui să fie mai „responsabili” și să evite astfel de hotărîri, pentru a nu agrava conflictele sociale. Aceste remarci au fost interpretate ca o presiune asupra puterii judecătorești și au condus la primul demers de suspendare a unui președinte după căderea comunismului, propunerea căzînd la vot în parlament.
Ceea ce a făcut azi Nicușor Dan bate la scor declarația lui Iliescu, pentru că nu e vorba de o opinie, ci de un anunț public legat de o acțiune cît se poate de concretă a președintelui. Practic, Nicușor a dat azi un semnal că aplicarea legii devine facultativă și discreționară în România, la cheremul celor care dețin puterea”, scrie BTI.
Sursa: Ecopolitic.ro
