„Vestea a căzut ca un trăsnet azi: după doar cîteva săptămîni, cel mai ”greu” consilier prezidențial, Ludovic Orban, e eliminat de Nicușor Dan de la Cotroceni, și nu în condițiile cele mai amiabile. A spus-o chiar Orban, într-o conferință extraordinară de presă, care anunță un război între el și președinte, deocamdată rece, dar care s-ar putea încinge. Nu știm cu maximă precizie ce a stat la baza decizei, dar sunt destule elemente care susțin teza că lui Orban i-a jucat o (nouă) festă gura prea bogată. Iar picătura care a umplut paharul răbdării prezidențiale nu a fost, în opinia noastră, criticarea lui Drulă, ci scandalul pensiilor magistraților”, scrie inpolitics.ro.
„Președintele României, Nicușor Dan, și consilierul prezidențial, Ludovic Orban, au decis de comun acord încheierea colaborării. Decizia a fost luată în termeni amiabili. Președintele își exprimă aprecierea pentru activitatea domnului Orban și îi urează success în proiectele viitoare”, spune azi Administrația Prezidențială într-un comunicat, după ce știrea era deja scursă pe surse în media.
„Anterior, surse politice declaraseră pentru HotNews.ro că Nicușor Dan ia în calcul să renunțe la Orban în urma declarației acestuia în care îl critica pe Cătălin Drulă ca folosește imaginea președintelui în campania pentru alegerile pentru Primăria Capitalei.
Doar că a existat o altă declarație, de fapt chiar dezvăluire, extrem de gravă a lui Orban, și care foarte probabil a aprins toate becurile roșii de alarmă la Cotroceni și a dus la decizia radicală.
O dezvăluire care îl plasează pe președintele României într-o postură stînjenitoare, sugerînd o tentativă gravă de influențare sau de presiune informală asupra magistraților de la Înalta Curte de Casație și Justiție în scandalul pensiilor magistraților.
„Guvernul trebuie să adopte proiectul de lege în forma finală. La medierea făcută de preşedinte la Cotroceni, marţi, ei s-au înţeles, numai că a existat încercarea de a dialoga cu magistraţii, cu ÎCCJ, în speranţa că nu vor ataca la Curtea Constituţională.
Să fim cinstiţi că ăsta a fost, de fapt, motivul pentru care s-au deschis totuşi aceste discuţii în speranţa că se poate ajunge la o formulă astfel încît ÎCCJ să nu atace la CCR.
Poziţia exprimată de reprezentanţii magistraţilor este o poziţie complet nerezonabilă, nu poate fi acceptată şi aşa chiar dacă se ajunge la forma cea mai bună pentru ei, cu 15 ani perioadă de tranziţie pînă se ajunge la vîrsta de pensionare standard şi pensia la 75% din salariul net sunt cele mai bune condiţii de la nivelul Uniunii Europene pentru magistraţi”, a spus sîmbătă Ludovic Orban la Antena 3.
Declarația lui Orban a transmis fără echivoc că scopul medierii de la Cotroceni nu a fost doar găsirea unei soluții legislative optime, ci și un obiectiv colateral, și anume prevenirea atacării legii la CCR de către magistrați.
Președintele României, conform Constituției, are rol de mediator, inclusiv în conflicte între puterile statului, precum ar fi între guvern și justiție șamd.
Organizarea unei medieri oficiale la Cotroceni nu e nelegitimă, mai ales dacă e și deplin transparentă, însă Orban dezvăluie un scop ascuns al discuțiilor: convingerea ÎCCJ de către Nicușor să renunțe la dreptul constituțional de a sesiza CCR. Un scop care poate fi lesne interpretat ca o tentativă de presiune indirectă asupra independenței puterii judecătorești.
Într-un stat de drept, nimeni, nici președintele, nu ar trebui să încerce să „cumpere” renunțarea la un control de constituționalitate prin eventuale concesii legislative.
Orice dialog al Președintelui cu o instituție judecătorească, desfășurat cu scopul nedeclarat de a limita sau dicta exercitarea unei căi de atac legale este o ingerință serioasă care afectează independența Justiției.
Dezvăluirea lui Orban expune o tactică politică de lobby, de negociere cu magistrații, menită să securizeze adoptarea legii fără blocaje constituționale ulterioare. Deși politicienii negociază legi, negocierea unui drept de control constituțional este problematică etic și legal.
Iar asta e o chestiune dăunătoare imaginii președintelui. Indiferent dacă scopul discuțiilor a fost atins sau nu, simpla recunoaștere publică a faptului că un dialog la Cotroceni a fost purtat cu intenția de a convinge o instanță să nu își exercite o prerogativă legală în raport cu o decizie a executivului/legislativului creează o percepție de subminare a separației puterilor în stat și de tentativă de influențare a Justiției.
Ludovic Orban și-a luat elan prea mult și prea repede în înaltul post în care fusese numit, a vorbit prea mult, inclusiv criticînd PSD pentru blocajele din coaliție, neobservînd că al său șef face contrariul, adică perie PSD pe cap în public, pentru că de stabilitatea coaliției depinde liniștea sa prezidențială.
După ce a trecut linia roșie cu dezvăluirea privind negocierile de la Cotroceni, s-a decis eliminarea sa din schema prezidențială, folosindu-se drept pretext criticarea lui Drulă. Pentru că, dacă s-ar fi folosit povestea reală, cea cu magistrații, președintele și-ar fi dat singur foc la valiză, atrăgînd atenția asupra unei probleme asupra căreia presa nu a insistat pe cît ar fi fost de așteptat.
În conferința de după demitere, Orban nu a fost blînd, practic, fără a folosi cuvinte explicite, ci formulări abil selectate, l-a făcut pe Nicușor ticălos, mincinos, trădător, ingrat șamd. Iar spunînd că va fi continua să fie un sfetnic pentru Nicușor, între patru ochi, dacă președintele e de acord, ori în spațiul public dacă nu e de acord, Orban dă semnalul că va deveni un critic acerb al celui pe care l-a ajutat să ajungă în funcție și la primărie, și la președinție. Încă un ”general” prăbușit în ochii fostului lider al PNL”.
Sursa: Ecopolitic.ro
