Anca Alexandrescu, interviu-eveniment la podcasturile Realitatea Plus, într-un dialog lipsit de ascunzișuri cu Delia Vrînceanu. Candidată independentă a dezvăluit greutățile prin care a trecut după ce liderii politici pentru care a lucrat au pierdut puterea, a vorbit despre convingerea nestrămutată că, dacă ai credință, binele făcut ți se întoarce și despre planurile pe care are pentru București, scrie realitatea.net.
În dialogul cu Delia Vrînceanu, Anca Alexandrescu a mărturisit că numeroase greutăți pe care le îndură românii și pe care le-a descoperit atât în perioada în care realiza Culisele Statului Paralel, cât și după ce a început să viziteze zonele cele mai oropsite ale Capitalei, au determinat-o să renunțe la confortul personal și să se implice.
„Aveam o viață foarte frumoasă. Am un soț care mă iubește, am doi copii frumoși, o mamă care mă adoră, un frate care mă iubește, am tot ce-mi doresc, inclusiv din punct de vedere material. Puteam să am o viață foarte liniștită. Am investit, cum am spus, în educația copiilor, dar mă uit în jur și nu ascund lucrul acesta: am investit în educație pentru că în această țară lucrurile merg foarte rău și trebuie să le ofer o șansă să plece în altă parte.
Eu nu m-am văzut vreodată plecând din țară, dar mă sperie faptul că ar putea să plece copiii și mi-aș dori cumva să încerc să schimb lucrurile astfel încât nu numai să nu plece copiii mei, ci să revină cât mai mulți în țară. Trebuie să schimbăm lucrurile din interior. Le este frică de noi, de presă, le este frică de cetățeni, dar dacă îi lăsăm să se desfășoare pe tot terenul, nu vom avea nicio schimbare, nicio șansă, nicio perspectivă, nimic..
Politicul a ajuns să distrugă tot ce este bun în această țară. Singurul antidot este credința
Care ar fi primul lucru pe care l-ai face ca femeie, ca mamă și ca fiică pentru București? Cel mai tare mă doare faptul că românii sunt întorși unii împotriva altora. Că se irită sau îi disprețuiesc pe cei care nu au posibilități, pe bunicii noștri, pe cei într-o situație proastă, că există o discrepanță uriașă în București. Oamenii sunt înrăiți, eu am încercat să discut cu unii dintre ei, cu unii am reușit, cu alții nu. Sigur că nu putem să-i convingem pe toți, dar măcar putem încerca să schimbăm această abordare. Noi, români contra români, câștigă străinii din această situație. Dureros este faptul că Bucureștiul are un potențial uriaș, sunt bani, avem oameni foarte buni, profesioniști, avem investitori. De aceea mi-aș dori ca Bucureștiul să devină motorul economic al României. Voi fi un partener al celor care doresc să investească în mod corect. Mi-aș dori, și am adăugat acest capitol după săptămânile petrecute în stradă, printre oameni, să eradicăm sărăcia. Sunt oameni minunați, i-am întâlnit, care vor să facă voluntariat pentru cei care sunt în nevoie.
Vreau să dispară acest factor politic care distruge tot ce este bun: în școli, în instituțiile de stat, peste tot. Politicul a ajuns să distrugă tot ce este bun în această țară. Singurul antidot este credința. Dacă ai cu adevărat credință și ți-e frică de cel de sus, nu poți face așa ceva. Este singura explicație pe care o găsesc după ce, atâția ani, am văzut oameni care s-au transformat îngrozitor. Frica are legătură tot cu credința. În momentul în care te-ai depărtat de Dumnezeu, ți-e frică. Frica vine de la ce este rău, dacă ai credință. Am avut momente în viață când am simțit că sunt protejată de acolo, de sus, iar când credeam că nu mai pot, am găsit alte căi. De fiecare dată când am primit un șut în fund am descoperit, ulterior, că a fost de fapt un mare pas înainte.”
„Când lucrezi în zona politică, ești expus politic, este o chestie pe care ți-o asumi”.
Anca Alexandrescu a vorbit deschis și despre fața ascunsă și riscurile la care te expune munca pentru oamenii care au condus ani la rând destinele României.
„Când a plecat Adrian Năstase (după ce a pierdut alegerile prezidențiale din 2004, în fața lui Traian Băsescu) și a fost dat jos de la conducerea PSD de Mircea Geoană și Marian Vanghelie, eu am fost unul dintre puținii oameni care au rămas alături de Adrian Năstase. Au fost momente foarte grele, pentru că nu te angajează nimeni, existând această prejudecată că dacă ai lucrat cu cineva politic, nu mai ai dreptul să faci nimic în viață. Există un anumit tip de persecuție, pe care mi l-am asumat. La fel s-a întâmplat și când a plecat Victor Ponta, înfrânt de sistem, pentru că asta s-a întâmplat. Din păcate, ulterior s-a întors la sistem, din motive pe care nu le cunosc, poate să explice domnia sa. La fel s-a întâmplat și cu domnul Dragnea. Au fost luni de zile în care oamenii nu-mi mai răspundeau la telefon. Oameni pe care i-am ajutat, le-am întins o mână. Au fost perioade în care nu aveam job, dar copiii mei nu știau. Plecam dimineața de acasă și mă plimbam prin parc, să nu mă întrebe copiii de ce stau acasă. Și am luat-o de la capăt. Se întâmplă în viață.
Nu mă aflu printre cei care au avut venituri uriașe acolo unde au lucrat. Mi s-a reproșat că am fost în consilii de administrație. Am fost, dar am fost în CA-uri unde am luat o mie de lei și mi-am făcut treaba cu responsabilitate, iar oamenii mi-au păstrat un respect, pentru că mi-am făcut treaba. Doamna Viorica Dăncilă, cu care am lucrat, și de la care am plecat în momentul în care s-a separat de Liviu Dragnea, știu că regretă anumite lucruri sau anumite decizii pe care le-am luat atunci. Am avut o relație foarte bună cu dna Dăncilă și i-am spus ce se va întâmpla, mai târziu mi-a dat dreptate. Atunci doamna Dăncilă a fost învățată să mă scoată de peste tot, inclusiv din acest consiliu de administrație de la Romaero, unde cred că aveam vreo 1.800 de lei, iar domnii din CA au refuzat să mă revoce până la expirarea mandatului, tocmai pentru că am făcut lucruri bune.
N-am refuzat niciodată niciun fel de muncă, am refuzat să mă vând
„Sunt lucruri despre care nu am vorbit până acum, dar care pot fi verificate. Când a venit Dacian Cioloș, a adus o doamnă secretar de stat din mediul privat și a zis: „Domne, Alexandrescu a fost prin atâtea consilii de administrație”. Aveam această ștampilă care nu-mi mai permitea să lucrez în altă parte. Cea mai lungă perioadă în care n-am lucrat… Au fost mulți prieteni care nu-mi mai răspundeau la telefon, dar oameni cu care m-am intersectat de-a lungul activității mele, fără să fim apropiați, mi-au întins o mână de ajutor. Ușor-ușor, mi-am revenit. Nu mi-e rușine să spun, n-am refuzat niciodată niciun fel de muncă, am refuzat să mă vând.
Am primit amenințări, te-ai temut că viața ta, a copiilor, ar putea fi în pericol? N-aș spune că m-am temut, pentru că în permanență credința m-a ferit de ce este rău. Nu mă tem, sunt absolut sigură că sunt protejată. M-aș teme dacă aș ști că fac lucruri rele, dacă aș minți, aș face lucruri incorecte. Din acest motiv nu mă tem,” a afirmat Anca Alexandrescu, într-un interviu de excepție la podcastul Realitatea Plus.
Sursa: Ecopolitic.ro
