„Mai avem o mostră de îngropat rahatul în nisip. Dar la nivel de politică, de partid și cu o invitație orchestrată o facem la nivel de țară. L-au prins pe Moșteanu la găini și, în loc de un huo generalizat, iese descurcărețul teuton și călător de la Timișoara și ne spune că ”am un mare respect pentru decizia lui Ionuț Moșteanu de a se retrage din funcția de ministru al Apărării Naționale””, scrie, în Cotidianul, Cornel Nistorescu.
„Și dă-i cu parfum, unul care pute și pentru care în Germania ar fi fost și el trimis pe același drum:
„A fost un ministru integru, implicat și respectat de parteneri internaționali. Îi mulțumesc pentru că a ajutat România, cu toată energia lui, în vremuri periculoase. Programul SAFE, prin care vom investi peste 16 miliarde de euro în înzestrarea Armatei în următorii ani, s-a negociat cu succes și datorită lui”.
Și dacă pălăria partidului a zis ce-a zis, hop și trompetul de Cristian Sidler cu tămîieri de la persoana juridică USR:
„Ionuț Moșteanu a fost un bun, chiar foarte bun, ministru al apărării în aceste 5 luni de zile. Recunoscut asta și pe plan internațional, dar și intern. România se află în fața unei șanse imense. Și când spun România, mă refer atât la armata română, cât și la industria de apărare din România. Aceea de a avea la dispoziție 16 miliarde de euro în următorii ani. O negociere care a fost purtată și de Ionuț Moșteanu”.
Fetele nu zic nimic? De cînd s-a aflat că-i lată, fiind pe aproape de o cameră de luat vederi, ministra Diana Buzoianu, cu același mod ciripit, a încercat să plaseze rahatul în context:
”Da, a venit asumat şi a explicat absolut toate lucrurile care au fost obiectul întrebărilor de-a lungul timpului, a dat toate detaliile şi toate informațiile” și a contextualizat și mai grosolan cu gîndul că ar putea să fie vizată , insinuîndu-se singură între cei care fac ceva. Ce ne spune privirea dindăratul ochelarilor de cal a Dianei Buzoianu: , „oamenii care astăzi vor să facă reforme sau vor să schimbe lucruri în bine pentru România vor fi atacaţi”.
După mintea ei, tot ce se taie, se interzice și se pedepsește se numește reformă!
Corul useriștilor care n-au prea făcut nici purici și nici performanțe pe nicăieri a fost întregit de nimeni altul decît liberalul Ilie Bolojan. Nici el n-a pierdut ocazia să dea o lovitură cu capul în zid.
„Din punctul meu de vedere, i-am spus, capul sus, încearcă să îți faci o analiză. Eu întotdeauna am căutat ca atunci când lucrez cu niște oameni să îi încurajez în așa fel încât să putem merge mai departe. E o problemă de respect față de colegi și am încercat în toată această perioadă, în afară de responsabilitatea pe care o am, de a menține un anumit standard într-o echipă, să fiu și un factor de coeziune și de a ține oamenii împreună în guvern”.
Cu sentimentul că nu se vede, actualul prim-ministru al României începe să dea rateuri. Apare mult și redundant. De la siguranța pe care o etala la Oradea și în perioada de ascensiune în Capitală dă să alunece în panseuri, în părerisme și explicații de dres busuiocul. Premierul Ilie Bolojan se înscrie într-un progresism macronist mai de Dîmbovița, arătîndu-se dispus să justifice și de ce i-a luat în guvern pe Dragoș Anastasiu și pe Oana Gheorghiu, și de ce a acceptat să facă România de rușine cu Oana Țoiu, la Externe, și cu Ionuț Moșteanu, la Apărare. Un fel de merge oricum și orice, cu condiția să ne rezolve și să nu-i complice situația.
Regretabil! Un om cu performanțe administrative locale, în context național și internațional, începe să cedeze pe la „încheieturi”. A acceptat invazia USR în guvern și la putere și, după această concesie politică, a început s-o ia la vale. Așa avem actuala adunătură în exercițiu marcată de rateuri și de conflicte.
Ilie Bolojan își imaginează că nu se vede cum trece „peste”. Că nu se pune și la el. Că nu contează că s-a încurcat în cazul Fănel Bogos și n-a fost audiat ca martor, că l-a primit în audiență și că există și o altă față a poveștii și că a trimis corpul de control al primului-ministru la Vaslui și că nu-și amintește de povestea cu 1,5 milioane de euro donați la PNL. Vorba unora, nu contează de unde vii și ce-ai făcut, mai ales dacă te-a trimis partidul sau președintele și dai din gură că servești țara.
Ilie Bolojan nu-și dă seama că transmite din mijlocul învîrtelilor, al concesiilor, al lucrăturilor, al soluțiilor trase de păr, al trimișilor și recomandaților, fie că este vorba despre Vlad Voiculescu la Cotroceni, de Oana Țoiu, fie de Oana Gheorghiu. Lucrează cu un vicepremier care, după donații de la Transelectrica (pentru asociația de la care și-a luat leafa), săltată în guvern se ocupă de restructurarea aceleiași companii. Venit de la Oradea, merge și ca la Ploiești! Ce mare brînză că Ionuț Moșteanu s-a școlit pe unde a putut, că n-a făcut armata, că au dispărut înregistrările cu el în povestea cu șpaga pentru armament! Cum să n-aibă și Dămăroaia un impostor politic? Ce mare daraveră că Oana Țoiu este și ministra Externelor și ambasadoarea ridicolului românesc în politică!
„Eu am încercat în toată această perioadă să nu lucrez cu CV-uri, să nu lucrez cu diplome, să nu mă duc să văd ce au absolvit miniștrii, ci am încercat să lucrez cu miniștri în funcție, încercând ca împreună, respectându-l pe fiecare în parte, să facem maxim posibil în condițiile date pentru guvern în ansamblu și, bineînțeles, pentru România”.
Ilie Bolojan, presat să vorbească, să explice și să justifice, s-a trezit elaborînd o justificare politică pentru impostura generală. Impostorul trebuie să țină capul sus.
Esențialul!? Oricine, indiferent de studii, de performanțe, de integritate morală, dacă este împins de președinte de partid sau de francezi, este bun oriunde, în orice dregătorie”, scrie Nistorescu.
Sursa: Ecopolitic.ro
