„Otrăvirea fântânilor” era, in tradiția militară a românilor, o modalitate de a se apăra de invaziile străinilor. Mă intreb dacă secarea, simultană, a mai multor lacuri de acumulare din țară dar, mai ales, decizia privitoare la bazinul Paltinu si lăsarea fără apă a peste 130000 de locuitori din Prahova nu reprezintă un experiment militar”, scrie, pe blogul său, Adrian Năstase.
„Închipuiți-vă că, prin astfel de decizii, dușmanul invadator ar fi lăsat fără apă. De unde să o aducă? De la Moscova?
Dacă această ipoteză ar fi corectă, atunci ar fi rațional ca Ministerul mediului, apelor si pădurilor să se unească cu Ministerul apărării, ținând seama si de rolul pădurilor („codrul mi-e prieten numai mie…”)
In felul acesta, doamna ministru Diana Buzoianu, cea care a mers la Baraj pentru a dialoga cu acesta si a vedea „realitatea necosmetizată” a lacului de acumulare, ar putea prelua si portofoliul Apărării iar populația de urși protejați ar putea fi folosită impotriva invadatorilor, in timpul celor zece zile pana când ar sosi intăririle NATO.
Dacă nu se va accepta aceată idee, aș sugera, alternativ, ca, după pierderea alegerilor de la capitală, domnul presedinte Nicusor Dan să-l nominalizeze pe Cătălin Drulă la ministerul Apărării, cel care poate contribui la adaugarea unui echipament modern de apărare/atac pentru armata noastră – ranga iar cele 16 mld euro din programul SAFE ar putea fi utilizati pentru scopuri mai nobile de către ONG-urile Rezist. Pe de altă parte, printr-o astfel de decizie, nu s-ar pierde nicio picătură de USR din resursele de REFORMA din România”, scrie Năstase.
La rândul său, sociologul Mirel Palada redistribuie pe pagina sa de Facebook: „USR a dat startul la DEMOLAT BARAJE în România! Da, ați citit bine!
Ministerul Mediului, condus de Diana Buzoianu, alias ministrul Dorel, a modificat în liniște procedurile astfel încât barajele României pot fi abandonate și dărâmate aproape la comandă.
Totul, chipurile, ca să se atingă targetul Bruxelles-ului de „renaturalizare” a 25.000 km de râuri.
De acum încolo, un baraj poate fi demolat:
– la cererea deținătorului,
– cu acordul unor „beneficiari”,
– pe baza unei expertize „prietenoase”,
– prin decizia unei autorități „de partid”,
– sau, țineți-vă bine, în urma unei hotărâri judecătorești – deci ONG-urile radicale pot ataca direct barajele în instanță și pot cere distrugerea lor.
Asta e marea „reformă” a USR: să lase infrastructura strategică a statului la cheremul activiștilor și al birocraților.
Problema e simplă: România nu e Olanda. România trăiește din hidroenergie.
Barajele noastre înseamnă:
– energie stabilă,
– apă potabilă pentru orașe întregi,
– protecție la inundații,
– irigații,
– siguranță națională.
Dacă scoți barajele din sistem, nu „eliberezi râurile”. Arunci România în haos energetic, hidrologic și economic.
Ce au făcut USR-iștii este o prostie monumentală sau o obediență rușinoasă. Ambele variante sunt la fel de periculoase.
Demolarea barajelor nu este o joacă. E o decizie cu potențial mortal.
Niciun stat normal la cap nu-și dărâmă infrastructura strategică pentru ca niște ONG-uri să fie fericite și niște funcționari europeni să-și bifeze obiectivele.
Nu există „dezvoltare verde” care să justifice distrugerea hidroenergiei României.
Nu există „politică publică” care să justifice transformarea barajelor în ținte pentru activism extremist.
Nu există nicio scuză pentru această nebunie”.
Sursa: Ecopolitic.ro
