„Moțiunea simplă votată de Senat împotriva ministrului mediului Diana Buzoianu a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1162/15.12.2025. Potrivit art. 174 alin 2 din Regulamentul Senatului, „Moțiunile simple adoptate de Senat se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și sunt obligatorii pentru Guvern și membrii săi, precum și pentru celelalte persoane vizate”. Prin decizii repetate (148/2007, 85/2019), Curtea Constituțională a stabilit că atunci când e vorba despre demiterea unui ministru moțiunea simplă produce doar efecte politice (premierul nu e obligat juridic să-l demită), dar atunci când cuprinde și alte dispoziții, cum ar fi o poziție a Parlamentului pe o problemă de politică internă, Guvernul este obligat să țină seama de această poziționare”, scrie, pe Facebook, avocatul Toni Neacşu.
În acest sens, prin decizia 148/2007, care este una de principiu, CCR a declarat neconstituțional caracterul obligatoriu al moțiunii simple doar în măsura în care „adoptarea unei moţiuni simple de către Senat îl obligă pe primul-ministru să propună revocarea unui membru al Guvernului a cărui activitate a făcut obiectul moţiunii.” În rest, caracterul obligatoriu pentru Guvern al moțiunii simple are izvor legal, în chiar Regulamentul Senatului.
În moțiunea simplă votată ieri de Senat se solicită, pe lângă demiterea ministrului, care de altfel e doar sugerată, în primul rând ca premierul Ilie Bolojan să își asume personal stabilirea responsabilităților pentru criza apei din Prahova și Dâmbovița, mai exact să folosească propriul corp de control al Guvernului pentru a stabili vinovățiile administrative, juridice sau politice.
Prin poziția exprimată de Senat se critică faptul că verificările pentru a stabili cauzele și vinovățiile tragediei umanitare și economice de la Paltinul au fost făcute de chiar corpul de control al Ministrului Mediului, ceea ce e evident că a eludat eventuale vinovății ale ministrului însuși.
Ceea ce noi juriștii numim dispozitivul moțiunii, adică partea obligatorie pentru Guvern din ea, este următorul:
„Este inadmisibil ca prim-ministrul să nu dispună propria investigare a acestei catastrofe și să nu apeleze la corpul său de control pentru clarificarea responsabilităților.(…) Solicităm ferm prim-ministrului să intervină nemijlocit și să își exercite atribuțiile pentru identificarea imediată a tuturor celor responsabili de această catastrofă instituțională și pentru a dispune de îndată toate măsurile severe care se impun.”
Ca atare, premierul Ilie Bolojan are obligații directe urmare a admiterii moțiunii simple: una (doar) politică de revocare a ministrului mediului care și-a pierdut sprijinul politic al coaliției de guvernare și o alta mai concretă, de a trimite corpul de control pentru a dubla verificările făcute de Ministerul Mediului și de a lua personal măsurile de sancționare care se impun, oricare ar fi ele.
Situația actuală este diferită de cea similară din 28.04.2025 când ministrul PSD al muncii Simona Bucura Oprescu a primit un vot de blam printr-o moțiune simplă dar a rămas în Guvernul Ciolacu. La acel moment moțiunea simplă a fost votată de opoziție (AUR, USR, POT, SOS), deci nu de coaliția de guvernare, iar dna Bucura Oprescu nu s-a mai regăsit în viitorul Guvern învestit în 23.06.2025. Practic, votul de neîncredere dat în Parlament fostei ministre a muncii i-a blocat acesteia o eventuală renumire în noul Guvern.
PSD-ul, dacă dorește să nu cadă în ipocrizie și derizoriu, va trebui să-și ducă decizia politică până la capăt împotriva ministrului mediului, aceasta însemnând, în situația în care Ilie Bolojan ignoră retragerea sprijinului politic către aceasta din partea Senatului, să apeleze la cel mai important instrument pe care îl are, boicotorarea activității guvernamentale a ei.
Dna Buzoianu, dincolo de aspectele tehnice care țin de obligativitatea limitată a moțiunilor simple, nu mai are, din perspectiva PSD și a spiritului Constituției, legitimitatea politică de a conduce acel minister.
Sancțiunea politică la îndemână pe care o are PSD-ul pentru a fi consecvent, dincolo de cea radicală a unei moțiuni de cenzură, este refuzul la nivelul Guvernului de colaborare și sprijinire a activității ministrului mediului, adică refuzul de avizare din partea ministerelor PSD a actelor și inițiativele normative ale acesteia, dublat de respingerea în Parlament a tuturor inițiativelor legislative elaborate de un ministru pe care îl consideră nelegitim și păstrat abuziv și doar politic în funcție. Evident că acesta e doar un posibil mijloc de presiune pe care îl PSD îl are în discuțiile coaliției de mâine: toți cei de acolo sunt politicieni vechi și știu ca un ministru nu poate rămâne în funcție împotriva voinței parlamentului (chiar dacă aici vorbim numai de Senat, subliniez asta).
Indiferent că vorbim de un guvern de coaliție sau nu, singurul temei al legitimității unui ministru stă în sprijinul pe care îl are din partea Parlamentul României. Dacă nici dna ministru nici premierul Bolojan nu înțeleg aceste reguli simple atunci PSD, pe lângă repetarea moțiunii și în Camera Deputaților ca astfel să fie obținută opțiunea întregului for care a învestit acest Guvern, va trebui să joace până la capăt, dacă tot s-a apucat.
Sursa: Ecopolitic.ro
